Într-o cultură publică în care postările pe facebook au devenit forme deja clasice de consacrare intelectuală, iar memele sunt apogeul comentariului critic și al acțiunii politice, recentul volum al lui Mihai Iovănel (Istoria literaturii române contemporane. 1990-2020. Polirom. 2021) este un eveniment. Și nu e vorba doar de dimensiunile volumului (peste 700 de pagini) – un aspect invocat deja până la ironie – ci de conținutul său. E absolut impresionantă erudiția autorului acestei cărți. Așa cum știam deja din alte texte, Iovănel citește tot pe subiectul despre care scrie, face conexiuni și trimiteri spectaculoase și oferă mereu citate relevante pentru discuție, astfel încât l-am suspectat de multe ori că are un soft special prin care își … Continuă să citești →

Majoritatea populației este neinteresată de alegerile locale. Mai mult de jumătate dintre românii cu drept de vot nu îl exercită în cadrul acestui tip de scrutin. Alegerile locale au cu adevărat miză doar pentru cei implicați, pentru că în urma lor vor afla dacă vor avea sau nu acces la bugetul local și la pârghiile de putere locală. Dacă vor putea împărții funcții în administrația locală sau dacă vor avea puterea să aprobe dezvoltări imobiliare sau investiții directe. Nu e puțin lucru pentru cei care vor căpăta acest privilegiu, mai ales că, gestionată atent, această poziție  de putere locală,  poate însemna prestigiu la nivel central, de unde vin fondurile pentru dezvoltare și investiții. Alegerile locale, totodată, … Continuă să citești →

E simptomatic faptul că singura dezbatere din aceste alegeri a fost cea despre ”dezbaterea” pe care și-a înscenat-o președintele în funcție. Nu s-au discutat idei, nu s-au dezbătut programe, nici măcar nu a existat un bilanț serios al mandatului lui Iohannis. Schimbarea guvernului a pus complet în umbră acest scrutin, astfel încât primul tur a trecut aproape neobservat. Istoric, alegerile prezidențiale generau cea mai mare emoție publică și cele mai puternice polarizări. În acest an însă au luat forma birocratică a reconfirmării lui Iohannis, cu tot entuziasmul care poate rezulta de aici. Dar și dacă am fi avut o dezbatere între candidații calificați în turul doi, ce s-ar fi schimbat? Alex Cistelecan avea dreptate când a … Continuă să citești →

Eric Hobsbawm a observat mai demult că încercările de a respinge, respectiv de a afirma, marxismul sunt la fel de vechi precum doctrina însăși. Prin urmare, în mod inevitabil, acest joc dialectic a devenit neinteresant, deoarece este repetitiv. Până la urmă, există un număr limitat de argumente care se pot aduce și un număr finit de interpretări ce se pot da. Multe dintre ele au fost oricum deja formulate și dezbătute, concluziona Hobsbawm[1]. Vești proaste, așadar, deopotrivă pentru detractorii și apărătorii lui Marx în anul bicentenarului nașterii sale când viața, opera și moștenirea sa au fost și sunt din nou în centrul unor dezbate aprinse, atât printre admiratori cât și printre detractori. Dar dacă părăsim pentru … Continuă să citești →

Prelegerea ținută de Eric Hobsbawm cu ocazia decernării premiului Deutscher (3 decembrie 1996) s-a intitulat Can we write the history of the Russian Revolution?[1] Titlul, desigur, indică o dublă referință la Trotsky: cel descris de opera majoră a lui Isaac Deutscher[2], dar și la Istoria Revoluției Ruse a lui Trotsky care a fixat într-un mod memorabil și autoritativ istoria acestui eveniment. Hobsabwm ridică problema scrierii istoriei acestui eveniment din perspectiva a trei presiuni: acumularea permanentă de noi date, materiale și interpertări istorice pe măsura trecerii timpului, la care se adaugă impactul unor evenimente politice asupra analizei (dispariția URSS în 1991 oferind o cu totul altă perspectivă asupra Revoluției din Octombrie decât era posibil anterior acestui moment); … Continuă să citești →

În cartea sa recentă Hillary Clinton încearcă să (-și) explice ce s-a întâmplat de a pierdut alegerile prezidențiale americane în fața lui Donald Trump deși, până chiar în ziua alegerilor, era dată drept câștigătoare sigură, cu cel puțin 3 procente avans. Chiar dacă a câștigat votul popular, Cliton a pierdut bătălia în state cheie fapt ce i-a asigurat până la urmă o victorie confortabilă actualului președinte. Doar că în carte nu e vorba de o explicație. După cum se vede cel mai bine din titlu, Clinton nu-și pune nici o întrebare, nu are nici o nedumerire. Ea vrea doar să-și exprime frustrarea că a pierdut, să dea glas traumei prin care a trecut atunci când a … Continuă să citești →

Am citit cu mult interes replica lui Vladimir Borțun la adresa unor observații ale mele făcute într-un text anterior. Intervenția lui Vladimir este binevenită pentru că reușește să clarifice anumite lucruri. Așa cum intuiam încă de la început în spatele discuției despre Lexit (adică despre abandonarea proiectului UE ca fiind neoliberal, reprezentând interesele claselor capitaliste și nereformabil – pentru a folosi o formulare sintetică – ) se află de fapt o provocare mult mai mare: ieșirea din capitalism, în baza unei agende socialiste. Era evident să fie așa. Asta deoarece o simplă discuție despre alternative la UE ca fiind cea oferită de o reîntoarcere la statul național, fie el condus și de un guvern socialist, nu … Continuă să citești →