Articole de Veronica Lazăr

Despre Veronica Lazăr

Veronica Lazăr (n. 1984) este doctorand în filosofie la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj cu o teză despre filosofia istoriei în Iluminismul francez. A colaborat prin traduceri din limbile engleză, franceză şi spaniolă cu revista şi editura Idea şi cu revista Cultura. Membru fondator al asociaţiei Proiect Protokoll.

In Memoriam Ellen Meiksins Wood (1942-2016)

În epoca postbelică, n-a fost nici un teoretician mai preocupat decât Ellen Meiksins Wood să conceapă o teorie care să ajute la delimitarea a ceea ce ține și ceea ce nu ține intrinsec de capitalism și de logica funcționării sale. Vrând să refondeze materialismul istoric într-un mod care să nu miroasă a jargon de secol XIX, ci a teorie critică care a asimilat toate obiecțiile la adresa istoriei teleologice și care e, totodată, adaptată să înțeleagă metamorfozele postfordiste ale acumulării de capital, Ellen Wood a scris toată viața cu scopul de-a arăta că definirea conceptuală și cea istorică și sociologică a capitalismului, ce păreau să sfârșească mereu ca poli opuși și conflictuali în câmpul marxismului clasic, … Continuarea

Publicat în Enter | 1 comentariu

Direct politic. Note despre spectacolul “Ce-am fi dac-am ști”

Pentru un spectator ca mine, care a întors de multă vreme spatele spectacolelor de teatru de tip TNB și misticii artei de care par însuflețite, ba chiar a ajuns la un refuz comod de-a mai merge, pur și simplu, la teatru, spectacolele lui David Schwartz și Mihaela Michailov sunt echivalentul programului „A doua șansă”. Spun „spectacolele lui David Schwartz și Mihaela Michailov”, dar mă refer, desigur, la cele făcute împreună cu echipa extinsă a Platformei de Teatru Politic – și precizarea nu e o doar o chestiune de fairness. Tendința de-a dizolva funcțiile tradiționale ale regizorului și scenaristului în procedee de asamblare și dramatizare minimală a materialului documentar devine, în Ce-am fi dac-am ști. Feerie politică … Continuarea

Publicat în Enter | Comentariile sunt închise pentru Direct politic. Note despre spectacolul “Ce-am fi dac-am ști”

Rasismul flotant al Alinei Mungiu Pippidi

Aș dori să fac, în treacăt, câteva precizări și completări la textul „Rasismul social al doamnei Alina Mungiu-Pippidi” al lui Florin Poenaru. Mi se pare că n-ar trebui luată cu totul de bună povestea despre civilizație și barbarie. Sau, mai bine zis, n-ar trebui pur și simplu inversată opoziția Alinei Mungiu-Pippidi, de parcă ar exista într-adevăr o realitate ce corespunde, fie și în negativ, acestor noțiuni („civilizației pe care o apără Alina Mungiu-Pippidi îi este preferabilă barbaria săracilor”). Așa cum, pentru a face o mică digresiune, nu sunt sigură ca telespectatorii Antenei 3 chiar sunt mai fără școală, așa cum spune cântecul, așa cum vor inamicii lor să-i definească, pentru a-i mătura cu o etichetă; nu … Continuarea

Publicat în Enter | 18 comentarii

Despre criză, evaziune şi viaţa la ţară

  Moralul salariaţilor din companiile private mari şi mici din România, o categorie socială cîndva ascendentă şi cu o bună părere despre sine şi despre propriul destin, cunoaşte, de vreo doi ani încoace, o turnură a anxietăţii. Ceea ce denumea pînă nu demult frumosul termen de „oportunităţi”, adică un album întreg de promisiuni, se arată a fi astăzi pentru muncitorul merituos din birouri doar nişte lanţuri, ba chiar o încîlceală colectivă de lanţuri în care cu greu se mai pot distinge dependenţele sănătoase de cele toxice ori cele fundamentale de cele speculative. Aşa se face că, dacă visul prosperării întregii clase de mijloc autohtone graţie virtuţilor personale ale membrilor săi s-a cam spart, ca şi, eventual, … Continuarea

Publicat în Enter | 4 comentarii

Despre timpul săracilor

Loisirul, timp liber folosit neproductiv, era într-o vreme semn al distincţiei sociale la fel de mult ca obrazul alb al doamnelor, vânătoarea de dragul amuzamentului sau cheltuielile de reprezentare, esenţialmente inutile. Ca ecou al acestei tradiţii, timpul neocupat productiv al celor nedistinşi a putut apărea ca o neobrăzare. Dar cum neobrăzarea nu poate fi imputată ca neobrăzare, nici ca uzurpare, în limbajul societăţii dreptului, e tratată atunci chiar mai brutal, ca furt. Timpul nemuncit al omului născut pentru a munci e o insultă incriminată ca hoţie. Să lăsăm deoparte că timpul liber al unui şomer sărac e unul silit, frustrat de savoarea loisirului şi de acel detaliu mărunt ce face din posibilitatea de-a dispune de propriul … Continuarea

Publicat în Enter | 14 comentarii