Amenințarea teroristă plutește în aer. Putin este noul Stalin. Sau Hitler, depinde de momentul zilei. Râuri de cerneală curg prin presa noastră liberă, dar înțesată cu acoperiți ai serviciilor, zugrăvindu-ne nouă, celor care le plătesc lefurile, atâta informație cât să nu ne zgâriem prea tare la cerebel. Ar fi și păcat, mai ales că poate am intra la idei. Vă dați seama cum ar fi să descoperim, de pildă, că noi consumăm cu ”serviciile” cam tot atâta cât cheltuim pe sănătate sau educație! Un frumos băiat cu ochii albaștri – la propriu – îmi spune că cică n-avem voie să știm cât se cheltuie cu securitatea. Căci, nu-i așa, securitatea e dincolo de orice discuție. Zău, … Continuă să citești →

Nu trece săptămână să nu citesc un articol despre cât de proaste sunt universitățile românești. Cât de corupte, cât de ineficiente și irelevante științific. Cred că e foarte important să vedem unde au dreptate autorii acestor articole și unde greșesc. Starea învățământului universitar românesc este într-un continuu declin. Goana după bani, foamea de cât mai mulți studenți indiferent de pregătirea și nivelul lor, corupția, inechitatea distribuirii resurselor, descentralizarea, dereglementarea, haosul de nedescris, toate acestea și multe altele fac universitățile deopotrivă de stat și private să semene cu niște feude în care un om onest poate cu mare greutate să-și facă treaba. Totuși articolele care incriminează universitatea românească sunt deopotrivă juste și injuste. Să mă explic. Experiența … Continuă să citești →

Scriu cu mare greutate acest articol. El nu este doar semnul unui anumit tip de dezamăgire pe care sunt convinsă că ați trăit-o mulți dintre voi, ci și mărturisirea unei înfrângeri. Ani de zile am trăit cu speranța că cercetarea academică poate să schimbe ceva. Cum scrisul e singura armă pe care cred că ar trebui să o folosim, mi-am pus, probabil ca mulți alții, speranța în cercetarea științifică în domeniul științelor socio-umane. Pentru că nu poți face propuneri legislative în absența unor date statistice, a unor cercetări empirice care să le justifice. Prin urmare, mediul academic produce acest tip de cercetări care pot fi ulterior folosite pentru a schimba reglementările existente și deci, soarta celor … Continuă să citești →

Modul în care guvernul Ponta a organizat alegerile pentru prezidențialele din 2014 va rămâne în istorie. Și nu ca o pagină fericită. N-o să reiau aici indignarea, altminteri legitimă, cu privire la împiedicarea deliberată a exercitării dreptului la vot. Ceea ce vreau să subliniez aici este că, oricât de cinic ar părea, se pare că domnul Ponta a găsit soluția perfectă pentru ridicarea procentului de participare la vot. A găsit deci calea de a-i scoate pe omeni din casă ca să voteze. Mai ademenitoare decât orice pungă cu zahăr este, culmea, ideea de interzicere a votului. Nu vom putea dovedi faptul că a existat un efort premeditat în direcția împiedicării oamenilor din diaspora de a-și exercita … Continuă să citești →

Deși educația este un domeniu în care ne-am aștepta la reacții ceva mai raționale decât în fotbal, nu știu cum se face, dar, ori de câte ori se discută despre noi reglementări legislative, patetismul declarațiilor atinge cote maxime[1]. Dezbaterea publică este marcată de tonul catastrofic sau fatalist, de previziuni care mai de care mai alarmiste[2]. Inutil să spun că, deși educația este un subiect cât se poate de complex, toți cei care scriu în acești termeni au convingeri ferme. Cineva mai răutăcios ar spune: puține idei, dar fixe! Se știe care este binele și care este răul. Legea Funeriu este întruchiparea perfecțiunii și toți cei care doresc să o modifice sunt întruchipări ale răului absolut. Doresc … Continuă să citești →

Un articol recent din The Guardian mi-a atras de curând atenția.[1] Se povestește acolo despre revoluția sexuală pe invers. Adică excluderea educației sexuale din școli și legi restrictive în privința avortului. Asta mă face să mă gândesc foarte serios la situația din România, în special în condițiile în care ortodoxia a câștigat multe privilegii după 1989. Dar nu poți atrage atenția nici asupra pactului semnat de BOR cu Ministerul Educației, nici nu poți aduce în discuție opulența vomitivă a unor înalți prelați BOR că brusc ești dușmanul Bisericii și al lui Iisus. În ultima vreme parcă s-au succedat prea multe lucruri grave. Nici nu știu cu ce să încep. Ce să “admir” mai întâi la o … Continuă să citești →

Ultimele zile au generat dezbateri aprinse legate dreptul de vot. Violența reacțiilor împotriva celor care doresc să protesteze ne-exprimându-se prin vot arată cât de puțin dispuși să facem o critică radicală a actualului sistem politic suntem[1]. Sunt multe exemplele de reacții vehemente. Singurul lucru bun este că începem să dezbatem. Eu nu înțeleg însă de unde această mirare în fața unor tineri care își exprimă public disprețul față de un drept plătit cu sânge care astăzi are o relevanţă pur decorativă. Și ce e deconcertant este faptul că aceste reacții vin din partea unor oameni care ar trebui să știe cum stă treaba cu “învinovățirea victimei”. Pentru că, ne place sau nu, exact asta se petrece … Continuă să citești →

În mijlocul discuțiilor despre marea politică, despre anexări de teritorii și toate poveștile media din jurul lor, mi-am permis să cred ca mai e loc și pentru mica politică. Citeam zielele trecute despre modul în care un băiețel dintr-o școală americană a luat-o pe coajă pentru că a venit la școală cu pachetul într-o cutie cu un ponei roz pe ea. Se pare ca e ceva cu poneii aștia roz. Supără multă lume (a se vedea povestea cu ICR-ul). De la mici la mari, poneii roz au darul de a scoate la iveală atât instinctele agresive cât și probleme ceva mai serioase. Articolul de față este despre dezorientarea unei mămici în fața jucăriilor pentru copii. În … Continuă să citești →

Soarta conflictului din Ukraina este departe de a se fi decis. Totuşi, există o zonă în care se poate da un pronostic destul de clar. În planul comunicării mediatice Rusia va fi pur şi simplu spulberată. Să explicăm. S-a vorbit adesea despre asemănările izbitoare dintre propaganda din perioada comunistă sau nazistă şi campaniile de relaţii publice orchestrate de bunii democraţi americani. Totuşi nu e nimic mai jignitor pentru un “profesionist PR” decât să-i spui că e propagandist. El nu se ocupă cu propaganda! Cu propaganda ce rea şi urâtă s-a ocupat Goebbels în timpul celui de-al doilea război mondial. El se ocupă cu ceva pur şi bun, şi anume cu “gestionarea comunicării dintre organizaţie şi publicurile … Continuă să citești →