Ştim că nu sunt bani de pensii. Deficitul bugetului asigurărilor sociale de stat (bugetul de pensii, în traducere liberă) a fost de peste 10 miliarde de lei anul trecut şi va depăşi 14 miliarde de lei anul acesta, bani care se transferă de la bugetul de stat pentru a putea acoperi plata pensiilor. Dar nu ştim mai nimic despre cauzele reale ale acestui deficit în afară de versiunea oficial-contabilă conform căreia contribuţiile nu sunt suficiente pentru nivelul actual al pensiilor.
Am coordonat o echipă care a realizat un studiu econometric într-un proiect POSDRU derulat prin Blocul Naţional Sindical care şi-a propus să răspundă la această întrebare foarte simplă dar şi neaşteptat de incomodă: de ce nu sunt bani de pensii? Doar 41% din deficitul bugetului de pensii are o natură cronică, indusă de creşterea puternică a pensiilor din anii electorali 2008 şi 2009. O pondere importantă, de 28,5%, o are şi pierderea a aproape 600 de mii de locuri de muncă în 2011 faţă de 2007, ultimul an în care bugetul de pensii a fost în echilibru.
Restul până la 100% sunt efectul unor decizii administrative păguboase. Astfel, transferurile către pilonul II de pensii (pensiile private obligatorii) reprezintă 15% din deficitul bugetului de pensii în 2011. Atenţie, pilonul II a fost responsabil chiar de peste 50% din deficit în 2008, şi ponderea sa va fi din nou în urcare în anii următori când partea din salariu care se duce la pilonul II va creşte de la 3% la 6%. Până la urmă este chiar o probă de ipocrizie să spui că la pensiile de stat nu sunt bani când tu muţi o parte din aceşti bani către pensiile private obligatorii.
Recomandarea noastră este de eliminare a obligativităţii contribuţiei la pilonul II. În acest fel am elimina din start 15% din deficitul bugetului de pensii (la nivelul anului 2011). Introducerea pensiei minime garantate este responsabilă de 5% din deficitul bugetului de pensii. Nu discutăm raţionalitatea sau utilitatea socială a acestei pensii, ci modul de plată. Ea ar trebui plătită direct de la bugetul de stat, nu să apară ca deficit la bugetul de pensii şi apoi acesta să fie fie completat cu mărinimie de la bugetul de stat.
Este o formă de asistenţă socială şi nu are ce căuta la bugetul de pensii. Implicaţia este că, în loc să sufere alţi pensionari pentru acordarea pensiilor minime garantate, ar suferi alte categorii de cheltuieli bugetare (precum cele cu achiziţiile). Introducerea beneficiarilor din sistemul de apărare şi poliţie în sistemul public de pensii a contribuit şi ea la deficit, cu 5,5%. Iată cum reforma pensiilor a crescut de fapt deficitul bugetului de pensii.
Tăierea salariilor bugetarilor din 2010 are consecinţe şi în 2011: aproape 5% din deficit este determinat de această măsură, pentru că s-au redus corespunzător şi contribuţiile plătite pentru asigurări sociale.
De remarcat că nu există o componentă demografică semnificativă a deficitului, în prezent şi nici în viitorul apropiat. Am mers mai departe şi am vrut să vedem în ce condiţii se poate echilibra bugetul de pensii. O variantă este ca la salariul mediu actual să mai fie create circa 1,7 milioane de locuri de muncă, toate celelalte variabile rămânând neschimbate. Nu este imposibil, câtă vreme sunt 3,4 milioane locuri de muncă în economia informală. O altă variantă este ca, păstrând actualul efectiv al salariaţilor, să crească salariul mediu pe economie cu circa 750 de lei, toate celelalte variabile rămânând neschimbate.
Dar nu e obligatoriu ca toate celelalte să rămână neschimbate. Modelarea mai arată şi faptul că, în absenţa pilonului II, numărul angajaţilor ar trebui să crească cu doar 1,2 milioane (la 5,6 milioane) la actualul nivel al salariului mediu. Dacă se păstrează numărul de salariaţi, de asemenea în varianta desfiinţării pilonului II, atunci este nevoie de un salariu mediu de 2.585 lei pentru echilibrarea bugetului (o creştere de 580 lei faţă de nivelul actual). Să nu uităm că aceste direcţii pot fi combinate: realiste nu sunt extremele, ci o soluţie de mijloc care să conţină atât crearea de noi locuri de muncă, dar şi creşterea salariului minim şi mediu pe economie. Fireşte, efortul necesar poate fi redus corespunzător prin eliminarea altor cauze de natură administrativă care impietează asupra bugetului de pensii, începând cu pensiile private obligatorii.
Text apărut și în Jurnalul.