Piaţa Universităţii a fost extrem mitizată, plină de aură eroică şi progresistă. A fost mult mai puţin contestată decît Revoluţia însăşi. Revoluţia din decembrie 1989 a fost făcută de “alţii” (americani, ruşi, comunişti, francmasoni), Piaţa Universităţii a fost a “noastră”.
De fapt problemele de percepţie au apărut chiar o dată cu mişcările din 1989, cu primele apariţii revoluţionare de la televizor. Din numărătoarea rezistenţilor şi luptătorilor pentru libertate a lipsit de fiecare cuvîntul cheie: “muncitorii”. “Muncitor” a fost scos din retorica revoluţionară pentru că suna propagandistic. În schimb, şi-au făcut loc alte cuvinte: “student”, “intelectual”, “cetăţean”, “elite” etc. Orice revoluţie îşi are fobia sa de cuvinte. Frica de limbajul de lemn, de limbajul propagandistic a şters felii importante de realitate.
Un articol de referinţă a lui Victor Neumann cuprinde următoarea frază esenţială: „Atunci în 1989, rolul elitelor culturale a fost minor. Revoltele s-au datorat întîi de toate muncitorimii, din rîndul căreia s-au înregistrat majoritatea victimelor.” (în antologia alcătuită de Bogdan Murgescu, „Revoluţia română din decembrie 1989. istorie şi memorie”, Polirom, 2007).
Piaţa Universităţii este mai dramatică, mai plină de patos decît Revoluţia. În Piaţă s-a redescoperit repertoriul folk de tip cenaclul Flacăra, s-a inventat anticomunismul şi, mai ales, s-a inventat neointerbelicul. După repetarea cu insistenţă a formulei “45 de ani de tiranie”, am ajuns logic la cererea de întoarcere la “firesc”. “Firescul” fiind situat înainte 1945. Viitorul era trecutul. Nu aveam voie să ne inventăm o cale, ea era gata făcută şi conservată de diverşi oameni-cheie, foşti politicieni interbelici, regele, intelectualii fascinaţi de modernismul românesc interbelic etc.
Intelectualizarea anticomunismului a adus cu sine un pas înapoi cu vreo 20 de ani în acel moment. Recuperarea intebelicului ca model era în fond şi miza intelectualului progresist din anii 60. Luptele din anii 80, dintre progresişti şi aripa “Săptămîna”, se duceau în numele aceloraşi recuperări, sub blînda oblăduire a regimului Ceauşescu (inclusiv reconsiderarea lui Antonescu datează de atunci, a se vedea Delirul lui Preda şi alte opere aşa zis subversive). Obsesia elitelor în frunte cu GDS pentru România Mare din anii 1990 vine din acelaşi filon – cine cîştigă lupta pentru tezaurul interbelic? Piaţa Universităţii a schimbat o problemă nouă (am dat jos comunismul deci cum vrem să trăim de acum încolo?), cu una foarte veche (de ce ne-a întrerupt comunismul din marşul victorios al anilor 30?).
Piaţa Universităţii a fost locul unde s-a reinventat revoluţia, locul utopic unde s-a făcut aşa cum ar fi trebuit ea să fie: condusă de elite, dominată de mesaje precum dreptul la proprietate şi la recuperare a proprietăţii, de condamnări ale celor care au făcut pactul cu ciuma roşie etc. Muncitorii membri de partid care au făcut revoluţia nu mai erau doriţi, stricau peisajul. Absolutizarea Proclamaţiei de la Timişoara a condus apoi firesc spre o tradiţie “civică” a condamnării comunismului ca principal agent de distrugere în prezent. Ne conduc comuniştii, securiştii, ei strică tot, ei ne strică piaţa liberă şi capitalismul de succes. Sînt cunoscute teoriile care au făcut şcoală, care au împînzit presa, ca organ suprem de interpretare a realităţilor, dar şi generaţii întregi de politicieni.
Piaţa Universităţii a mai pus o dată întrebarea, de data asta cu răspuns inclus. Cine a fost duşmanul nostru la revoluţie? Clanul Ceauşescu? Sau Securitatea şi Partidul şi cam tot ce a însemnat regimul trecut? Răspunsul a fost, evident, ultimul. Ceauşescu nu mai putea fi duşman, era mort – deci şi duşmanul trebuia reconfigurat şi adus în prezent. O revoluţie nu se putea întîmpla atît de rudimentar, din punct de vedere elitist şi progresist, nu putea fi “doar” o revoltă împotriva unei structuri de clan şi de privilegii. Foamea şi frigul nu puteau fi motive suficiente. Revoluţia trebuia înnobilată cu noi cauze.
Obsesia muncitorimii era salvarea statului, notează perfect Daniel Barbu în “Republica absentă”. Minerii au venit spre Bucureşti (inclusiv în ’99) pentru a proteja statul de politicienii iresponsabili sau pentru a ajuta statul condus de politicieni prea slabi (Iliescu). În Piaţa Universităţii au avut loc alunecări semantice importante. Pancartele din decembrie 1989 au fost puţin modificate. În loc de “jos Ceauşescu” (şi mai tîrziu puţin “jos comunismul”) a apărut preocuparea pentru “procesul comunismului”. Barbu observă că mutarea de planuri, de la discuţia despre reformarea statului, la obsesia memoriei, a dus firesc şi la Constituţia din 1991, ambiguă şi ezitantă.
Un slogan din Piaţa Universităţii, despre Ion Iliescu: ”Cine-a stat cinci ani la ruşi/ Nu poate gândi ca Bush!”, avea să fie nostim amendat de documente wikileaks. Americanii aveau în 1990 o analiză mai mult decît lucidă a situaţiei din România. Iată ce scria Jack Matlock, abasadorul american de la Moscova în acea perioadă:
Ca să fim precişi, cei mai mulţi dintre noii lideri au fost cândva comunişti, fie din convingere, fie din oportunism. Putem avea acum încredere în ei? Eu cred că putem, pentru că (A) experienţele personale i-au înverşunat împotriva regimului totalitar (chiar ei au folosit acest termen), şi (B) chiar dacă ar fi nesinceri (şi eu sunt sigur că niciunul dintre ei nu e), ei ştiu acum dincotro bate vântul şi ce au de făcut ca să obţină ajutorul extern de care au nevoie.
Câtă vreme FSN pare a fi deocamdată singurul «jucător din oraş» care poate ţine România funcţională, şi cum putem să folosim influenţa noastră pentru a conduce Frontul în direcţia corectă, susţin categoric abordarea şi recomandările ambasadei noastre (de la Bucureşti – n.r.)” (sursa: adevărul.ro).
Susţinerea FSN venea ca un calcul simplu: după ce a căzut curtea tiranică de tip “bizantin” (citez din acelaşi Malock) a lui Ceauşescu, orice membru comunist pus în dizgraţie de regim putea fi foarte uşor convertit la noua ordine. Iar Iliescu era din acelaşi film, oricît de antioccidental l-ar crede unii.
“Poporul”, şi prin mîna lui înarmată, minerii, a avut o mare problemă de percepţie. Cam ca americanii, la începutul anului 1990. Nu a înţeles cînd a devenit Iliescu din “omul bun”, “omul rău”. Apoi l-au văzut pe Iliescu însuşi ezitant, isteric, nesigur, cu tot cu procentul său zdrobitor din alegeri. Iliescu a contribuit ca toţi ceilalţi la slăbirea statului şi la abolirea unei epoci care putea fi de graţie: aceea de reconfigurare postrevoluţionară, de punere la punct a noilor strategii. În loc de asta, logica resentimentului a avut numai de cîştigat. Fără o minimă strategie politică şi economică, “poporul” avea să fie cel care avea să-şi ia din plin loviturile de la o piaţă (neagră) liberă şi de la dereglementări de tot felul.
Interludiu
Economia a crescut de la 1200 la 1600 de dolari pe cap de locuitor între 1992 (cea mai mare criză posteblică) şi 2000. Indicele Gini (indicele “sărăciei”, unde 0 e egalitate absolută şi 100 e inegalitatea perfectă) era de 25% în 1990. În 2000, Gini indica 30%. Conform “Noului capitalism românesc” al lui Vladimir Pasti, cele mai sărace 5 milioane de români au avut o creştere pe cap de locuitor de 10 dolari pe an. Cele mai bogate 5 milioane, de 125 de dolari pe an.
Piaţa Universităţii a învins. Discursul P.U. a fost marca progresismului timp de două decenii. Instituţiile culturale, politice au fost preocupate de cetăţeni ca de o masă de capete demne de dezinfectat. “Vina de comunism” a fost invocată şi de oamenii de afaceri ai vremii, şi de cei mai anti-comunişti intelectuali. Un exemplu comic este cum s-a păstrat un frumos colaj al anilor 1990 în mintea celor care au avut cele mai mari beneficii economice în acel moment. Este vorba despre Kapitalism al lui Alexandru Solomon. Oamenii de afaceri invitaţi combină “nu ne vindem ţara” cu discursul pro-piaţă-liberă. Şi toţi (inclusiv regizorul) ajung de fapt la un numitor comun, probabil cel mai păgubos din ultimii 20 de ani: capitalismul nostru nu a fost bun pentru că nu a fost perfect, pentru că au existat reziduuri pe care nu le-am eliminat la timp.
P.U. a învins, discursul din Piaţă este acum discursul puterii. Piaţa Universităţii nu a avut de la bun început un proiect, nu a reuşit să spună nici prin vocile articulate ale GDS, nici măcar prin vocile extremiste, ce-şi doreşte de la România viitoare. Ideea a fost pînă la urmă una singură: muncitorii au luptat cu elitele şi acestea din urmă au învins. Vă reamintesc un discurs uitat al Anei Blandiana din septembrie 1990, la o întîlnire cu muncitori, reprezentanţi ai sindicatelor (inclusiv o delegaţie din Valea Jiului), întîlnire dedicată revoltelor de la braşov din 1986:
Cred din toată inima că tragedia rezistenţei noastre a constat din aceea că intelectualii noştri n-au reuşit – n-au ştiut, n-au putut – să fie alături de muncitori atunci cînd muncitorii au riscat totul ieşind în stradă
Acum numai de noi depinde să nu ne lăsăm dezbinaţi, sfîşiaţi, să nu ne lăsăm să alunecăm pe această pantă de ură pe care se alunecă atît de uşor pentru că ea este atît de murdară. De data aceasta, dacă nu vom avea puterea să ne unim şi să fim împreună, nu va mai exista nici o scuză, noi vom fi cei vinovaţi.
Solidaritatea este superlativul libertăţii. (sursa: Mihnea Berindei, Ariadna Combes, Anne Planche, Mineriada, Humanitas)
Urmarea?
Da, P.U. a învins. Tot mediul în care au evoluat pînă atunci eroii principali, muncitorii, s-a destructurat rapid şi total. Economia noastră acum e o combinaţie perfectă de mînă de lucru ieftină şi necalificată, hiperconsum, lipsă de producţie şi multe-multe mituri despre capitalismul bazat pe servicii. Cei care păreau forţa de nestăvilit în 1990, cei care au făcut revoluţia au avut cel mai mult de suferit în ultimii 20 de ani. Mulţi pun în balanţă asta cu suferinţele celor bătuţi în Piaţă. Victimele nu se compară, suferinţe nu se compară. Dar nici n-ar trebui să fie uitate. Noi am uitat şi uităm constant o bună parte din ele. Pentru că P.U. a învins.
Moment patetic
Reiau aici şi un text personal despre mineri (se intitula “Am ţinut cu minerii”), text care ar putea liniştit să aibă drept motto un vers din BUG Mafia: “Am inima neagră ca un miner din Vale.”
Iunie 1990. 12 ani, clasa a 6-a, Focşani. Fotbal non-stop, în fiecare zi. Libertate, suc la dozator cît vroiai. Abia pe seară, după ultimul meci de pe maidan am văzut la televizor că minerii făceau ravagii în Bucureşti. Normal. Doar golanii începuseră primii. Am strîns puţin din ochi la primele imagini cu tineri prinşi şi bătuţi groaznic. Dar am trecut peste destul de uşor.
În rest, discursul era acelaşi peste tot în jur: am votat, i-am ales pe Iliescu şi ai lui, Iliescu ne-a eliberat de Ceauşescu, cum îşi permit ăia din Piaţa Universităţii să o ţină langa cu folk (folk!)!? Aici era şi o chestiune de muzică în care nu intru acum.
Ţara asta era compusă 90% din mineri în cuget şi-n simţiri. Bucureştenii i-au întâmpinat cu bucurie şi flori. Ăia din cartierul meu din Focşani îi iubeau pe mineri şi pe Iliescu, cu mici excepţii pe care le-am aflat mai tîrziu, la liceu. Nu mi se pare aberantă teoria lui CTP cu Piaţa Universităţii ca efect compensator (mi-ar plăcea să povestească însă mai mult cum a rezistat în acea redacţie Adevărul, mare producătoare de mizerii în legătură cu aceeaşi Piaţă – nu o spun cu reproş, ci cu real interes pentru istoria momentului şi pentru nuanţe, nu pentru eroizări) – lasitatea de dinainte compensata cu un protest post-factum. Efectul Piaţa a ajuns acum un simplu spor de statut şi de stipendiu – e plin de intelectuali plătiţi de stat care ţin treaz spiritul.
Nu mai departe de o lună, Romania liberă titra “Vin minerii” – se refereau la 100 de amărîţi care s-au prezentat la un miting al sindicatelor în Piaţa Victoriei. Efectul a fost deci perfect: minerii folosiţi ca trupe de manevră (despre trupele paramilitare, baieti infiltrati etc – s-a scris enorm, nu insist) au rămas victime în continuare, oamenii care au reprezentat primitivismul poporului român şi ne-au scos din Europa. Exact ca într-un film al lui Pintilie, cu minerul din peşteră – o timpenie. Laşitatea restului ţării s-a ascuns în spatele lor, după ce o altă parte, cea elitistă, s-a ascuns în spatele Pieţei Universităţii.
Să revin. De ce am ţinut cu minerii, eu şi oamenii de pe strada Constituţiei din Focşani? Prea izolaţi, prea proşti, prea neinformaţi, prea manipulaţi? Da, dar nu explică tot. Istoria nu se face cu teste de IQ. De aia cred că e importantă şi o mărturie din asta simplă: în anii 90, pe cînd eram prepuber, am ţinut cu minerii pentru că vroiam linişte şi program normal la televizor. Trecuseră 6 luni de la schimbare şi în continuare se dădeau puţine desene animate şi filme, şi se difuzau prea multe taclale politice. dezordinea democratică nu avea cum să-mi placă, nu ştiam ce-i aia. Şi cred că nu eram singur.
Am ţinut cu minerii pentru că mesajul din Piaţa Universităţii nu ajungea la mine şi la vecinii mei în nici un fel. Sigur, putem spune simplu: voi ăia din Focşani eraţi nişte imbecili (poate şi pentru că sînteţi moldoveni). Sau putem spune şi mai simplu: ăia mulţi şi proşti au avut poate un bun-simţ implicit care nu i-a lăsat să fie brusc anti-comunişti după ce au fost toţi membri de partid… Accelerarea ipocritei rezistenţe anticomuniste postdecembriste a lăsat atunci în offside 80% dintre cetăţenii României. Şi eu am fost unul dintre cei prinşi în offside, deşi n-am apucat decât statutul de pionier. Mă rog, poate e o mărturie importantă pentru cercetătorii neocomunismului care vor constata astfel că pînă şi copii de 12 ani au avut conştiinţa pătată cu sânge.
Nu ai ce sa schimbi, ce sa afli din perioada aia, ce sa interpretezi cu adevarat profitabil pina nu vom recunoaste că multi ca noi, ca mine copil fiind, am tinut cu minerii. Şi am iubit-o puţin, nu mult – că eram deja mare, pe Sandy Belle. Dar suntem încă în stadiul în care nimeni nu-şi asumă decît o insuportabilă puritate sufletească – toată lumea e Sandy Belle acum, de la Iliescu, pînă la anti-iliescieni. Îmi pare rău, nu mă ajută cu nimic să-mi înţeleg copilăria.
Cred ca din prea multa dorinta de a structura o pozitie de stanga speculezi un pic prea mult. Suntem ca de aceeasi varsta, doar ca eu sunt din Bucuresti. In perioada aceea, dupa ce terminam scoala fugeam in Piata Universitatii. Iti convine sau nu, chiar exista o minoritate ce isi dorea altceva decat Sandy Belle, fotbal printre blocuri si “liniste”. Iar in cazul majoritatii nu era vorba despre vreun bun-simt, ci despre nepasarea aceea mioritica in urma careia satul romanesc din 1930 poate fi usor confundat cu cel din 1600.
Dar chiar nu inteleg de ce trebuie compatimita clasa muncitoare. A vrut liniste si programe la TV, asta a obtinut. 6 ani dupa aceea v-a dat Iliescu liniste din belsug. Iar PU n-a invins, pentru ca “noii” puternici sunt tot aia vechi, tot comunistii si securistii impotriva carora se aduna lumea in piata.
Cat despre rolul muncitorimii in 89…cand agentii KGB-ului sau ai cui or fi fost, gen Dan Iosif si Nicolaescu, i-au scos in piata pe 22, au iesit. Aveau, ca si in prezent, simtul dezvoltat de sluga al taranului roman: a venit noul boier, imediat si-au luat batele si s-au dus sa il smardoiasca pe vechiul. Daca asta considerati voi “contributie la revolutie” atunci cei din noaptea de 21 ce sunt? Intelectuali snobi de dreapta?
Demitizarea e necesara si personal apreciez eforturile voastre, desi nu imi place stanga. Dar prefer sa citesc o pledoarie inteligenta de stanga decat niste lozinci intepenite de dreapta.
Dar cred ca ar fi bine sa nu cadeti in extrema de a incerca sa demolati orice, doar de dragul ideii de a fi diferit. Incercarile de a minimiza contributia comunistilor si securistilor la mizeria anilor 90 si de a cauta vreun sens profund in atitudinea tampa a majoritatii din aceeasi perioada (nu ca astazi s-ar fi schimbat semnificativ una sau alta) mi se pare trase de par rau de tot.
joness, apreciez tonul moderat. dar am o maaaare problema cu o afirmatie de-a ta despre cei 6 ani de zile de “liniste” si ce ne-a mai dat Iliescu. Anii 90 au fost extrem de grei pentru cei mai saraci 5 milioane de romani, sint studii care spun asta si ma refer si la cei 6 ani sub Iliescu si la cei 4 cu Emil Constantinescu. Iliescu n-a avut nici el nici o viziune, nu-l mitizam deloc, din slabiciunea lui a iesit toata nebunia din P.U., nu contest asta nici o clipa.
Anii aceia au fost grei pentru majoritatea doritoare de “liniste” pentru ca pur si simplu prosperitatea in conditiile respective este o utopie. Inteleg ca ti-ai fi dorit o elita care sa fi gasit o solutie prin care “sa fie bine” pentru marea majoritate, in timp ce respectiva majoritate sa isi continue hibernarea multiseculara. Dupa cateva sute de ani de incercari, si dupa ce si eu si tu am fost in toata viata de pana acum cobaii unor astfel de experimente, mai crezi inca in asa ceva?
M-as astepta de la o stanga moderna sa vorbeasca despre drepturi, despre echitate sociala (NU despre asistenta nediferentiata), nu sa deplanga soarta celor ce aplaudau seara la televizor cand niste monstri jegosi dadeau cu batele in oameni, dupa ce restul zilei si-l impartisera intre furat din fabrica, furat de la CAP, baut tarie proasta si cascat gura la telenovele. Cred ca doar Dumnezeu poate aduce prosperitate unei societati dominata de o asemenea majoritate, de unde si inclinatia spre religie si spre misticism in general a respectivilor.
Ca ar avea nevoie de sanse…de acord. Insa pentru a primi acele sanse ar trebui ca mai intai sa fie dispusi sa ii tolereze macar pe cei ce ar putea sa le ofere acele sanse. Cat timp subdezvoltarea este dublata si de ura, fie ca se manifesta prin bate, impozite sau vot, nu ramane decat solutia “cine poate scapa”.
Din cate am inteles eu din Text, autorul si-ar fi dorit elite care sa fi ascultat mai mult de popor, in schimb constata ca deocamdata s-au impus elitele care se prefac ca stiu “cum sa fie bine” chiar impotriva poporului.
Plus ca nu deplange nimeni soarta celor care aplaudau niste jegosi la televizor. Se deplange faptul ca 90 % din populatie sunt priviti ca facand parte dintre jegosi.
„monstri jegosi” – inteleg intentia polemica dar tot ma deprima. ma intristeaza f rau sa vad cuvantul monstru folosit cu referire la oameni, mai ales de catre un intelectual sau cand dau de el in presa occidentala civilizata. de fapt indiferent cine-l foloseste, ceva se strange neplacut in mine, probabil imi aminteste ca lumea e haina si rea, ireductibil rea, si ca democratia nu te poate apara de ferocitatea umana si ca, in ultima analiza, e rezultatul aceleiasi ferocitati atroce.
http://www.youtube.com/watch?v=cSTf61o9XsU
Adrian, eu am vazut fiintele acelea cu ochii mei, si inca mai pastrez memoria lor. Zdrenturosi, murdari din cap pana in picioare, puteau de la 2m a transpiratie si tarie, cu privirea injectata si ratacita, cu bate de lemn si de metal, umblau in grupuri si din cand in cand bateau cu batele respective in casti, precum soldatii din antichitate. Asa din carti poti sa iti creezi o imagine idilica despre orice. Daca tu poti sa iti pastrezi “bunatatea” dupa o experienta reala de genul acesta inseamna ca iti poti suprima rational instinctul de supravietuire. Ceea ce sincer nu stiu daca e bine sau rau.
care 6 ani de linste ma junior?
Ai uitat marsurile si mitingurile neamului lu Manivela care blocau circulatia din Bucale ? Mitingurile duminicale ale “camasilor albe” ? Grevele de la CFR care sub conducerea lu Siromascenko paralizau juma din tara ? Grevele de la metrou ?! Sa nu mai zic grevele studentior care azi au ajuns magistrati dar se pare ca nu prea cunosc princiiile de drept…
Totu apaludat de Romania Libera si 22 si Dilema la care aveqau rubrici Tia Serbanescu (decorata de zceasca ptr munca in caomia propagandei politice ) , fostul membru CC Paller, kominternistu Sora care se mandrea cu activiatea sa in r4ezistenta franceza dar a tacut mac cand a fost scoala palca memoriala a Olgai Bancik …. Nistorescu si Cristoiu … si cati altii asemenea ….
Oricum ce auzeam dinspre zona Marian Munteanu (fost UASCR ist devenit negustor de armanent ! acu sa nu=-mi zici ca asa ceva este posibil fara “structuri” ) era un amestec de trotzchism , pasunism poporanist si anarhism cu nuamte legionaroide …
Insa dispretul tau fata de romani ascunde cumva alta origine etnica ? Deh minoritatile astea care vor mai mult sunt cam motivate etnic …
Acu in victoria asta se gaseste si explicatia linistii de acu …. de ce se portesteaza asa de putin la masuri asa de dure … de ce nu ca in Spania, ca in Grecia samd . Si alte precum de ce s-0a distrus industria, de ce nu accesam fonduri europene … totul ptr a pedepsi poprul roman care nu si-a urmat entuzist minoritatea exaltata si cam bolsevica …
Hi, hi, la nici 10 secunde dupa ce acuzi “nuante legionare” iti explici opiniile mele printr-o presupusa etnicitate.
Am retinut ca dusmanu’ e pretutindeni, intelectualii kaghebisto-legionaro-minoritaro samd pedepsesc poporul roman. Da, intr-adevar aceasta este o “doctrina” majoritara in Romania, o aveau si minerii.
Apropo, eu am lucrat intr-o industrie si am accesat si fonduri europene. In Romania. Dar recunosc ca mi-e tare sila de poporul din care fac parte (spre dezamagirea ta) si nu atat pentru se chinuie de atata timp in subdezvoltare ci mai mult tocmai din cauza raspandirii acestui sentiment de ura neputincioasa si incrancenata pe care comentariul tau il exemplifica perfect.
O alta etnicitate ar fi fost totusi o scuza ptr tine …. asa ca .. Spanzura-te . E un tratament radical ptr greata ta.
Insa baietas eu nu am nici o vina ptr faptul ca Marian Munteanu a infiinat MPR sau cum ii zicea …aaia cu crismonu
Insa baietas uiti cesrtia aia cu linistea. voi atai facut destuila galagie.. si nu va place linistea ?
Stii cestia aia : cucule cu pana sura spune=-mi caii canss se fura?
A da .. era sa uit … ia da o cautare “absorbţia de către România a fondurilor europene” si ia zi dupa parerea ta aia vptbestc despre faptu ca unu de isi zice joness a a cesat sau nu fonduri ?!
Bullshit de la cap la coada, incepand cu titlul. Fiecare paragraf contine cel putin o minciuna. A le demonta pe toate ar fi un exercitiu agreabil, dar prea lung. Orice om de buna credinta si neorbit de ideologie le detecteaza pe loc.
Rogozane, esti din ce in ce mai jalnic, fratie! Pai daca Piata Universitatii ar fi invins cu adevarat, acum am fi fost monarhie constitutionala cu guvern crestin-democrat iar scribalai ca tine in loc sa planga pe umarul “muncitorimii” ar fi suspinat pe cel al “Republicii de la 20 mai “.
Poate n-o sa ma crezi, dar e foarte trist pentru mine sa vad ca un om pe care il citeam cu placere pe vremuri in EvZ (chiar daca nu eram de acord cu tot ce scria) se scufunda din ce in ce mai adanc in minciuna si abjectie intelectuala.
“abjectie”? masoara-ti cuvintele. ca si eu sint burghez. si ma jignesti. eu mi-am spus argumentele. baga si tu citeva si la revedere.
Pai sa ma scuzi, dar sunt realmente “indignado”. Grav mi se pare nu faptul ca ai tinut cu minerii cand aveai 12 ani (evident ca nu i se poate pretinde unui pusti de clasa a v-a sa vada mai sus de Sandy Belle sau o miuta in curtea scolii) — grav este ca “tii cu ei” la douazeci de ani distanta si dupa ce ai devenit un matur in toata firea.
In Piata Universitatii a fost lume de toate felurile, “”si mai asa, si mai asa”, vorba unui amic comun, inclusiv muncitori, iar a-i condamna pausal pentru “elitism” sau “interbelism” (ma mir ca ti-a scapat “legionarismul”) sau, mai mult, a-i acuza in mod direct de responsabilitate pentru starea de lucruri de acum mi se pare necinstit din punct de vedere intelectual.
Cat priveste minciunile, sau, ca sa nu-ti jignesc din nou sensibilitatea burgheza, neadevarurile, iata doar cateva dintre cele mai stridente:
1. “De fapt problemele de percepţie au apărut chiar o dată cu mişcările din 1989, cu primele apariţii revoluţionare de la televizor. Din numărătoarea rezistenţilor şi luptătorilor pentru libertate a lipsit de fiecare cuvîntul cheie: “muncitorii”.”
Fals. Adu-ti aminte ce spunea Mircea Dinescu inca de la prima aparitie: “Fratilor, am invins! Dictatorul a fugit! Armata e cu noi! Muncitorii de pe marile platforme industriale sunt cu noi!” Iliescu nu scapa niciun prilej de a vorbi despre muncitori si constiinta muncitoreasca, nici macar atunci cand aceasta s-a manifestat prin brutalitati si violente infioratoare.
2. “Nu aveam voie să ne inventăm o cale, ea era gata făcută şi conservată de diverşi oameni-cheie, foşti politicieni interbelici, regele, intelectualii fascinaţi de modernismul românesc interbelic etc.”
Fals. Calea era gata facuta tocmai de cei pe care Piata Universitatii ii contesta: Iliescu & comp. Si daca astazi suntem unde si cum suntem, este tocmai pentru ca am pasit pe ea. Sa spui ca Ratiu si Piata Universitatii sunt de fapt de vina e cam “pulled by hair”, nu crezi?
3. “Obsesia elitelor în frunte cu GDS pentru România Mare din anii 1990″
Fals. N-a existat o astfel de obsesie a GDS, pe care de altminteri te invit s-o probezi cu “22″ in mana.
4. “Muncitorii membri de partid care au făcut revoluţia nu mai erau doriţi, stricau peisajul. ”
Fals. Proclamatia de la Timisoara si ulterioarele proiecte de lustratie ii priveau doar pe activistii cu functii inalte sau de raspundere ideologica. Nimeni, niciodata, nici in Piata Universitatii si nicaieri altundeva n-a cerut ostracizarea muncitorilor sau a simplilor membri de partid. Sa ma scuzi din nou, dar chiar nu ti-e rusine sa minti in halul asta?
“Da, P.U. a învins. Tot mediul în care au evoluat pînă atunci eroii principali, muncitorii, s-a destructurat rapid şi total. Economia noastră acum e o combinaţie perfectă de mînă de lucru ieftină şi necalificată, hiperconsum, lipsă de producţie şi multe-multe mituri despre capitalismul bazat pe servicii.”
Adica, vezi Doamne, asta s-a cerut in Piata Universitatii: destructurarea economiei, indobitocirea si pauperizarea mainii de lucru, consumerism desantat si prabusirea productiei. Nu zau? Si te mai si ofuschezi cand ti se spune pe fata ca minti in mod abject.
Da, Piata Universitatii a avut pacatele ei, din care cel mai mare a fost naivitatea (unii ar numi-o idealism) — dar in niciun caz nu ea este vinovata pentru marasmul in care ne zbatem, iar a i-l pune in carca reprezinta, pe langa, inca o data o spun apasat, o minciuna nerusinata, si o profanare a memoriei zecilor de mii de oameni de buna credinta care au compus-o majoritar, si din care unii dintre ei fie nu mai sunt printre noi, fie au luat calea exilului tocmai datorita faptului ca Piata Universitatii a fost infranta pe toate planurile. Ce sa spun, frumoasa victorie aceea in care o parte din invingatori fug care incotro iar cei ramasi nu se recunosc sub nicio forma in ordinea politica, sociala si economica rezultata din ea.
poti traduce in “naivitatea a invins”. naivitatea e periculoasa, iar acum promoveaza alte imbecilitati. din pacate, coerenta e mai mare decit am vrea, uitindu-ne inapoi.
dorinta de schimbare reala a fost de fapt o frina pentru ca nu a implicat mai multe voci. a fost ocuparea unei scene publice. si eu am tinut reptrospectiv cu Piata pina am inceput s-o privesc mai atent.
la aia cu romania mare, cred ca nu s-a inteles, ma refeream la revista cu pricina, mostenire a obsesie pentru Saptamina. se probeaza deschizind colectia cu anii 90, f simplu. la fel romania literara, la fel si altele.
“poti traduce in “naivitatea a invins”.”
Da, cu siguranta Adrian Nastase, Mitrea, Patriciu, Voiculescu, Vantu, Umbrarescu, Casuneanu, Cocos, Udrea, D.I. P., Borbely, Verestoy, Costanda, Basescu si altii ejusdem farinae (numeste tu pe cine vrei) sunt niste mari naivi, care au imbratisat cu trup si suflet cauza Pietei Universitatii, au participat activ la manifestatii si au tinut discursuri de la balcon.
“dorinta de schimbare reala a fost de fapt o frina pentru ca nu a implicat mai multe voci. ”
Sofism. La vremea respectiva singurele voci care se pronuntau ferm pentru schimbare reala erau cele care se regaseau in spiritul Pietei Universitatii.
“a fost ocuparea unei scene publice. ”
La fel ca “los indignados” la Madrid sau ca grecii la Atena (imi scapa termenul elen). Sau poate stanga admite ocuparea spatiului public numai de catre ai lor?
“la aia cu romania mare, cred ca nu s-a inteles, ma refeream la revista cu pricina”
Pai atunci trebuia sa pui ghilimelele de rigoare… pe bune, trebuie sa vin eu, inginer, ca sa te invat pe tine, prof de romana, cum se scrie corect romaneste?
“mostenire a obsesie pentru Saptamina. se probeaza deschizind colectia cu anii 90, f simplu. la fel romania literara, la fel si altele.”
Iar inversezi cauza cu efectul intr-un mod nedemn de un om inteligent ca tine. “Romania Mare” a aparut ca urmare a acceptarii entuziaste de catre cuplul Iliescu & Roman a ofertei cuplului Barbu & Vadim de a crea o revista de calomniere abjecta si insultare sistematica a oricarei forme de opozitie la regimul Iliescu. Nu “22″ sau “Romania literara” au varsat tone de laturi in capul celor doi; ei au facut acest lucru la adresa tuturor celor care n-au vazut in FSN-ul lui Iliescu si-n aliatii sai o cale viabila sau macar dezirabila. Te desfid sa gasesti in cele doua reviste articole care sa se ocupe de “RM” si de corifeii ei atat de insistent, atat de huliganic si atat de porcos pe cat procedau ei cu membrii GDS, ai partidelor de opozitie, ai Aliantei Civice sau ai altor organizatii incomode; GDS nu i-a dat lui Vadim nici macar a zecea parte din atentia pe care acesta le-a acordat-o lor.
Ca pe urma homunculul a fost scapat din eprubeta si s-a intors impotriva “laborantilor”, tine de logica interna a oricarui homuncul.
Hai, mai Costi, ce Dumnezeu, stii foarte bine toate astea! Nu inteleg in ruptul capului de ce intorci adevarul pe dos, proclamand ca albu-i negru si invers…
Nu toti aia din piata doreau monarhie .
Insa “proetsetul” a invins . Mentalitatea de azi este modelata de zona Mariab Munteanu .
Asa cum “protestul” din 68 a invins in anii 90 cand a impus noile teme de dicirus si gandire ..
ma refer la vest .
Si ce intelegi prin guvern “crestin-democrat”? Este Boc suficent de cd ?! Sau Tiran Basolinescu ?!
Foarte buna analiza, caci foarte justa, mi se pare, si punînd excelent punctul pe i. De fapt, punctele pe i-uri, caci ele sînt încutiate unele într-altele: limpezirea, cu atît mai eficienta cu cît e epurata, adusa la esentialul captat lapidar si pregnant, a faptelor relevante de istorie recenta (dec. 89-ian. 90, apr.-iun. 90, în legatura lor veritabila), inclusiv interpretarea lor retroistorica fantasmata care, pornind din PU, a ajuns sa tot “învinga” din 90 pîna la climaxul apoplectic de azi. Punerea lor în perspectiva cultural-politica nimerita (brilianta intuitia exprimata în tot aliniatul al 5-lea, cu consecintele ei logice în decriptarea fenomenului!) nu doar ca le developeaza decisiv sensul, dar îl si ancoreaza în adevarul lucrurilor asa
… asa cum se poate vedea el în durata mai lunga. Adevarata genealogie a prezentului si deci a postcomunismului, ce mai! (Adica, a “prezenturilor” în anfilada din care ni se poate constitui întelegerea în act a fluxului istorico-politic în care oricum sîntem scufundati…) Chapeau, Costi!
p.s. Ma rog, cam în tromba si pe fond de “multitasking” (drept dovada si eroarea de manipulare a tastelor). Dar, cred ca se-ntelege ca e de bine… si ca zic si eu: frumos declic!
Si, da, se poate întelege perfect de ce, de la Focsani, ca si din oricare alt orasel de provincie, de altfel, si fiind si prea tînar sa fi avut ocazia de a frecventa un pic cercuri monden-intelectuale din Bucuresti înainte de 89 (si, în general, medii de mica burghezie urbanizata, familii destul de bine adaptate de altfel în socialism, în pofida represiunii de clasa timpurii care le-au produs victime si pierderi materiale), nu ti-ai putut da seama decît mai tîrziu cît de “mainstream”, adica de bonton – discret, fireste, si deci duplicitar – era de fapt în rîndurile multora nostalgia stupida dupa interbelic. Revansa sociala pur resentimentara care, pe fondul slabiciunii politice, pur oportuniste la rîndul ei, a lui Iliescu, s-a articulat ca o parte importanta a fondului fenomenului PU (asa cum a fost captat el ideologic de vocile lui intelectuale auto-”autorizate”) a fost – direct sau indirect – a unora care, cum spune vorba, “n-au uitat nimic si n-au înteles nimic”. Si care au reusit sa prosteasca multa vreme pe multi, pe prea multi, din nefericire împotriva propriilor interese.
corect. mai mult, iliescu insusi si majoritatea muta a preluat ca pe discursul schimbarii de tip ceea ce era de fapt o intoarcere la vechi idiosincrazii.
Initial ezitasem daca sa intervin cu vreun comment, pentru ca analiza mi se pare de mare bun-simt, iar marturia autobiografica de un real curaj civic. Citind insa comentariile aparute pana acum, simt cu atat mai mult nevoia sa-mi exprim solidaritatea cu dl. Rogozanu. Ca unul care a iesit in strada in decembrie 1989, dar care nu a empatizat cu P.U., pe care am perceput-o ca o recuperare tardiva de activism civic, in conditiile in care nu se mai risca nimic comparabil cu decembrie 1989.
two cents, scurt.
normal ca PU a invins. si mai ales a invins instutionalizarea PU si instrumentalizarea propagandistica a PU. (a mai spus asta cineva aici, ori cand s-a deschis tema, ori intr-un articol)
un exemplu scurt (postat ca comentariu la unul din articole) :
marturie a evenimentelor din 13 la distanta de 20 de ani…
“Şi asta până când doi elevi poliţişti m-au ridicat şi m-au pus să alerg până dincolo de coloanele de jandarmi care se uitau impasibili la spectacolul mineresco-patriotic. Nu scăpasem încă. Mă aştepta muncitorimea şi pensionărimea fesenistă. (Probabil astia care urla azi “piensia, piensia”)”
de unde se vede ca stiua ce ii asteapta ….
Draga Costi,
Articolul e foarte foarte bun, iar analiza ta e interesanta. Spune multe lucruri despre oamenii ca tine, despre felul cum gandesc si gandeau, despre mecanismele acestei gandiri. Aveai 12 ani atunci. Perfect! Pai asta e varsta la care incepi sa citesti ziarul si sa le intelegi. Ziarele, dupa cate stiu, se adreseaza unui public de peste 12 ani, sunt facute sa fie intelese de cineva de 12 ani, cel putin la nivel semantic. Daca la 12 ani tu ai vazut oameni batuti, ucisi chiar, si ai mai dormit in noaptea aia, daca nu te-ai revoltat ingrozitor, atunci e ceva cu tine si mai ales cu educatia ta. De fapt cu educatia celor mai multi dintre noi, ceea ce a permis acceptarea tuturor ororilor de atunci si de acum. Educatia dezastruoasa din familie si din scoala!
Pun pariu ca ai tai nu ascultau Europa Libera, ca la voi in casa nu se discuta despre principii politice, ca valorile democratiei, ale drepturilor omului nu existau. Nu e vina ta, iti apreciez sinceritatea. Si eu sunt materialista, cred ca mediul in care traim “ne face”. Dar din aceste motive nu ai cum sa-i intelegi pe ceilalti, pe cei care vedeau lucrurile altfel.
Aveam jumatate din varsta pe care o aveai tu atunci, cand niste orori care se petreceau la mii de km distanta, cu oameni din alte populatii (sa nu zic rase, ca e incorect stiintific) m-au marcat pentru totdeauna. Cat despre Piata Universitatii, chiar daca as fi fost ca tine, doar cu gandul la fotbal si desene animate, aveam parinti care m-ar fi tras de maneca pentru asemenea atitudine. Acesti parinti nu au fost pacaliti de Iliescu si de FSN decat vreo saptamana. Ghici ce-au votat de fiecare data? Pe Iliescu o singura data, cand l-am vota si eu, ca sa nu iasa Vadim.
Unii dintre cei din Piata Universitatii, multi dintre ei chiar, voiau mai mult decat liniste, mancare, program de 8 ore la tv. Exista oameni care sunt suparati cand le sunt incalcate drepturile (pe care si le cunosc), exista oameni care nu pot fi momiti cu mancare si bani, care nu pot fi mintiti usor de politicieni. Imi pare rau, dar e un fapt stiintific. Sunt putini, de-aia suntem unde suntem.
Amalia
daca aveai 6 ani atunci nu ai de unde stii ce doreau cei din piata universitatii….ca nici ei unu prea stiau ! Amici de-ai mei vizitau locu des …. si fiecare avea alta idee ….. INSA toate ideile se reduceau la “sa fim capitalisti ca sa trai ca-n Dallas !!
Cat despre ascultat Europa Libera … lasa-ma …. Era atat de normal s ao asculti incat am primit sfaturi de la un activist . …
“Amici de-ai mei vizitau locu des …. si fiecare avea alta idee INSA toate ideile se reduceau la “sa fim capitalisti ca sa trai ca-n Dallas !!”
Va rog frumos sa le transmiteti amicilor dvs, din partea mea, ca si-au pierdut vremea de pomana pe-acolo. Sau, ma rog, poate ca asa aveau ordin…
Hm .. obsesie comuna – ceilati sunt din ordin ….
Desore dvoastra nu pot sa garantez ca nu erati din ordin . Idem despre Marian Munteanu (candidatu Sarpelui cu Ochelari). Sora samd.
Despre cunoscutii mei pot garanta ca nu erau din ordin . Insa ce pot garanta ca fiecare imi zicea ca in piata sunt multi “din ordin” …. Ca povestea cu “din ordin” era valorizanta , adica deh ce eroi erau ei si cum infruntau vajnic “comunismu” . Asta imi aduce aminte de niste teleptuali care se plangeau ca Ilescu nu i-a lasat sa se “havelizeze” desi ei singuri erau vinoavti ca au preferat s amearga la paris la o cafeluta cu sitii Ierunca ori la studii filozofice in RFG in loc sa faca ceva puscarie precum Havel …
A da . Grantez despre cunoscutii mei tocmai fiindca ii cunosc . Bine.
O lectie (?) trotchzista
Cam invechita in Apus zice ca puterea burgheza demagogic autodefinita “democratica” trebuie confrunatata prin proteste masive.
Este de dorit ca aceste proteste sa devina violente ca sa atraga represiunea dura a autoritatilor .
Pe fondul acestor proteste masive si a represiunii lor se produce radicalizarea celor mai “evoluate” elemente revolutionare care vor trece la actiune directa (revolutionara !!).
Confruntate cu acesta situatie autoritatile “reactionare” isi vor lepada masca democratica si vor instaura dictaura pe fata (fascismul) care va interzice pseudolibertatile burgheze ( de intruniri, ale cuvantului, a presei samd).
Confruntata cu instaurarea dictaturii “fasciste” marea masa amorfa iese din amorteala si in iuresul ei stihic darama dictaura si instaureaza “adevarata democratie” (nimeni nu prea se oboseste sa vaza ce ar fi aia) .
Lectia asta a fost aplicata cu relativ succes in America Latina . Adica in anii 70 au obtinut lovituri de stat si instaurarea unor dictaturi dure . In Europa acelei epoci institutiile birgheze erau mai stabile …
INSA , dupa instaurarea dictaurilor dure (nu neaparat fasciste!) masele nu s-au revoltat. Au cam luat-o pe coaja ca sa fim drepti . Iar revolutionarii ramasi in libertate (prin norocu lor si neglijenta autoritatilor “fasciste” ) au roit care incotro tinand ca nu se respecta …. pseudolibertatile burgheze!
Morala – nici o revolutie nu poa sa aibe loc fara “pseudolibertati”.
Concluzia – o fi “protestul” atractiv … o fi “revolutionar” extremismul INSA “radicalii” sufera de o mica hiba – sunt incapabili de logica !! Si normal falimenteaza incontinuu …
Acu ce legatura are ?! inlocuiti fascist cu comunist …..
Piata Universitatii e un fenomen de polarizare. In general, cînd aduni oameni într-o încapere si le dai un subiect de discutie, (masurînd parerile lor inainte si dupa) prin dezbatere fiecare se radicalizeaza. Dezbaterea nu conciliaza, ci radicalizeaza. La fel, Piata Universitatii a inventat ideea ca neocomunistii sint vii, organizati si ataca statul, pentru a isi justifica existenta. Si pentru a polariza masa in NOI si EI.
Stalin, a inventat ideea de “ascutire a luptei de clasa” pentru a justifica teroarea.
Conform analistilor economici mai buni, securitatea a luat realmente si efectiv puterea dupa 1996, pe vremea lui Constantinescu si a crestin-democratilor, cînd au cumparat cu dolarii facuti pe vremea lui Ceausescu tot ceea ce se privatiza pe nimic.
Am trait acele evenimente ca fiinta arelativ matura. Aveam vreo 35 de ani si-mi vedeam de treaba mea acolo unde eram.
Am facut un recensamint prorpriu al victimelor din B, cele mai multe din tara.
Am vorbit cu cei care l-au vazut murind pe generalul Milea, mort din indolenta si neglijeata. In nici un caz sinucis.
Am taia,t la vremea aceea, B in lung si-n lat si stiu exact ca NU se dorea, in B, revenirea la capitalism. Ce se dorea, corectarea socialismului considerat degradat de clanul Ceausescu.
Am vazut cind s-a instalat PU si cum a evoluat ea. Mie nu mi-a placut. Fizic si moral.
Am vazut minerii in PU. I-am vazut pe unii asmutiti asupra cuiva dar am vazut si pe altii aparindu-l pe nefericit cu forta fizica de care erau capabili.
Istoria actuala NU descrie realitatea acelor vremuri. Evenimentele reale. Si nici mecanismele invizibile care au determinat evolutia catre prezent.
M-a uimit si atunci si ma uimeste si acum decapitarea Patidului Comunist pe care, la nivel de om de rind il doream reformat, nu disturs.
Jocurile s-au facut peste capetele oamenilor de rind si impotriva intereselor lor. Acum este limpede ca s-a pornit o cruciada impotriva poporlui roman care a fost atunci condamnat la moarte.
asa e costi. eu stateam intr-un sat din judetul sibiu si aveam 17 ani la revolutie, 17 ani jumatate la ”decapitarea” pietei universitatii. la fel am tinut cu iliescu si minerii si vroiam mai multe filme si muzica la tv, mai putina politica. in 92 am votat in primul tur de scrutin cu omul lui roman, caius traian dragomir, si in turul doi cu iliescu, care mi se parea mai credibil decat emil constantinescu – asta desi aveam sentimente amestecate pentru iliescu, cand il iubeam cand il detestam, in functie de ziarele care imi zornaiau in cap (citeam azi, la care era maica-mea abonata, 22-ul din snobism si nu intelegeam nimic din el, vag romania libera de la vecini, romania mare pe care o cumpara taica-miu). din constantinescu nu intelegeam nimic si nu cred ca greseam. vroiam in continuare mai multa muzica la tv, de fapt nu muzica, ci clipuri, eram nebun sa vad clipuri – fiindca muzica, pe casete poloneze, era ieftina si usor de procurat. de la tv, retin din perioada aia o piesa, born of frustration, a carui titlu m-a obsedat ani la rand fara sa pot sa elucidez de ce
http://www.youtube.com/watch?v=QxM42rG0a08
http://www.youtube.com/watch?v=BAO3-h0qtps&feature=related
Nu, P.U. n-a invins. A pierdut clasa muncitoare, da, dar asta nu inseamna ca a castigat P.U, ca P.U si muncitorimea nu sunt perfect antagonice precum binele si raul, yin si yang sau Steaua vs Dinamo. In ’90 a castigat muncitorimea, ea si-a impus vointa, dar (surpriza!) s-a dovedit a fi spre propriul sau ghinion: alegerea ei, Iliescu + FSN, n-a facut decat o strategie de “temporizare” menita sa macheze sterilitatea de idei, cam ca la fotbal. Intre ’90 si ’96 averea publica a tarii s-a scurs, s-au acumulat gauri, datorii, arierate, firmele statului au devenit nerentabile, au aparut firmele capusa etc., in timp ce smecherii si afaceristii si-au infipt bine radacinile si s-au pregatit pentru marea cumparare ce urma sa vina negresit. De aceea eu cred ca starea de oligarhie economico-politica ce caracterizeaza azi Romania isi are radacinile mai degraba in hiatusul cetos ’90 – ’96 cauzat de deciziile mioape ale muncitorimii in ’90 si ’92, ceata a nehotararii in care muncitorimea s-a ratacit dar de care rechinii au stiut sa profite, decat in idealurile anti-comuniste ale P.U. Faptul ca azi oligarhia isi cauta legitimitatea adoptand formal discursul P.U. nu inseamna ca P.U. a invins, dupa cum lupul in blana de oaie nu inseamna victoria ovinelor.
Sunt de acord ca majoritatea muncitoare nu vroia capitalism. Eu cred ca e clar ca in ’89 au existat doua categorii de oameni: (i) anti-comunistii, care (din convingere si/sau stimulati exterior) chiar au vrut caderea comunismului, care au fost pe strazi la Timisoara si in noptile bucurestene, dar care erau putini si nu ar fi putut castiga nimic si (ii) marea masa de muncitori, milionul de muncitori de pe platformele industriale care (din convingere si/sau stimulati exterior) a iesit in strada in Bucuresti in 21 -22, cei care a cauzat de fapt la fuga lui Ceausescu si toate schimbarile ce au urmat, dar care nu vroiau in fapt decat schimbarea clanului Ceausescu, liniste si mai mult TV. Ca in bancul cu “cand fu Tica nu fu Tache”: cei care vroiau schimbarea sistemului nu puteau, si cei care au putut (si au facut) schimbarea nu vroiau altceva decat o marunta cosmetizare la varf prin inlocuirea cuplului dictatorial.
Sunt de acord asadar ca P.U. reprezenta doar pe revolutionarii anti-comunisti, avand asadar dar o legitimitate minoritara, partiala, si chiar ne-esentiala in caderea regimului (cauza principala fiind milionul de muncitori ce vroiau doar liniste si TV). De aici si falsitatea stridenta a miturilor si a reinterpretarilor ulterioare, a clamarii anti-comunismului la nivel general, cu a caror denuntare sunt de acord.
Morala pe care o trag eu este ca “somnul ratiunii naste monstri”. Marea masa de muncitori s-a complacut intr-un somn in care vroia doar liniste si program normal la televizor. Si si-a impus vointa. Foarte bine, doar atat a vrut, doar atat a facut, doar atat a primit. Si s-au nascut monstrii oligarhici de azi. Asa ca va rog nu-mi veniti acum cu jalba-n protap si-mi plangeti de mila clasei muncitoare, pentru faptul ca au ales prost si contra propriului lor interes; nu dati vina pe P.U. pentru alegerile proaste ale clasei muncitoare. Au vrut doar liniste si TV, au azi liniste si telenovele din belsug.
Costi, continui să neglijezi calitatea de regim criminal al regimului FSN-ist, de regim care a născocit teroriştii pentru a transforma pe slugile lui Ceauşescu de la comanda armatei în salvatorii revoluţiei. În operaţiunea respectivă s-au înregistrat aproape 1000 de morţi.
Caracterul criminal al FSN-ului s-a confirmat şi juridic prin dovedirea vinovăţiei generalilor Chiţac şi Stănculescu în reprimarea revoluţiei de la Timişoara. Aceşti doi generali erau miniştri în guvernul FSN-ist în 1990.
Protestul din PU era legitim în calitate de protest împotriva unui regim criminal, nu în calitate de protest de stînga sau de dreapta.
Sînt convins că la Focşani, unde singura sursă de informare despre revoluţia din 1989 a fost TVR, lumea era convinsă că Iliescu este eroul revoluţiei.
La Timişoara, faptul că este ceva putred între eroii revoluţiei apăruţi la Bucureşti s-a ştiut destul de devreme. Vezi de pildă o înregistrare din 22 decembrie 1989 unde, la minutul 17:47, primsecretarul PCR Radu Bălan spune că persoana care a ordonat să se tragă la Timişoara este Victor Stănculescu: http://mariusmioc.wordpress.com/2008/08/27/timisoara-22-decembrie-1989-faceti-culoarul-liber-sa-treaca-tovarasul-balan/
Care era reacţia normală a oamenilor care îşi riscaseră viaţa în revoluţie, cînd au văzut că un om despre care au auzit că a dat ordin să se tragă împotriva populaţiei apare în guvernul pretins emanaţie a revoluţiei? Era o altă atmosferă atunci, pe care voi focşănenii n-o s-o înţelegeţi niciodată. Se credea că după ce au murit atîţia oameni în revoluţie nu mai trebuie acceptate compromisurile şi minciuna.
Nu întîmplător mişcări protestatare împotriva FSN au fost în 1990 în oraşele cu morţi în revoluţie (Timişoara şi Bucureşti) şi aproape deloc în localităţile care au văzut revoluţia doar la televizor.
Nr. de morti.
In Bucuresti, unde au fost cel mai multi, nu s-au inregistrat mai mult de 450-500. La Timisoara vreo suta iar in rest nu cred ca s-au mai adunat patru sute.
In zilele acelea a fost o masiva dezinformare si incitare la agresiune, mai ales prin ”ziaristii” straini din R si de peste hotare care vobeau cu emfaza de zeci si sute de mii.
Imi amintesc cu precizie un ”jurnalist” francez (sau ce o fi fost el, dar vorbea franceza) care dadea ca sigura cifra de 40 000 de morti la Timisoara si de trenurile cu cadavre care veneau catre Bucuresti.
Cu certitudine, evenimentele din 89 NU au fost o revolutie ci o lovitura de stat (in care nu trebuia sa moara nici o pisica) care a continuat cu o CONTRAREVOLUTIE.
Principala sursă de dezinformare în 1989 a fost TVR, controlat de FSN. La procesul Ceauşescu (organizat de românaşii din FSN, nu de străini!) s-a lansat oficial numărul de 60000 de morţi. De aici toată mas-media internaţională a preluat cifra.
Dezinformarea din 1989 continuă şi acum, cînd se încearcă aruncarea vinii pentru dezinformare pe jurnaliştii străini, ca să se ascundă vina FSN.
Cu certitudine, evenimentele din 1989 au fost o revoluţie şi NU o lovitură de stat. Scrie asta şi în Proclamaţia de la Timişoara http://proclamatia.wordpress.com/
Că a fost continuată de o contrarevoluţie sînt de acord.
Fac pariu că şi tu eşti din Focşani sau alt oraş din ăsta la care revoluţia a început cu apariţia lui Iliescu la TVR, de aia vorbeşti cu atîta siguranţă despre acest subiect.
Iar după 22 de ani, cînd contestarea revoluţiei din 1989 e aproape generalizată, apare Rogozanu să spună că Piaţa Universităţii a învins!
Nu sint din Focsani iar statistica pe Bucuresti este una personala.
In ceea ce priveste ziaristii, am vorbit personal cu ei asa cum am scris mai sus.
Pariul de mai sus l-ai pierde la toate punctele.
Poate ca Rogozeanu are dreptate in afirmatia lui…
Revolutia in date statistice oficiale
Decedati: 1104 din care 543 la Bucuresti si 561 in restul tarii.
Inainte de 22 decembrie au fost 162 decedati din care 73 la Timisoara, 48 la Bucuresti si 41 in restul tarii.
Dupa 22 decembrie au fost 942 de decedati din care 495 la Bucuresti.
Raniti: 3352 din care 1879 la Bucuresti.
Inainte de 22 decembrie au fost 1107 raniti din care 604 la Bucuresti.
Dupa 22 decembrie au fost 2245 raniti din care 1275 la Bucuresti.
M.Ap.N. a avut 260 morti si 545 raniti.
M.I. a avut 65 morti si 73 raniti.
333 morti si 648 raniti sint urmare a actiunilor personalului subordonat M.Ap.N.
63 morti si 46 raniti sint urmare a actiunilor personalului subordonat M.I.
http://timisoara.com/newmioc/2.htm
Nu toate datele oficiale sint si corecte.
Ia uita-te la numarul actual de persoane apte de munca dar fara ocupatie, care este numarul oficial si care este cel real ?
Se vede treaba că nu aţi înţeles mai nimic din ceea ce s-a petrecut în “post-comunism”. Cu sau fără FSN, cu sau fără PU, România ar fi avut fix acelaşi traseu. “Comunismul” trebuia să dispară, pentru că era o frână în calea globalizării. Căderea lui a fost pregătită de “Consensul de la Washington”. Economicul a contat, nu politicul. Capitalismul era şi el în criză, şi dacă nu se prăbuşea “comunismul”, adică dacă nu se deschideau noi pieţe de desfacere, criza din 1987 i-ar fi fost fatală. Nu-i nimic, o să-i fie fatală asta, pentru că, şi introducând în “globalizare” celălalt bloc, nu s-a întâmplat nimic pozitiv, criza de sistem a rămas, doar s-a amânat scadenţa cu vreo două decenii. Estul a plătit preţul întoarcerii la “capitalism”, Occidentul(incluzând şi SUA) nu a vrut să-l plătească. Iar acum Estul va plăti alături de Occident preţul restructurării capitalismului. Plătim de două ori, în două decenii. De ce? Ce câştigăm după asta? Nimic!
Începând cu anii 70 stânga a încetat să mai gândească, ideologic vorbind, şi-a abandonat electoratul, vrând să fie acceptată la putere. Din păcate acum nu mai gândeşte nimeni, nici la stânga, nici la dreapta. Unii recită din clasicii marxismului, ceilalţi din clasicii “liberalismului”. Dar soluţiile nu au cum veni de la morţi.
Nu există plan “B” nici la stânga, nici la dreapta. De asta suntem paralizaţi în faţa unei crize pe care n-o înţelegem şi pe care nu o putem controla. În contextul ăsta, pierdem vremea vorbind despre Piaţa Universităţii, de vreme ce TOŢI am pierdut, în aceşti douăzeci şi mai bine de ani.
E plină România de înţelepţi care explică post-factum că evenimentele nici nu se puteau întîmpla altfel decît s-au întîmplat. Era stabilit de multă vreme în Protocoalele Înţelepţilor Sionului / Întrunirea de la Yalta / Întrunirea de la Malta / Convenţia de la Washington / lista rămîne deschisă.
Dacă în 1989 – 1990 în Cuba lui Fidel Castro s-ar fi răsturnat regimul, azi ar fi fost plin de înţelepţi care să ne explice că răsturnarea regimului cubanez era inevitabilă.
Domnule, cel mai util pentru un ins, este sa gindeaca cu propriul cap. Dac il are, daca nu, nu…
http://en.wikipedia.org/wiki/Washington_Consensus
Adresa cu informatii despre Consensul de la Washington.
Dar acesta nu se suprapune in totalitate peste cel care a urmat consiliului coordonator al planului Marshal.
S-ar putea sa fie acesta : http://en.wikipedia.org/wiki/Organization_for_European_Economic_Cooperation
Daca tot suntem la capitolul destainuiri, iaca va dau si io cei doi centi ai mei: familia mea apartine categoriei ce poate fi denumita “intelectualitate tehnico-stiintifica” – parintii mei lucreaza in invatamantul superior tehnologic, si au pus umarul, alaturi de multi altii, la cladirea unei baze solide de specialisti pentru ceea ce intelligentsia bautoare de absint pe lipscani numeste “mamutul industrial ceausist”. Au sustinut in ’90 FSN-ul nu pentru ca erau needucati, neinformati sau abrutizati de propaganda, ci fiindca asta au considerat ca e in interesul celor mai largi categorii sociale din tara. E vorba de oameni care au trudit toata viata lor adulta pentru a scoate Romania din imbecilitatea agrarianismului, carora nu le cadea bine ca niste taranisti fosilizati sa transforme fructul muncii lor intr-un morman de fiare vechi in numele ideii demente de retributie promovate de acestia (ceea ce, pana la urma, tot s-a intamplat).
Asa ca, dragi comentatori dreptaci, scutiti-ma cu falsa dihotomie “muncitorii fesenisti, telectualii cederisti” sau “casele in care se asculta Europa Libera si se discutau principii”; au fost suficienti intelectuali care au simpatizat in anii ’90 cu stanga (asa nereformata si nedemocratica cum se prezenta la m0mentul respectiv). Desigur, asa ceva e imposibil in mintea dreptei isterice – nu e cu putinta ca atatia oameni sa fi avut motive intemeiate, obiective de a prezerva vechea ordine, trebuie sa fi fost mintiti, manipulati, mancurtizati, rinocerizati etc.
PS: Excelent articolul dlui Rogozanu, chiar zilele trecute ma gandeam (apropo de scandalul “regele sluga la rusi”) cat de usor a castigat dreapta razboaiele culturale din anii ’90, si cum opiniile unei minoritati partizane din vremurile acelea (apropo de perioada interbelica, monarhie, comunism, industrializare, urbanizare, religie etc etc) au devenit consens, cel putin la nivel de discurs public.
Dragă păduche, o mică corecţie: Chestia că industria ceauşistă e un “morman de fiare vechi” a spus-o FSN-istul Petre Roman, pe care l-au votat părinţii tăi, şi nu ţărăniştii fosilizaţi.
http://www.wall-street.ro/articol/Economie/13576/Industria-lui-Ceausescu-a-rezistat-pe-ici-pe-colo.html
În treacăt fie zis, acelaşi Petre Roman (împotriva căruia a luptat Piaţa Universităţii) a fost prezent şi în odioasa guvernare cederistă.
He, he!
@ paduchele,ma unge pe suflet comentariul asta. prefer cultura inginerilor (inclusiv cultura politica) 70zecisti 80zecisti oricand rahatului pompat dupa 90!
@Paduche bugetar
Nici eu si nici ai mei nu eram muncitori. Dimpotriva. Intelectuali de doua genratii. Si aveam pozitita pe care ati descris-o dumneavoastra.
Ma deprima extrem de tare latratul acesta la comanda (pe care il practica unii comentatori de aici si de aiurea) impotriva unei lumi care era in foarte multe privinta MUUUULT mai buna decit cea actuala. Care iti permitea sa ai sperante si sa-ti faci planuri de viitor. Oricine ii contrazice (cum sinteti dumneavoastra si Liberalul de stinga) sint atacati nu atit cu argumente cit cu invective.
Faptul ca Petre Roman i-a tradat pe cei care l-au ales, nu limiteaza corectitudine afirmatiilor dumneavoastra.
Bravo, Rogo! Un articol de milioane. De atunci tot zic eu ca minciuna are picioare lungi. Insurecttia antitotalitara din decembrie 1989 a fost urmata de o contrarevolutie anticomunista, la care golanii din Piata Universitatii si-au adus obolul. Si eu am tinut cu minerii mereu, instinctul lor le spunea bine ca trebuie aparat statul de dementa retrocedarilor si a privatizarilor. Cam, asta voiau pietarii si, iata, au invins. O victorie impotriva poporului roman. Vgeorgicas are dreptate.
Eu am spus mai dur. Condamnarea la moarte a poporului roman.
Si comentariul liberalului de stinga este cit se poate de pertinent. A rezumat foarte precis cauzele si modalitatile de realizare ale evenimentelor din rasarit din 1989.
In conexiune cu aceasta, fenomenele ACTUALE din lumea araba, mi se par izbitor de asemanatoare. Oare sa nu fi invatat nimeni nimic din distrugerea unei lumi?
draga paduche bugetar,
nu ma indoiesc ca parintii tai (din intelectualitatea tehnico-stiintifica, care intre noi fie vorba, stim cuma fost facuta, o mare parte din ea de catre comunistii care aveau nevoie de “cadre” cu origine sanatoasa, in timp ce copiilor intelectualilor interbelici si ai “exploatatorilor” le era interzis accesul la studii) au votat FSN-ul. Atunci s-a creat o falie sociala intre cei care gandeau si votau dupa principii si ceilalti, chiar daca aveau facultate. S-au gandit la binele cat mai multora…Acelora multi sa inteleg ca nu le pria democratia si bunastarea economica, ci doar linistea. Le priise in comunism faptul ca omul nu avea nicio valoare, ca natura lor umana era negata. Felicitari pentru rezultate! N-am specificat, cel putin o parte din familia mea era de stanga pe bune si asa fusese si cand ajunsese in puscariile comuniste. Nu si-a schimbat optica nici acum. Daca erai de stanga atunci, votai partidul lui Cunescu, ala era al muncitorilor, nu FSN_ul.
Asa e cum spune Amalia – daca nu esti os de bratian sau lahovar, n-ai tu treaba sa-nveti legile lu Faraday, sau ale lu Kirchoff sau ale lu Mendel; daca totusi ai facut-o, sigur ai facut-o pe pile/dosar/criterii politice samd. N-am cum sa-ti probez ca nu ai dreptate, va trebui doar sa ma crezi pe cuvant ca specialistii pregatiti de ai mei isi fac acum treaba cu brio din SUA pana-n orientul indepartat, desigur, tari capitaliste care n-au nevoie de incompetenti pregatiti de comunisti pilosi.
Nu, nu vroiau “liniste si programe tv”, ci o minima continuitate, o forma de perestroika, nu o trecere brutala la economia de piata in cea mai rapace forma a ei – capitalismul laissez-faire. Nu doreau sa se faca retrocedari in natura care sa puna definitiv cruce agriculturii, nu doreau vanzarea la fier vechi a unei industrii cladite cu sacrificii extraordinare, nu doreau un sistem sanitar privat (vine acusi-acusi) si in nici un caz nu doreau ca, o generatie mai tarziu, singura cale de realizare profesionala si materiala sa fie fuga peste hotare (galant reformulata ca “dreptul la libera circulatie” de fauna din ceainarii).
In spatele canardei vehiculate deopotriva de dreptaci si de stanga trendy din carturesti, cum ca persoanele cu studii superioare din perioada comunista au fost o pleava slab pregatita profesional, menita sa ia locul “adevaratei” intelectualitati interbelice (nu se mai fac, dom’ne, oameni de calitate ca Nae Ionescu si AC Cuza!), se ascunde un alt adevar greu de digerat: perioada comunista a insemnat apogeul mobilitatii sociale in aceasta tara, cand nenumarati oameni de conditie modesta dar exceptional de talentati au avut ocazia sa-si valorifice darurile gratie odiosului regim.
“Democratie si bunastare economica”?! Ma faci sa rad. Alegerea la vremea respectiva nu era intre democratie liberala si totalitarism comunist, ci intre un socialism-panzer cu accente bananiere si o gerontocratie pasunist-teocratica imbibata de resentiment. Daca ai impresia ca e o opinie deplasata, te invit sa consulti Wikileaks, vei constata cu surprindere ca ambasada americana a sustinut la momentul respectiv FSN-ul in dauna radicalizatelor partide istorice. Ce bunastare economica si democratie au adus “pietarii” am vazut cu totii 6 ani mai tarziu.
PS Nu ma pot abtine sa nu remarc ironia utilizarii sintagmei “natura umana” de catre o contestatara a sociobiologiei (pentru cei ce nu stiu, e vorba de “cutting-edge”-ul biologiei evolutioniste, aprig combatuta de feministe, adeptii politicii identitare si marxistii culturali din vest, pe motiv ca nu spune chestii dragute care sa ne faca sa ne simtim mai bine). Pai ori credem in “tabula rasa” ori nu mai credem! Felicitari, acuma familia ta extinsa “de stanga” se poate lauda si cu o lisenkista.
Paduche,
Esti simpatic! Mobilitate sociala in comunism? Pai mobilitate de-aia e si acum in China. Dar cred ca termenul mai potrivit e stramutare. Si ma refer la cei obligati sa plece ca se construiesc baraje dezastre ecologice si alte asemenea. Oameni care sunt obligati sa plece ca alta solutie n-au din motive economice. Cred ca muncitorii “fortati” din comunism ar fi preferat sa aiba alte sanse, sa ajute la dezvoltarea naturala a mai multor orase mici (si nu numai) care sa apara datorita dezvoltarii economice locale. O mare prostie, bine cunoscuta de sociologi, dar adesea vehiculata, e ca de fapt comunismul a condus la urbanizare. NU comunismul, ci industrializarea. Pai industrializare se face si in capitalism, cum s-a facut in alte parti. Romania e totusi in Europa.
Urbanizare s-ar fi facut, si e vorba de urbanizare durabila, nu orase fantoma, care acum au disparut. Iar industrializarea se facea natural, nu cum s-a facut. Industria comunista s-a transformat in fier vechi, pentru ca acolo trebuia sa se duca. Nu era eficienta, era energofaga si neperformanta. Cu totul altfel ar fi aratat poate industria romaneasca daca ar fi aparut intr-o tara libera economic si nu numai.
Cum sa nu doresti retrocedari? Adica sa legalizezi un furt? inteleg ca ti-ar conveni sa ti se ia casa si masina si tu sa nu ai voie sa faci nimic. Sistem sanitar privat? Da, eu oricum numai la asta apelez. Ai idee ce e in sistemul sanitar de stat? Da, daca ar fi macar ca in UK…
Lisenkista? Neolamarckista, da. SI vernalizarea nu e o tampenie…
hai sa fac o lista cu afirmatii indoielnice (dc poti avea incredere intr’un martor din primele clipe al P.U., student):
1. “Viitorul era trecutul. Nu aveam voie să ne inventăm o cale, ea era gata făcută”
- recuperarea trecutului = interdictie de vreun fel?!?
2. “Muncitorii membri de partid care au făcut revoluţia nu mai erau doriţi, stricau peisajul.”
- total aiurea, am vazut cum se alaturau PU fara probleme. dupa mine, majoritari in PU erau muncitori si studenti. genul mai articulat, insa (o spun fara nici un “elitism”).
3. “Un slogan din Piaţa Universităţii, despre Ion Iliescu: ”Cine-a stat cinci ani la ruşi/ Nu poate gândi ca Bush!”, avea să fie nostim amendat de documente wikileaks”
- aici ai dreptate, dc te gandesti ca raidurile NATO respinse cu hotararrrre de Iliescu au avut loc in mandatul lui Clinton. Bush = SUA, prosperitatea clasei de mijloc, proprietate, meritocratie.
4. “Foamea şi frigul nu puteau fi motive suficiente” pentru o revolutie
- nu’ti suna prea simplist? faci revolutie de frig? cuvantul in sine arata ca e vorba de mai mult. sigur, eu cred ca lumea striga jos ceausescu/jos comunismul pentru ca ceausescu a fost un produs al sistemului comunist, si mi se pare normal ca intai sa strigi impotriva unei persoane hidoase si apoi sa urci la un plan general.
5. “Ideea a fost pînă la urmă una singură: muncitorii au luptat cu elitele şi acestea din urmă au învins.”
- uat? de unde pana unde? la ce cerc restrans de snobi te referi si de ce generalizezi?
6. “Cei care păreau forţa de nestăvilit în 1990, cei care au făcut revoluţia au avut cel mai mult de suferit în ultimii 20 de ani. Mulţi pun în balanţă asta cu suferinţele celor bătuţi în Piaţă.”
- adica in PU au fost alti oameni decat la Revolutie? de unde stii? eu te contrazic, si am fost si intr’un loc si in celalalt, si cu muncitori, si cu intelectuali.
7. “Am ţinut cu minerii pentru că mesajul din Piaţa Universităţii nu ajungea la mine şi la vecinii mei în nici un fel”
- stii, in PU se striga “cine este fesenist, ori e prost, ori securist/comunist”. prost=prostit, inclusiv prin lipsa de informatie. dar asa sunt sloganurile, generalizatoare.
iti dau dreptate la “accelerarea anticomunismului”, dar asta e doar o perceptie a cuiva lipsit de informatie la momentul respectiv. intr’o lume ideala, regimul post ’89 ar fi trebuit sa faca el recuperarea trecutului si poate ca lucrurile ar fi fost acceptate altfel de masele largi cetatenesti (suna cunoscut expresia?). daca ar fi aparut iliescu la televizor sa valideze in ’90 o istorie mai realista a ultimilor 50 de ani? printre desene animate, filme si muzica disco.
dar sa las scenariile demne de polonia sau alte tari mai darze. presupusa antirevolutie din PU a venit ca reactie a unora, multi, calcati in picioare si dispretuiti intr’un fel asemanator – pastrand proportiile – cu ce s’a intamplat acum cu basescu-arafat. faptul ca nu toti romanii au reactionat tine de anvergura asteptarilor si a cunoasterii fiecaruia.
poate e o problema cu cuvantul asta, “elite”, care la tine suna peiorativ – mie mi se pare ca se refera la oameni destepti, autonomi in gandire si priceputi la ceva. indiferent la ce, eu nu fac deosebire de clasa.