“Mă piș pe dreptul meu de vot”

Maria Cernat
M-am născut în anul 1978 în Deva. În 2001 am absolvit Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării. În 2004 am absolvit Facultatea de Filosofie. În anul 2003 am avsolvit un master în științele comunicării. În anul 2008 am obținut doctoratul în filosofie. Am predat la Liceul Ion Neculce și la Colegiul Național Gheorghe Lazăr. Din 2008 până în 2012 am activat ca asistent universitar și apoi ca lector universitar la Facultatea de Jurnalism, Comunicare și Relații Publice, USH. În prezent sunt copywriter la DZL Virtual Factory.

Maria CernatUltimele zile au generat dezbateri aprinse legate dreptul de vot. Violența reacțiilor împotriva celor care doresc să protesteze ne-exprimându-se prin vot arată cât de puțin dispuși să facem o critică radicală a actualului sistem politic suntem[1]. Sunt multe exemplele de reacții vehemente. Singurul lucru bun este că începem să dezbatem. Eu nu înțeleg însă de unde această mirare în fața unor tineri care își exprimă public disprețul față de un drept plătit cu sânge care astăzi are o relevanţă pur decorativă. Și ce e deconcertant este faptul că aceste reacții vin din partea unor oameni care ar trebui să știe cum stă treaba cu “învinovățirea victimei”. Pentru că, ne place sau nu, exact asta se petrece acum. Am mai scris și cu altă ocazie[2] despre faptul că este inadmisibil să te apuci să cerți tot cetățenii că nu merg la vot, în loc să vezi cruda realitate: sunt marginalizați sistematic și decizia lor este irelevantă. Dar odată cu exprimarea clară a disprețului față de sfântul vot iese la iveală un alt tip de violență. Ea se rezumă cam așa: peste 70% din cetățenii cu drept de vot nu se prezintă la urne în ziua alegerilor. Reacţia: “E vina lor, nenorociţii! Noi am luptat și ne-am dat viața pentru un drept pe care netoții aștia îl nesocotesc!”

Or, lucrurile sunt puțin mai complicate. În primul rând că responsabilitatea nu e niciodată unilaterală. În al doilea rând, îmi permit să vă provoc: oare ce e mai grav: că oamenii “se pișă pe vot” sau că s-a ajuns în situația în care votul nu mai valorează nimic? Fiindcă fata aceea care și- inscripționat astfel tricoul nu e vreo inconștientă. Ea exprimă ceea ce, sincer, foarte mulți dintre cei 70% care nu se prezintă la urne simt. Or, înainte să aruncăm cu pietre în ea și în ceilalți care se simt exact la fel, haideți să aruncăm o privire și asupra condițiilor care au condus la bagatelizarea unui drept plătit cu sânge! Fiindcă altminteri, cu tot respectul, cădem în eroarea de a blama victima.

Sunt foarte multe lucruri care trebuie dezbatute. Mesajul de pe tricoul fetei ne arată că suntem într-o profundă criză de legitimitate politică și că merită să punem și niste probleme care privesc sistemul, nu doar să blamăm cetățenii. O să dau un simplu exempu: Există profunde vicii structurale care țin de însuși modul în care funcționează comunicarea politică în era mass-media. În special cei care predau la facultățile de profil știu foarte bine cum partidul de cadre format din simpatizanți care cotizau mai mult sau mai puțin egal s-a transformat în partid de foarte costisitori manageri de campanie și coafezi de fițe (hair-stiliști, dacă preferați). Dar, din păcate, foarte mulți dintre cei care predau se mulțumesc să rumege limbajul de lemn din manualele americane despre “eficiența comunicării politice persuasive”. Adică rămân obsedați de ideea de “cum să comunicăm politic eficient în era progresului mass-media”, în loc să își pună problema că tocmai această ultra-costisitoare specializare a comunicării este profund nedemocratică.

Pentru că dincolo de legea electorală românească ce satisface tot mai puțini cetățeni, e o altă lege, legea banilor. Ca să faci o campanie serioasă în era comunicării media îți trebuie fonduri la fel de serioase. Și aici problema nu e că va câștiga necesarmente cel cu mai mulți bani, ci că accesul la agora media odată cu profesionalizarea comunicării politice este garantat celor cu bani, nu celor cu idei. Mai jos este un link către o inițiativă a unui profesor care dorește să schimbe modul de finanțare a campaniei electorale în SUA.[3]

În fine, revenind la problema noastră, nu pot uita cum, la alegerile trecute, stăteam zile în șir la o coadă imensă în trafic aproape de Palatul Parlamentului. Zi de zi stăteam acolo pentru că se stricase semaforul. Dar nici o problemă: mă delectam cu afișele electorale ale unor inși care rânjeau la mine de pe stâlpi. Și mă gândeam că, dacă nu doresc să continui mascarada cu drepturile și libertățile civile în condiții de abuz economic, mai risc și să fiu luată la palme că nu înțeleg importanța colosală a sfântului drept de vot! Ba nu! Cred că distinșii noștri intelectuali nu înțeleg că sistemul politic actual este unul care ne-a adus în situația ca votul să fie demn de tot disprețul.[4]

Pentru că într-o democrație veritabilă trebuie să existe un echilibru între situația economică și drepturile și libertățile civile. Mai simplu spus, dintre cele patru variante posibile, două ne atrag atenţia în situaţia actuală: ai bunăstare, dar nu ai libertăți civile: nu poți ieși pe stradă, nu poți candida la vreo funcție (vezi cazul femeilor din Emiratele Arabe). Sau, dimpotrivă, ai libetăți civile, dar mori de foame. Vă las pe voi să ghiciți care sunt exemplele!

În fine, sper că nu o să propunem acum să hrănim cu forța femeile care își exprimă disprețul pentru un drept care nu mai înseamnă mare lucru. Cu atât mai mult cu cât până şi unul dinre cei mai importanţi filosofi şi teoreticieni ai libertăţii spunea că:

Este adevărat că a oferi unor oameni în zdrenţe, analfabeţi, subnutriţi sau slăbiţi de boală, drepturi politice sau garanţii împotriva ingerinţei statului în viaţa lor privată înseamnă a-ţi bate joc de ei. Înainte de a înţelege semnificaţia unei sporiri a propriei libertăţi şi de a se bucura de folosirea ei aceşti oameni au nevoie de îngrijiri medicale şi de educaţie. Ce este libertatea pentru cei ce nu pot face uz de ea? Ce valorează ea fără acele condiţii indispensabile uzului ei?” Isaiah Berlin, Patru eseuri despre libertate, (1969).

 

[1] http://adevarul.ro/news/politica/cum-ajuns-pisam-pedreptul-votv-1_5382d6060d133766a80011ef/index.html

[2] https://www.criticatac.ro/20033/case-vile-maini-sau-de-ce-duc-la-vot/

[3]http://www.policymic.com/articles/88825/a-harvard-professor-has-a-genius-plan-to-get-money-out-of-politics-and-take-back-our-democracy

[4]Situația nu este mai roz nici în alte părți. Luna trecută Curtea Supremă de Justiție a aprobat o măsură care consolidează și mai mult oligarhia în Statele Unite: nu e nici o limită de bani pe care cineva o poate dona într-o campanie electorală. Am spune că e o soluție excelentă, doar că, așa cum arată deja celebrul studiu efectuat la Stanford University asta face ca SUA să devină o oligarhie.https://www.commondreams.org/view/2014/04/14

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.

Ultimele articole