În timp ce Statele Unite sînt cuprinse de febra alegerilor, Olaf Scholz a devenit primul demnitar străin care a vizitat Beijingul şi s-a întîlnit la cel mai înalt nivel cu Xi Jinping după confirmarea acestuia la un nou mandat de conducere. Vizita la Beijing a cancelarului Germaniei semnalează un moment important în această perioadă de tranziţie a sistemului-lume: formarea unui posibil triunghi între Germania (UE), China şi SUA, în care colaborarea cea mai onestă şi reciproc avantajoasă dintre doi îl poate diminua pe al treilea. Desigur, vizita a fost raportată atît mincinos, cît şi cu greşeli în presa occidentală, în special cea britanică şi nord-americană, iar după aceasta în restul sferelor publice occidentalizate care copiază obedient. … Continuă să citești →

Iluminismul nu a propus doar o “raţionalizare” şi o “critică” a autorităţilor şi cunoaşterilor primite la pachet de la vechile regimuri, ci şi orientarea încăpăţînată către un adevăr comun. Contrar sumarelor pe liniuţe promovate de noile autorităţi moderne şi de filosofii eului reificat, nu Adevărul şi Raţiunea, ci orientarea către adevărul comun a fost forţa călăuzitoare a progreselor care constituie partea mai pozitivă a modernităţii. Iar ceea ce concretizează această orientare e o muncă perseverentă, nu o finalitate predefinită. Astăzi, într-o nouă perioadă a acumulării crizelor şi distrugerii, a iluziilor şi degringoladei sociale, mai degrabă decît raţiunea prea uşor înregimentată ori critica ce se pierde în negativ, e necesară munca de reorientare, la mai toate nivelurile: … Continuă să citești →

Un preşedinte își dă cu părerea despre ce e în capul altui preşedinte. Zi de zi, de jumătate de an deja se aud dinspre vest zvonuri despre invadarea Ucrainei dinspre estul său. Sute de mii de soldaţi ruşi se uită în prezent foarte încruntaţi peste acea graniţă nesigură. Nu ştiu cîte ajutoare pentru democraţie vin în Ucraina sub forma unor transporturi aeriene de arme din Marea Britanie şi alte bastioane ale păcii. Documentele scrise, tratatele şi conversaţiile parcă nu mai contează. Problema de fond e cît se poate de serioasă, dar modul în care e prezentată rămîne unilateral şi limitat – cu excepţia făcută de AMP, cu ascuţenia-i specifică. Dar cine riscă azi să mai ia … Continuă să citești →

Care donlucap, vezi o oră de ştiri TVR la 30 de ani de la revoluţie. Fac un rezumat, că e dincoace de satiră: – principalele ştiri sînt din supermarket: fuziunea nord-americană între cultura de consum şi sfera publică, introdusă la noi de postul privat ProTV la mijlocul anilor 1990, pare a fi devenit cultura dominantă, adoptată de însăşi televiziunea publică. Reporterul investighează între pereţii supermarketului şi face interviuri cu consumatorul care iese de la casă – acesta e cadrul definitoriu al conversaţiei şi reportajului. E scena “societăţii” de consum. Întrebarea fundamentală a reporterului e: “ce aţi cumpărat?” Oamenii înşişi par obişnuiţi cu penibilul situaţiei. Persoane individuale şi societatea întreagă sînt reduse astfel la consumism, coşul de … Continuă să citești →

M-am oprit din arhivarea avalanşei interminabile de insulte la adresa candidatei PSD la preşedinţia României, fostă prim-ministră. Acest delir productiv din ultimii ani, în care se combină fantasme misogine, anticomuniste şi totalitare, e un fenomen de masă în istoria culturală recentă, care e îmbrăţişat cu braţele deschise şi relativ puţine rezerve de clasele mijlocii şi societatea largă. Dincolo de opţiunile politice ale acestui ciclu de alegeri, e un obicei de rău augur în sfera publică, de a cărui generalizare e responsabilă toată lumea ce l-a practicat sau l-a încurajat. Tocmai generalizarea sa e o tendinţă de prostire colectivă – fiindcă normalizarea violenţei tocmai asta înseamnă, stultificarea sensibilităţii critice şi acceptarea abuzurilor prin intimidare. În aceste fantasme … Continuă să citești →

Un spectru bîntuie clasele mijlocii din fostul bloc socialist: spectrul proletarizării. Şi mediul său paranormal: sărăcia modernizată. Sfîrşitul tranziţiei postcomuniste către capitalism a adus proletarizarea societăţii în ansamblul ei. La sfîrşitul tranziţiei postcomuniste, clasele proletarizate sînt categoria socială cu cea mai certă existenţă reală, în toată regiunea fostului bloc socialist, alături de oligarhii capitalişti, care au ajuns deja, ca la carte – şi ca în Occident – să nu domine doar toate sectoarele economice, ci şi sferele politice şi industriile culturale centrale. În ultimii ani mulţi specialişti au dezbătut “dacă există” o clasă mijlocie în Est, dacă e “reprezentativă” sau de ce e atît de “mică”, de ce e în creştere acolo unde e în creştere, … Continuă să citești →

Ciprian Şiulea constata deunăzi, din nou, slăbirea actuală a statului şi alunecarea spre autoritarism. E o situaţie care se înscrie în starea globală a democraţiei, ce s-a aflat într-un proces continuu de degradare după căderea fostului bloc socialist, în urma seriei de războaie de invazie declanşate de hegemonul global şi a ideologiei neoliberale ce a violentat şi secătuit statele, oamenii şi pămînturile de resurse. “Lupta pentru pace” a socialismului nu a fost doar un slogan. De la războaiele post-yugoslave la conflictul din Ucraina, între care a avut loc integrarea paşnică în NATO, tranziţia fostului bloc socialist a stat sub semnul războiului şi a industriei războiului. Acum, speranţe locale au ajuns să fie legate de jucătorii şi … Continuă să citești →

Jacobin decided to publish Dragan Plavšić piece, here is instead an in-depth local take.   Romania was swept at the beginning of February 2017 with the “largest protests since the fall of communism”. The protests were widely covered in the Western press, which generally took the liberal line that the protests represented the Romanian people’s struggle for “democracy” against the widespread “local corruption”, prompted by the scandalous attempt of the current government to “decriminalize corruption” [1]. An undertow of the same interpretation looked at the protests as a democratic revival of the struggles against communist totalitarianism from 1989. From the outset I have to insist that the direct line drawn between the December 1989 Revolution and the … Continuă să citești →