Moralul salariaţilor din companiile private mari şi mici din România, o categorie socială cîndva ascendentă şi cu o bună părere despre sine şi despre propriul destin, cunoaşte, de vreo doi ani încoace, o turnură a anxietăţii. Ceea ce denumea pînă nu demult frumosul termen de „oportunităţi”, adică un album întreg de promisiuni, se arată a fi astăzi pentru muncitorul merituos din birouri doar nişte lanţuri, ba chiar o încîlceală colectivă de lanţuri în care cu greu se mai pot distinge dependenţele sănătoase de cele toxice ori cele fundamentale de cele speculative. Aşa se face că, dacă visul prosperării întregii clase de mijloc autohtone graţie virtuţilor personale ale membrilor săi s-a cam spart, ca şi, eventual, … Continuarea →

Loisirul, timp liber folosit neproductiv, era într-o vreme semn al distincţiei sociale la fel de mult ca obrazul alb al doamnelor, vânătoarea de dragul amuzamentului sau cheltuielile de reprezentare, esenţialmente inutile. Ca ecou al acestei tradiţii, timpul neocupat productiv al celor nedistinşi a putut apărea ca o neobrăzare. Dar cum neobrăzarea nu poate fi imputată ca neobrăzare, nici ca uzurpare, în limbajul societăţii dreptului, e tratată atunci chiar mai brutal, ca furt. Timpul nemuncit al omului născut pentru a munci e o insultă incriminată ca hoţie. Să lăsăm deoparte că timpul liber al unui şomer sărac e unul silit, frustrat de savoarea loisirului şi de acel detaliu mărunt ce face din posibilitatea de-a dispune de propriul … Continuarea →