Caracteristicile-cheie ale migraţiei din Moldova

TEMA: Migranţii. România de “afară”

Plecarea în masă peste hotare a moldovenilor a început în 1998 şi a continuat cu o intensitate sporită până în 2007 (cel puţin), fiind condiţionată de o combinaţie dintre factorii economici şi o serie da alte şocuri interne şi externe. Ca şi în cazul altor state din fosta URSS şi din Europa de Est, tranziţia care a avut drept obiectiv stabilizarea macro-economică, liberalizarea, privatizarea şi restructurarea economiei s-a transformat într-o criză economică severă şi de durată, manifestându-se prin reduceri drastice ale PIB, rate înalte ale şomajului, inflaţie şi dezindustrializare.

Primul şoc ca urmare a desfiinţării pieţii sovietice a fost conflictul Transnistrean din 1992[1], drept rezultat fiind compromise aproape toate cele mai importante structuri politice şi economice. Cel de-al doilea şoc îşi are originea în criza economică şi financiară din Federaţia Rusă din anul 1998. Ca rezultat al acesteia, în 1998-1999 Moldova a fost afectată prin scăderea producţiei industriale cu 25%, a celei agricole cu 20% şi o reducere a exporturilor cu 50%[2].

În linii generale, migranţii pe termen lung provin din diverse categorii sociale şi sunt de origine atât din mediul rural (75%), cât şi din cel urban (25%).[3] Migraţia din Moldova este direcţionată în special către două regiuni: Uniunea Europeană (UE, cele mai importante destinaţii fiind Italia, Spania şi Portugalia) şi Comunitatea Statelor Independente (CSI, cu Moscova şi St. Petersburg ca destinaţii prioritare în Federația Rusă, şi Ucraina în proporţii mai mici).[4] Migranţii moldoveni aleg Rusia datorită pieţii muncii extinse, liberei circulaţii, costurilor reduse pentru migraţie şi a proximităţii socio-culturale.

Bărbaţii din regiunile mai sărace ale mediului rural aleg ca destinaţie ţările CSI; în mod proporţional mai multe femei din zonele urbane tind să migreze spre ţările UE. Această “distribuţie de gen” oarecum unică poate fi explicată în special prin cererea forţei de muncă în sectoarele în care migranţii pe termen lung sunt angajaţi. De exemplu sectorul de construcţii din Rusia, Ucraina şi Portugalia atrage bărbaţii, în timp ce femeile sunt atrase de sectorul de servicii din Italia.

Recent au fost observate schimbări ale modelului migraţionist din Moldova:

  • dinspre regiunea CSI spre UE;
  • de la migraţia pe termen scurt şi sezonieră la migraţia pe termen lung;
  • fluxuri crescânde ale migraţiei spre SUA şi Canada.

În Moldova, incidenţa “migraţiei potenţiale”, definită ca “ambiţie generală de a migra în viitor” este destul de înaltă. Un studiu din 2007 arată că 44,2% din populaţia ţării, cu precădere populaţia tânără (18-40 ani) şi cu nivel înalt de studii au declarat că ar dori să migreze mai ales în UE.[5]

 

Începând cu 1998 migraţia în Moldova a fost caracterizată de un nivel înalt de intesitate ….

Figura 1:  “Când aţi migrat pentru prima dată?” şi “Din ce an vă aflaţi în ţara gazdă actuală?”

Factorii determinanţi ai migraţiei

În cazul Moldovei, migraţia a fost cauzată de factori economici şi a apărut ca un mecanism de reducere a sărăciei. Un studiu recent arată că factorii economici, precum sărăcia, şomajul şi salariile mici reprezintă peste 72% dintre factorii de împingere a migraţiei.[6] La sfârşitul anilor 1990, nivelul PIB al Moldovei constituia 34% din valoarea acestuia în decada anterioară. Conform datelor Biroului Naţional de Statistică, rata şomajului era de 8.5% în 2000, 7.3% in 2001 şi 2002, iar un număr considerabil de angajaţi erau trimişi în concedii forţate, pe cont propriu.[7] Salariile nominale erau foarte mici, iar cele reale au scăzut din cauza ratelor ridicate ale inflaţiei. Drept rezultat s-a extins sărăcia; un studiu al Băncii Mondiale a evaluat că în 1999 aproximativ 80% din populaţia Moldovei se afla sub limita oficială a sărăciei,[8] 20% din populaţiei trăind în sărăcie extremă.[9]

Caracteristici socio-economice

Migraţia din Moldova cuprinde partea economic activă a populaţiei

Figura 2:  Vârsta migranţilor

Una din caracteristicile migraţiei din Moldova este vârsta relativ tânără a subiecţilor. Vârsta medie la momentul primei plecări peste hotare a fost de 29.7 ani, ridicându-se la 36.1 ani la momentul realizării sondajului. Nu există diferenţe de vârstă importante în funcţie de regiunile sau ţările de destinaţie. Majoritatea migranţilor (79%) au vârsta cuprinsă între 18-44 ani. Bărbaţii predomină în categoria de vârstă 18-29 ani, iar femeile în cea de 45-65 ani.

Nivelul de educaţie al migranţilor reflectă, în mediu, situaţia generală a populaţiei din Moldova în acest sens

Figura 3:  “Care a fost nevelul de educaţie înainte de migrare?”

Sursa: Biroul Naţional de Statistică (2009) Total populaţie cu vârsta de 25-64.

Una dintre caracteristicile definitorii ale migranţilor moldoveni este nivelul înalt al educaţiei şi al experienţei lor profesionale – profil care reflectă pe cel al întregii populaţii. Datele arată că 28% dintre toţi migranţii au absolvit ciclul universitar de studii, iar 63% – ciclul profesional/vocaţional.

Migranţii din regiunea UE deţin nivele de educaţie mai înalte în comparaţie cu cei din regiunea CSI. Vârsta tânără şi nivelul înalt al educaţiei migranţilor demonstrează potenţialul ridicat al moldovenilor în comparaţie cu migranţii din alte ţări studiate până acum.

Plecarea în masă a persoanelor pregătite profesional (ingineri, medici, specialişti IT, profesori, agronomi, etc.) a provocat un deficit de lucrători calificaţi necesari Moldovei, mai ales în sferele de educaţie şi sănătate. Unii analişti consideră că acest fapt ar constitui un posibil handicap pentru perspectivele de creştere. Acest proces este acompaniat concomitent de un anumit nivel de “de-calificare” (pierderea calificării, a abilităţilor), deoarece, deseori, migraţia presupune realizarea de către migranţii calificaţi a unor munci necalificate.

Migranţii sunt angajaţi predominant în:

Figura 4:   „Care a fost domeniul principal de activitate în (ţara de destinaţie) în 2009?”

Există trei sectoare principale de angajare a migranţilor moldoveni peste hotare – construcţii, menaj şi servicii. O deosebire clară se evidenţiază în funcţie de destinaţia migranţilor. Astfel migranţii care lucrează în CSI sunt angajaţi predominant în construcţii şi comerţ, iar cei din statele UE lucrează prioritar în sectorul casnic, dar şi în construcţii.

O altă distincţie a muncii realizate apare în funcţie de sexul lucrătorilor migranţi. Bărbaţii sunt, de regulă, angajaţi în construcţii şi transport/comunicaţii, iar femeile oferă îngrijire la domiciliu sau lucrează în sferele de comerţ şi servicii. Sectorul de construcţii este preferat de bărbaţii tineri, iar menajul – de femeile nu foarte tinere. În construcţii lucrează, de asemenea, mai mulţi bărbaţi din mediul rural al Moldovei, precum şi cei care au un nivel mic sau mediu al educaţiei.

Această diferenţă între regiunile de destinaţie poate fi explicată prin structura economiilor acestor ţări. De exemplu, CSI (mai ales Rusia) are o cerere mai înaltă pentru forţa de muncă slab calificată în sectorul construcţiilor şi comerţului.

Probabilitatea ca migranţii să fie angajaţi ca “lucrători necalificaţi” este mai mare în cazul CSI în comparaţie cu destinaţiile din UE/alte state

Figura 5:  “Care este gradul de ocupare al dvs. (în ţara de destinaţie)

Studiile anterioare au arătat că migranţii deseori trec de la munci mai puţin calificate la activităţi care necesită o calificare mai înaltă în corespundere cu nivelul lor de educaţie/calificare şi conform capacităţii de integrare în societatea gazdă de-a lungul perioadei migraţioniste. Această tendinţă este însă mai puţin vizibilă în cazul migranţilor moldoveni. Pentru cazul Moldovei, acest fapt poate fi explicat de perioada mai scurtă a migraţiei în masă (10 ani în comparaţie cu cel puţin 20 ani experienţă migraţionistă în cazul altor ţări studiate), precum şi de profilul general al migraţiei din Moldova (şi anume femeile lucrând în sfera de îngrijire la domiciliu, iar bărbaţii – în construcţii). Prin urmare, dacă comparăm situaţia de angajare în câmpul muncii cu nivelul de educaţie al migranţilor, constatăm că migraţia din Moldova este caracterizată de  „sub-ocupare” şi un proces de „de-calificare”.

Aceste concluzii sprijină ipoteza unui nivel inferior de integrare a migranţilor moldoveni şi a unui nivel relativ mai mic al maturităţii ciclului migraţionist (vezi mai jos) în comparaţie cu alte ţări studiate.

Legalizarea se reflectă în nivelul de angajare oficială în câmpul muncii din regiunile de destinaţie

Figura 6:  “Care a fost sursa dvs. principală de venit în 2009?”

Moldovenii migranţi din UE au atins un nivel înalt de legalizare, cu 80% dintre ei lucrând pe bază contractuală şi doar 16% fiind angajaţi fără contract de muncă. Pe de altă parte, doar un mic procent dintre migranţii din CSI lucrează în bază de contract, în special în Rusia. Acest fapt poate fi explicat prin numărul mare de migranţi angajaţi în sectorul construcţiilor, prin lipsa obligativităţii vizei şi prin nerespectarea legislaţiei muncii care au contribuit la extinderea sectorului neformal. Aceste subiecte sunt discutate în continuare în acest raport.

Există un dezechilibru semnificativ în nivelul veniturilor obţinute de către bărbaţi şi femei, acesta fiind condiţionat de specificul sectorului în care ei lucrează

Figura 7:  “Care a fost venitul mediu lunar NET al Dvs. personal, care provine din toate sursele de venit? – în funcție de gen

 Această diferenţă de venituri în funcţie de gen este mai mare în regiunea UE (30%) în comparaţie cu CSI. Acest lucru poate fi explicat, în parte, de o participare mai mare a femeilor în  sfera de îngrijire, care este cel mai slab retribuită (împreună cu agricultura) atât în UE şi CSI.

Chiar şi în cadrul aceluiaşi sector de activitate, femeile primesc salarii mai mici în comparaţie cu bărbaţii. Sectoarele cu cele mai mari discrepanţe în acest sens sunt industria de prelucrare, transport, servicii şi comerţ, şi acest fapt se întâmplă chiar dacă, în linii generale, nivelul de educaţie al femeilor este superior celor al bărbaţilor. Această discrepanţă se păstrează chiar şi atunci când nivelul de angajare al bărbaţilor şi femeilor este acelaşi.

 

O mare parte din migranţii moldoveni sunt căsătoriţi

Figura 8:   „Care este statutul marital?”  la momentul aflării în ţara de migraţie

71% dintre migranţii moldoveni sunt căsătoriţi, dar nivelul de reîntregire a familiilor lor în ţările de destinaţie este cu mult mai mic decât în cazul altor state. Deseori acest fapt conduce la tensiuni personale, familiale şi sociale în cazul migranţilor.

 Maturitatea ciclului migraţionist

Înţelegerea maturităţii relative a ciclului migraţionist general este importantă din mai multe motive. Aceasta poate oferi o imagine profundă asupra comportamentul migraţionist şi economic actual şi viitor al migranţilor – inclusiv intenţiile posibile de revenire în ţara de baştină ale lor. Acesta este un factor care poate fi utilizat pentru a explica şi prognoza comportamentele generale de economisire, remitere şi de investire.

Una din caracteristicile migraţiei în cazul Moldovei este nivelul relativ mic al maturităţii în comparaţie cu alte ţări studiate. Maturitatea poate fi măsurată prin utilizarea mai multor indicatori cantitativi şi calitativi, precum nivelul de legalizare a statutului în ţara-gazdă, rata de reunificare a familiei, cunoaşterea limbii din ţara respectivă şi nivelul de prosperitate/integrare în societatea-gazdă. În plus, aceşti factori şi indicatori pot fi comparaţi la nivel de ţări, dacă se adună date comparabile.


Legalizarea şederii

Majoritatea migranţilor moldoveni pe termen lung din UE îşi legalizează şederea şi permisele de lucru

Figura 9: “Statut de reşedinţă pe termen lung / permis de muncă în ţara de migraţie”

Procesul de legalizare este un factor important în determinarea veniturilor, economiilor, remitenţelor şi a vulnerabilităţii/securităţii sociale. Legalizarea influenţează pozitiv capacităţile migranţilor de a-şi atinge obiectivele de economisire. Legalizarea asigură venituri mai mari şi reduce vulnerabilitatea migranţilor pentru exploatarea prin muncă sau alte efecte negative. Cu cât este mai mare procentul migranţilor cu statul legalizat, cu atât este mai matur ciclul migraţiei.

67% dintre migranţii moldoveni pe termen lung consideră statutul lor de şedere şi de muncă ca fiind legalizat. Rezultate similare obţinute din alte studii sugerează că această pondere este relativ mică. De notat că există o diferenţă considerabilă în acest sens între regiunile UE şi CSI, atâta timp cât majoritatea migranţilor din CSI nu şi-au legalizat statutul.

Gradul relativ de legalizare se reflectă în propensiunea migranţilor de a deţine cont în bancă

 

Figura 10:  “Dvs. sau altcineva din gospodăria Dvs. aveţi cont în bancă (în ţara de migraţie)?”

În comparaţie cu migranţii din Albania, Bosnia sau Kosovo, gospodăriile de migranţi moldoveni nu apelează des la băncile din ţările de destinaţie (mai ales ţinând cont de nivelul de legalizare a lor). Acest fapt poate fi explicat prin durata mai scurtă a experienţei migraţioniste, şi prin sectorul de angajare. Pe viitor se aşteaptă un grad mai ridicat de utilizare a băncilor, dat fiind extinderea experienţei migraţioniste. Cu toate acestea, această constatare, discutată în detaliu în secţiunea financiară de mai jos, confirmă, de asemenea, nivelul mai scăzut de maturitate a ciclului de migraţie din Moldova în comparaţie cu celelalte ţări studiate.

După cum arată sondajul cu gospodăriile cu migranţi pe termen lung (vezi Anexa 1), doar 9% dintre subiecţi au declarat că membrii familiilor lor aflaţi în migraţie pe termen lung nu au fost acasă “niciodată”. Această constatare pare să confirme faptul că marea majoritate a migranţilor vin şi pleacă nestingheriţi, chiar şi în cazurile când statutul migranţilor din CSI nu este legalizat.

Dintre cei care şi-au legalizat statutul, marea majoritate a reuşit să facă acest lucru în etapele de început a ciclului migraţional.

Figura 11: “În cât timp aţi reuşit să vă legalizaţi statutul de şedere/ permisul de muncă”

Eşantion: 1,558 migranţi care şi-au legalizat statutul

Perioada medie de obţinere a legalizării este de 1.5 ani în ţările UE/alte ţări şi de 2.3 ani în regiunea CSI. Acest fapt arată că deşi iniţial mulţi moldoveni au plecat peste hotare pe căi neformale, majoritatea au reușit să-şi legalizeze statutul în timp foarte scurt (doar câţiva ani).

61% au obţinut legalizarea în primul an; 10% în al doilea an de migraţie. Către al patrulea an de şedere peste hotare rata de legalizare a atins, în medie, 88%, iar restul (majoritatea lor) s-au legalizat în următorii ani.

Există o tendinţă clară orientată spre migraţia legală şi legalizarea statului încă în primele etape ale migraţiei

 

Figure 12: “Dinamica relularizării statutului de şedere în primul an de aflare în ţara de destinaţie”

S-a estimat că există 176,900 migranţi moldoveni pe termen lung[10] în CSI şi în UE/alte ţări de destinaţie. Conform sondajului realizat cu gospodăriile, majoritatea lor sunt legalizaţi peste hotare. Spre deosebire de alte ţări studiate, ratele de legalizare au fost stabile de-a lungul ultimilor 10 ani, fără careva “concentraţii maxime”, ceea ce ar indica asupra faptului că procesele de legalizare nu reprezintă o simplă consecinţă a campaniilor guvernamentale şi amnistieri.

Pentru regiunea Europei Sud-Est, cazul Moldovei ca model migraţionist este unic, deoarece migrează atât femeile, cât şi bărbaţii (bivalenţă în funcţie de gen). Reîntregirea familiei (dacă are loc) de regulă se produce atunci când migrantul-lider obţine legalizarea, iar odată cu aceasta un anumit nivel de securitate în ţara de migraţie.

Reîntregirea familiei

Nivelul de reunificare a familiei în rândul migranţilor căsătoriţi este foarte scăzut în comparaţie cu alte ţări studiate până în prezent

Figura 13: Reîntregirea familiei în ţările de destinaţie

Pentru comparaţie, nivelul de reunificare a familiei în cazul migranţilor din Albania atinge 90.5%, iar în cazul migranţilor din Bosnia şi Kosovo este şi mai mare. Aceasta reflectă dinamica migraţiei din aceste ţări (de exemplu, migranţii din Bosnia deseori migrează împreună cu familia), dar şi un anumit nivel al maturităţii migraţiei din aceste state, fiecare având un trecut migraţionist cuprins între 20-40 ani.[11]

Mărimea medie a unei gospodării de migranţi moldoveni pe termen lung aflaţi peste hotare este de 1.5 persoane. În medie 1.27 persoane per gospodărie sunt angajaţi sau realizează careva venituri, obţinându-se un număr mic de membri dependenţi de migraţie.

Reflectând caracterul trans-naţional al familiei, alte 1.9 persoane (în medie) care aparţin aceleiaşi familii, locuiesc în Moldova.

Limba

Până în prezent, migranţii moldoveni preferau să plece în acele regiuni şi ţări cu care împărtăşeau similarităţi culturale, istorice şi lingvistice.

Deoarece Moldova a făcut parte din Uniunea Sovietică, limba rusă a devenit pe larg utilizată de moldoveni. Cunoaşterea limbi ruse facilitează migraţia şi integrarea în regiunea CSI.

Vorbitorii de limbă română pot învăţa cu uşurinţă alte limbi de origine latină, precum italiana, spaniola, portugheza şi franceza, iar aceasta facilitează migraţia spre statele respective din UE. Mulţi dintre migranţii moldoveni învaţă limbile acestor state mai repede decât alţi migranţi.


Abilităţi şi calificare

Puţini dintre migranţii moldoveni au obţinut educaţie formală peste hotare sau instruire la locul de muncă

Figura 14: “În timpul şederii peste hotare, aţi apelat la careva instruiri?”

Această rată scăzută de îmbunătăţire a competenţelor în perioada de migraţie este, cel mai probabil, un rezultat al faptului că deseori moldovenii sunt angajaţi în sectoare care necesită un nivel mic de calificare şi un rezultat al statutului forţei de muncă (muncitor calificat, muncitor necalificat).

Relativitatea statutului economic

Nivelul veniturilor personale reflectă perspectivele economice ale migranţilor moldoveni în cele două regiuni principale ale migraţiei

Figura 15: Venitul mediu personal, format din toate sursele de venit

 Comparaţia veniturilor anuale ale gospodăriilor în funcţie de regiuni reflectă un nivel redus al maturităţii migraţiei din Moldova

Figura16:  Venitul anual al gospodăriilor, în ţara de migraţie – comparaţie pe regiuni (numai regiuni din UE)


Reţele sociale şi comunicare

Pentru a înţelege strategiile migraţioniste şi pentru a dezvolta instrumente şi iniţiative relevante de marketing şi de ridicare a nivelului de conştientizare este necesar să cunoaştem care sunt sursele de comunicare disponibile/de încredere ale migranţilor şi aspectele ce ţin de sprijinul reciproc în rândul migranţilor.

Ajutorul reciproc în rândul migranţilor, precum şi între migranţi şi comunitatea de baştină, joacă un rol esenţial în fiecare etapă a experienţei migraţioniste ale moldovenilor. Reţelele sociale şi comunicarea au o mare importanţă în a ajuta la gestionarea riscurilor legate de migraţie, la reducerea costurilor financiare asociate migraţiei şi la maximizarea beneficiilor din migraţie.

Cei mai muţi dintre migranţi se află peste hotare împreună cu rudele apropiate sau prietenii

Figura 17: “Aveaţi membri ai familiei, rude, prieteni, vecini, etc. în (ţara de migraţie), înainte de a emigra?”

More than four out of five migrants relied on their network to assist them with the migration Circa 4 din 5 migranţi moldoveni au apelat la rudele lor pentru a fi ajutaţi să migreze

Figura 18: “Aceste personae v-au ajutat să emigraţi, să vă găsiţi un loc de trai sau demuncă?”

Eşantion: 1,633 migranţi care aveau prieteni, membri de familie etc. în ţara de destinaţie înainte de plecare

La consolidarea reţelei sociale contribuie factorul de proximitate în locurile de destinaţie

Figura 19: “Există persoane cunoscute care locuiesc în apropiere de dvs. în (ţara de migraţie)? “

 Și proximitatea la locurile de muncă

Figura 20:   “Sunt şi alţi moldoveni unde lucraţi Dvs?”

In linii generale, migranţii moldoveni menţin legături reciproce puternice la locurile de muncă, se întâlnesc deseori în locuri publice precum baruri şi cafenele, unii la alţii acasă sau comunică prin telefon. Cel mai important mijloc de comunicare printre migranţii moldoveni este contactul social zilnic la locul de muncă (46%) sau discuţiile telefonice (44%).

40% dintre migranţii moldoveni se întâlnesc săptămânal în locuri publice, iar 66% îşi fac vizite reciproce la domiciliu o dată în lună. Acest nivel înalt de capital social este important din punct de vedere al schimbului de informaţii şi sprijinului economic şi social atât în ţara de migraţie, cât şi în Moldova.

 Migranţii moldoveni menţin legături puternice şi cu comunităţile lor de la baştină

Figura 21: “Când vă aflați peste hotare, cât de des folosiţi următoarele metode de comunicare cu membrii familiei și prietenii care sunt în Moldova?”

De regulă migranţii comunică cu familiile şi prietenii din Moldova prin telefon (94% săptămânal), Internet (40% săptămânal) sau SMS (37% săptămânal). 9 din 10 migranţi vizitează regulat (anual) Moldova.

Majoritatea vizitelor în Moldova se realizează în lunile aprilie şi august (câte 14%), decembrie şi ianuarie (câte 12%). Există diferenţe între migranţii din regiunile CSI şi UE. Migranţii din CSI vizitează Moldova mai des în aprilie şi ianuarie, în timp ce migranţii din regiunea UE vin mai des acasă în lunile august şi decembrie.

Accesul moldovenilor la sursele mass-media în ţările-gazdă este relativ înalt

Figura 22: “În ţara de migraţie aveţi acces regulat la următoarele surse media?”

Dar comunicarea personală cu familia, prietenii şi cu alţi migranţi rămâne a fi sursa de informare în care migranţii au cea mai mare încredere

Figura 23:  “Care sunt trei cele mai importante surse de informare despre Moldova, în care aveţi încredere?”

Acest capital social este puternic susţinut de canalele de comunicare între migranţi şi Moldova. Datele sondajului nostru arată că există o legătură puternică între cât de mult comunică migrantul, pe de o parte şi comportamentul remitent, intenţiile de întoarcere acasă şi eventualele activităţi investiţionale, pe de altă parte.

Aceste canale de comunicare contribuie nu doar la satisfacerea necesităţilor emoţionale, dar şi ajută la schimbul de informaţii, idei şi practici, prin aceasta stimulând dezvoltarea socială şi economică a Moldovei.

Sporirea accesului la căile de comunicare moderne, precum internet, VoIP, telefonie mobilă şi accesul la sursele media prin satelit sau internet, contribuie la fortificarea acestor căi de comunicare şi la sporirea intensităţii (volumului) de comunicare.

Deşi migranţii moldoveni deţin un puternic capital social orizontal, acest lucru nu este valabil şi pentru capitalul social structural (adică organizaţii şi reţele formale care promovează acţiuni comune). Chiar dacă există asociaţii ale migranţilor şi organizaţii de diaspora, importanţa şi rolul lor pentru comunităţile de migranţi şi familiile lor pare a fi extrem de limitat. Rezultatele sondajului arată că doar 4.6% dintre migranţi consideră aceste asociaţii drept “surse de informare de încredere”.

Mulţi dintre migranţi menţin puternice relaţii sociale în ţările de destinaţie după ce revin la baştină, acolo rămânând prietenii, colegii de servici, unele rude de-ale lor.

Acest tip de capital social îi ajută la menţinerea unor relaţii economice şi comerciale cu ţările-gazdă în care au lucrat altădată.

 Întoarcerea la baştină

Întoarcerea susţinută şi integrarea sunt considerate a fi ultima etapă în procesul migraţiei circulare. Procesul de revenire din migraţie este important pentru că implică un posibil transfer de capital financiar acumulat (economiile acumulate peste hotare), a capitalului uman (experienţă, aptitudini, cunoştinţe, idei şi practici antreprenoriale etc.) şi a capitalului social (contacte, relaţii, reţele).

Intenţiile şi comportamentul de revenire sunt factori determinanţi în explicarea şi prognozarea tendinţelor de economisire, remitere şi investire. Ele influenţează nivelul de dezvoltare care îl poate oferi migraţia.

La nivel personal, perioada circularităţii poate fi de durată lungă sau scurtă. Revenirea acasă este un fenomen relativ nou în Moldova. Un studiu din 2008 arată că 10% dintre toţi migranţii întorşi au revenit în 2003 iar tendinţa de revenire era în creştere ca rezultat al îmbunătăţirilor de ordin social, economic şi politic din Moldova.[12]

De aceea, se poate considera că înainte de criza economică actuală întoarcerea migranţilor în Moldova a fost un proces dinamic şi crescând.

Decizia moldovenilor de a reveni acasă este condiţionată de anumite obiective bine definite

Figura 24: “Care este condiţia principală pe care trebuie să o îndepliniţi înainte de a vă întoarce în Moldova cu traiul permanent?”

Eşantion: 1,634 migranţi care ar dori să revină acasă pentru totdeauna.

Pentru migranţii moldoveni (la fel ca şi pentru cei din alte ţări analizate) realizarea obiectivelor de economisire este o condiţie prioritară în luarea deciziei referitoare la întoarcerea acasă.

O mare importanţă o au şi factorii externi, pe care migrantul nu-i poate controla, şi anume: oportunităţile de angajare sau climatul investiţional din Moldova.

Elaborarea şi aplicarea de politici macro-economice durabile şi asigurarea unui mediu de reglementare care să susţină stabilitatea, să încurajeze creşterea şi dezvoltarea sunt pre-condiţiile iminente pentru sporirea fluxului de transferuri băneşti ale migranţilor şi pentru orientarea lor în domenii productive, indiferent dacă aceşti bani sunt transferaţi în Moldova în timpul când persoana se află în migraţie sau atunci când aceasta decide să revină la baştină.

Reieşind din acestea, un cadru de politici şi măsuri care să abordeze în mod direct interesele şi preocupările migranţilor poate fi elaborat numai dacă acest mediu este înţeles.

Doar în aceste condiţii migranţii ar putea fi convinşi că ei ar avea de câştigat din transferuri şi din investirea unei părţi semnificative a resurselor lor financiare în produse de economii sau în activităţi productive din Moldova.

70% dintre migranţi manifestă o intenție clară de a reveni în Moldova, în timp ce alţi 13% s-au arătat indecişi în acest sens.

Figura 25:   “Planificaţi să vă întoaceţi în Moldova (cu traiul permanent) în viitorul apropiat?”

Intenţiile de întoarcere sunt considerabil mai mari la migranţii moldoveni în comparaţie cu migranţii altor ţări studiate. Experienţa arată că reîntregirea familiei, integrarea în ţara de destinaţie şi îmbunătăţirea statutului socio-economic al migranţilor va diminua ratele de revenire acasă.[13]

După cum se arată în figura 24, în perceperea Moldovei ca o destinaţie atractivă din punct de vedere al întoarcerii (ca mediu favorabil antreprenoriatului şi ca oportunităţi de angajare) este implicat un grup de factori contigui.

Rezultatele studiului arată că dorinţă mai mare de a reveni în Moldova manifestă persoanele cu vârste mai mari, familiştii (cei care au lăsat acasă familia) şi persoanele care au atins un anumit nivel al economiilor. Este mai mare probabilitatea ca persoanele care lucrează în agricultură, construcţii şi îngrijire la domiciliu să revină acasă, în comparaţie cu cei care lucrează în alte sfere peste hotare.

Figura 26:   “Peste câţi ani intenţionaţi să vă întoareceţi în Moldova cu traiul permanent?”

Migranţii moldoveni din ţările UE ar dori să revină acasă, în medie, peste 6 ani, iar cei din CSI – în medie, peste 4 ani. Cercetările din alte ţări din regiune, realizate până în prezent, sugerează că această perioadă ar putea să se extindă, în mare parte datorită factorilor menţionaţi anterior.

În plus, conform unui studiu recent realizat de către autori[14], criza economică curentă din ţările de destinaţie şi transmisiunea acesteia către Moldova ar putea influenţa ciclul general al migraţiei.

La nivel individual, migrantul ar putea să nu-şi atingă obiectivele de economisire, fiind extinsă, din acest motiv, perioada de migraţie. În mod alternativ, migrantul ar putea alege să revină în Moldova pentru a nu consuma economiile deja acumulate.

Unul din indicatorii intenţiei de revenire îl constituie deţinerea de către gospodăriile de migranţi a proprietăţii în ţara de origine şi în ţara de migraţie

Figura 27: “Aveţi în proprietate imobil în …”

Rezultatele arată că puţini dintre moldoveni deţin proprietate peste hotare (rata fiind chiar mai mică decât în cazul migranţilor altor ţări studiate). În acelaşi timp, marea majoritate a acestor gospodării au proprietate în Moldova. Această combinaţie pare să confirme nivelul înalt alt intenţiilor de revenire a migranţilor în Moldova (Figura 25).

De fapt, după cum se arată în figura 28, acumularea de economii pentru procurarea de imobil (apartament sau casă) în Moldova (mai degrabă decât peste hotare) constituie obiectivul primar al multor migranţi moldoveni.


Dorinţa achiziţionării de proprietăţi în viitor explică, într-un fel, intenţiile de revenire a migranţilor

Figura 28: “Intenţionaţi să procuraţi imobil în …”

Procesul de revenire acasă (oricând s-ar produce) va accentua tendinţa generală de urbanizare în Moldova. Datele arată că 24% dintre migranţi nu intenţionează să revină în localităţile lor de origine, optând pentru Chişinău (22%) şi zonele din preajma oraşului (3%).

Preferinţa pentru capitală şi zonele din apropiere este condiţionată de oportunităţi de angajare şi investiţionale mai mari, dar şi de perspective mai bune pentru copii. Această constatare este confirmată de intenţiile investiţionale ale multor migranţi (vezi mai jos). Drept rezultat, în viitor se aşteaptă presiuni mai mari asupra Chişinăului.

 


[1]Vezi Anexa 2, Analiza literaturii

[2] Pantiru M C., Black R., Sabates-Wheeler R., Migration and Poverty Reduction in Moldova, Working Paper, C 10, Development Research Centre on Migration, Globalisation and Poverty, February 2007

[3] Ponderea mediului urban în migraţia totală (adică inclusiv lucrătorii pe termen scurt şi cei sezonieri) este de 32,5%, iar a mediului rural de 67.5%. Sursa: Biroul Naţional de Statistică, Migraţia Forţei de Muncă, 2008.

[4] Prezentarea detaliată a ţărilor de destinaţie este descrisă în Anexa I.

[5]European Training Foundation. The contribution of Human Resource Development to Migration Policy in Moldova, 2008

[6]European Training Foundation. The contribution of Human Resource Development to Migration Policy inMoldova, 2008

[7]Pyshkina T. V., Economic Consequences of the Migration of Labour from the Republic of Moldova/ UN World Institute for Development and Economic Research, Helsinki, 2002

[8]UNDP, Good Governance and Human Development.Moldova Human Development Report 2003

[9]REPUBLIC OFMOLDOVA, Interim Poverty Reduction Strategy Paper, November 15, 2000

[10] Este recunoscut acel fapt că această cifră nu reflectă valoarea reală a numărului total de migranţi, care include lucrătorii sezonieri şi alte categorii. Pentru o prezentare a estimărilor referitoare la migraţie, vezi Aneza II.

[11] Mai multe informaţii despre mărimea gospodăriilor şi numărul de persoane care obţin venituri din Albania, BiH, Kosovo, pot fi găsite în Prezentarea Financiară Generală, la pagina 45 a prezentului raport.

[12] European Training Foundation, The contribution of Human Resource Development to Migration Policy in Moldova, 2008

[13] De exemplu, studiile realizate de autori în Albania între anii 2003-2008 arată că dorinţa migranţilor de a revenit acasă s-a redus de la 64% la 49%. (de Zwager, et al., 2010)

online grocery coupons
make a graph
greenville daily news
vera bradley coupon code
nba schedule 2012

 

Comentariile nu sunt permise.

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.