Așa cum se aștepta toată lumea, alegerile parlamentare din Italia de duminică au fost câștigate de partidul radical și populist de dreapta Fratelli d’Italia (FdI). Condus de Giorgia Meloni încă de la înființarea sa de acum un deceniu, FdI este succesorul direct al Mișcării Sociale Italiene, principala organizație neo-fascistă din Italia postbelică. Sigur că elementele evident fasciste au dispărut din discurs și imagine, dar după cum arată un articol de cercetare tocmai publicat, partidul lui Meloni întrunește toate cele patru caracteristici de bază ale dreptei radicale europene de azi: nativism, autoritarism, populism și euroscepticism. Mai puțin se vorbește, însă, despre caracterul de clasă al acestui partid, așa cum reiese din programul economic pe care-l propune și … Continuă să citești →

Ciprian Șiulea a postat recent pe pagina lui de Facebook un text intitulat „Nici un compromis cu anticorupția”, în care critică anticorupția din România și trage concluzia că nu poate exista o anticorupție de stânga. Sunt total de acord cu analiza lui Ciprian, nu neapărat și cu concluzia sa. Pe de-o parte, frontul anticorupției de la noi are niște caracteristici și tendințe inacceptabile dintr-o perspectivă de stânga. Și asta nu e pentru că stânga ar lua partea corupției, ori a PSD, ori a oricăror alți corupți de pe lumea asta, așa cum cred talibanii de dreapta de pe la noi, a căror logică binară ucide în fașă orice posibilitate de dialog, după cum s-a văzut și … Continuă să citești →

Până acum nici o lună, problema independenței Cataloniei nu interesa pe mai nimeni în afara Spaniei. Referendumul programat pentru 1 octombrie era sortit să se petreacă în cvasi-anonimat. Între timp, chestiunea catalană a ajuns în centrul atenției întregii Europe și a declanșat probabil cea mai mare criză politică din Spania de la lovitura de stat eșuată din 1981. Tensiunile dintre guvernul catalan, pro-independență, și cel spaniol au escaladat cu două săptămâni înainte de referendum, când mai mulți oficiali catalani au fost arestați, mii de buletine de vot confiscate și site-uri web pro-independență închise. Reacția catalanilor a fost promptă: 150.000 de elevi și studenți au intrat în grevă și protestat pe străzile Barcelonei pentru dreptul la auto-determinare, … Continuă să citești →

Stânga europeană (nu includ aici social-democrația neoliberală) nu a fost niciodată perfect consistentă în ceea privește Uniunea Europeană, însă în ultimii douăzeci și cinci de ani a existat un relativ consens în acest sens (excepție făcând unele partide comuniste ortodoxe și grupări troțkiste): UE poate și trebuie să fie reformată din interior. Numai că, după capitularea Syrizei de acum doi ani, acest consens e tot mai șubred. Partide cândva de-a dreptul euro-entuziaste, ca Blocul de Stânga din Portugalia, au ajuns să spună că exitul din zona euro și chiar din UE e preferabil perpetuării politicilor de austeritate și de obediență față de Troica. Însă există încă o majoritate a stângii europene (e.g. Syriza, Die Linke, mare … Continuă să citești →

La o săptămână de la rezultatele neanticipate ale alegerilor anticipate din Marea Britanie, în care conservatorii au pierdut majoritatea parlamentară pe care voiau s-o mărească, iar laburiștii au luat 40% din voturi, putem trage câteva concluzii importante despre situația politică din insulă.   Retragerea ideologică a neoliberalismului La alegerile din 2010 și 2015, campania electorală a conservatorilor s-a bazat pe argumente economice potrivit cărora ei erau singurii care puteau reduce deficitul uriaș lăsat în urmă de cele trei guvernări laburiste consecutive (deși deficitul fusese în limite perfect normale până la izbucnirea crizei financiare din 2007-2008, când statul a pompat bani în bănci; adevăratul păcat al guvernărilor blairiste fusese tocmai dereglementarea de tip Wall Street care a … Continuă să citești →

Revoluția Spaniolă din 1936 a fost unul dintre cele mai înălțătoare episoade ale luptei pentru emancipare socială. Totodată, a fost și una dintre cele mai mari oportunități irosite din istoria acestei lupte. E vorba de evenimentele petrecute în primele luni ale Războiului Civil care a sfâșiat Spania între 1936 și 1939, opunând forțele progresiste, aflate în apărarea republicii și a democrației, celor conservatoare și fasciste conduse de Generalul Franco, aflate în apărarea privilegiului și a ierarhiei tradiționale. A fost unul dintre cele mai epice conflicte din istoria modernă, care a anticipat în multe feluri Al Doilea Război Mondial, dar pe care poate l-ar fi evitat cu totul dacă Revoluția din 1936 s-ar fi încheiat victorios. Până … Continuă să citești →