Slavoj Zizek, Împotriva dublului șantaj. Refugiați, teroare și alte probleme cu vecinii, traducere de Ciprian Șiulea, Cartier, 2016 O carte parcă ceva mai puțin scandaloasă decât se zvonea prin mediile de stânga, dar care e totuși departe de a fi entuziasmantă. De câțiva ani încoace producția editorială a lui Zizek alternează cărămizi de teorie (Less than Nothing, Parallax View etc.) cu broșuri de poziționare (What does Europe want?, Violence, First as Tragedy etc.), rolul celor din urmă fiind să aplice la chestiunile zilei dezvoltările conceptuale din primele. Cărticica despre refugiați face, desigur, parte din a această a doua categorie. Or, problema cu acest gen literar – textele de actualitate, atitudine și poziționare ale unor „teoreticieni” – … Continuă să citești →

Dintre toate curentele de analiză teoretică apărute sau relansate în ultimele decenii, nici unul nu pare să egaleze ambiția explicativă și extinderea domeniului luptei pe care le propune gândirea decolonială. Dacă sferele sale de investigație se întind de la istoria lumii moderne la analitica subiectului, de la economie la mitologie, de la cosmologie și cosmogonie la metateorie și epistemologie, asta se datorează tocmai viziunii sale particulare asupra eficacității sau relevanței materiale a teoriei, încrederii că, în cele din urmă, ideile sau ideologia sunt cele care fac istoria și determină realitatea. O lume nouă și cât de cât suportabilă nu se poate naște atunci decât dintr-o teorie nouă, atractivă cât să merite efortul schimbării lumii, și totuși … Continuă să citești →

Există, de fapt, doar două moduri de a depăși dogma compromisă istoric și de a retrezi teoria la viață: fie abstractizând, fie contextualizând. Fie printr-un plonjeu filosofic în adâncimile conceptuale, fie printr-o resituare a teoriei în specificul și problematica istoriei evenimențiale. Puțini se încumetă însă la ambele aceste strategii de recuperare critică deodată – fie și pentru simplul motiv că ele par, măcar la prima vedere, să se încurce reciproc. Încercarea lui Moishe Postone de articulare a unui nou marxism critic, adecvat timpului nostru și capabil să dea seamă de eșecul „socialismelor reale”, face parte din aceste rarissime cazuri îndrăznețe. El angajează, pe de o parte, o reevaluare a teoriei marxiste ca teorie filosofică, care vizează … Continuă să citești →

Lumea de dinainte de separarea apelor. Pleșu și Patapievici, umăr la umăr cu Augustin Buzura, Silviu Brucan și, ocazional, Ion Ianoși. Rubrică Claude Karnoouh. Rubrică Theodor Baconschi. Daniel Dăianu. Virgil Ciomoș. Bogdan Ghiu cu munca la hectar, traducând din orice (de la Derrida la André Scrima), consemnând din orice (de la Paleologu la Ștefan Cazimir). Recuperare a interbelicului, da. Dar și sincronizare cu orice efort: abundă materialele de revista presei interne și internaționale, traducerile – multe din presa occidentală „liberal” și autori ca Baudrillard, Castoriadis, Robert Castel, Bourdieu. Semn că prima elită intelectuală postcomunistă încă nu își reglase de tot conturile cu discursul de stângă europeană anti-stalinistă (new left) pe care îl moștenise de la dizidența … Continuă să citești →

Liliana Nechita, Cireșe amare, Humanitas, București, 2014. Volumul a fost nominalizat pentru premiul CriticAtac. Oricât catharsis și sublimare ar presupune transpunerea literară, experiența directă a rupturii și dezrădăcinării nu are cum să se depună într-o viziune calmă și armonioasă asupra întregului. Meritul volumului Lilianei Nechita e tocmai acela de a ne prezenta imaginea dureroasă a emigrației fără a încerca – sau, mai degrabă, fără a reuși – să o subordoneze unui sens superior, ci etalându-i deschis multiplele contradicții, tensiuni, incoerențe, tragismul acestei condiții căreia îi e refuzată poate nu atât falsa reconciliere interioară (falsă pentru că doar interioară), cât înțelegerea clară a ceea ce se întâmplă și de ce – i.e. lumea socială ca structură de … Continuă să citești →

O colecție palpitantă de selfie-uri cu Alina Mungiu-Pippidi și istoria noastră recentă în fundal. Sau, invers, o trecere în revistă a celor 25 de ani de postcomunism în care fiecare moment de cumpănă al tranziției se traduce parcă în aceeași scenă recurentă de culise, cu autoarea noastră de o parte, conjunctura și inerția istorică de alta, și destinul democratic al țării la mijloc. Această secvențializare și personalizare extreme ale istoriei noastre recente are avantaje și dezavantaje: face bine lecturii, impunând un ritm alert și rezervând, prin semi-coerența liber impusă, numeroase surprize cititorului. Ne-am înșela însă dacă am atribui această derulare a istoriei ca album de selfie-uri doar simplei vanități a vorbitorilor (în această chestiune, a măsurării … Continuă să citești →

Fragment din volumul: Andrei Gorzo, Andrei State (coordonatori), Politicile filmului. Contribuții la interpretarea cinemaului românesc contemporan, Editura Tact, Cluj-Napoca, 2014, disponibil de azi la standul editurii Tact (363) la târgul Gaudeamus.   Neajunsul intimității – cel puțin al celei autentice, împărtășite – este că nu înflorește decât în umbra marilor instituții și aparate de stat. Pentru a fi credibilă și, mai ales, trăibilă, cea mai firavă poveste de dragoste are nevoie de fundalul, contrastul și declicul asigurate de un întreg eșafodaj de putere și presiune publică (sau măcar familială). Astfel, produsele cele mai neașteptate ale regimurilor totalitare – recunoscute tocmai prin artificialitatea și ritualitatea lor goală de sens – sunt tocmai o serie bogată de gesturi, … Continuă să citești →

„Luni, senatorii au aprobat proiectul legii pentru scăderea CAS cu 96 voturi pentru, 2 abțineri si un vot contra”. Un asemenea consens transpartinic nu s-a mai văzut prin Parlament de la legendara decizie de majorare a pensiilor din vara lui 2007. Or, această dublă ocurență a quasi-unanimității parlamentare – altfel spus, această dublă apariție a hegemoniei perfecte a unui anumit ideologem – ne spune ceva despre deplasarea imperceptibilă, și totuși masivă, dacă privim retroactiv, a populismului, a ceea ce acoperă acest termen în ultimii ani: astăzi, votăm o scutire de taxe a capitalului cu aceeași urgență morală și convingere justițiară cu care abia adineauri măream pensiile bietelor bunici de la proverbiala gură a sobei. Tot așa … Continuă să citești →