Este extrem de greu, dar nu imposibil ca tinerii să își ia țara înapoi

bazacanaAm auzit această expresie – ‘vrem să ne luăm țara înapoi’ – la o fată între miile de protestatari. Și e cea mai sintetică, adevărată și frumoasă declarație despre situația actuală.

Că este și va fi foarte greu – este clar. Că fostele categorii conducătoare de dinainte de 1990 – acei “activiști și securiști” care aveau privilegii, dar a căror confiscare a puterii economice de la întregul popor nu putea merge până la capăt tocmai din cauza valorilor comuniste ce stipulau că proprietatea asupra mijloacelor de producție era comună, și nu privată – au avut grijă, alături de capitalul extern, să își șteargă urmele în jefuirea întregii avuții a statului, este evident. Și-au revândut de n ori proprietățile furate, au distrus industrii performante și le-au dat la fier vechi, au adoptat tactica pământului pârjolit pentru a face loc mall-urilor și afacerilor  “noi” ale multinaționalelor și ale firmelor interne subcontractante: așa că pare imposibilă dezlegarea nodului. Or fără naționalizarea – fără despăgubire, din moment ce banii cumpărătorilor au fost tot din hoții – principalelor mijloace de producție, nici o cerință de abolire a corupției și de subordonare a politicii față de populație (doar asta e democrația, nu?) nu sunt posibile în mod serios.

Tinerii de la proteste sunt, inevitabil, confuzi. Ei se simt, legitim, exponenții opoziției populare împotriva  guvernărilor frauduloase de aproape 26 de ani, dar nu sunt și reprezentanții maturității populare: ei știu ce nu mai vor, dar nu știu ce vor/cum să realizeze ceea ce vor.

De aceea, dacă li se va oferi un guvern  “neutru” care să organizeze alegeri anticipate, dacă li se va promite reducerea parlamentarilor la 300 și o guvernare transparentă, dacă DNA va fi mai rapidă în a evidenția capete de corupți, atunci mulți tineri vor fi canalizați să accepte această deturnare spre o politică ruptă de orice schimbare economică. Iar politica însăși va fi deturnată spre aspecte ce ne umplu de indignare și silă dar care sunt doar superficiale: ca folosirea excesivă a coloanelor oficiale.

Acum are loc marea presiune de manipulare: voci otrăvite repetă că aversiunea împotriva Bisericii ar fi o diversiune comunistă, din moment ce nu Biserica se face vinovată de moartea celor 32 de suflete. Dar Biserica nici nu a fost învinovățită pentru asta.

Sau: PNL nu a furat alegerile, ca PSD, dar, neavând legitimitate (deși acolo e Iohannis), ar trebui ca un partid nepătat, Noua Dreaptă sau partidele lui Macovei sau Băsescu sau…

Sau: stabilitate și predictibilitate pentru ca afacerile să nu stagneze și să ne aducă un rău mai mare decât e acum. Iar asta înseamnă și o încetinire – pentru ca lumea, plină de lehamite, să uite – și chiar o oprire a eventualei, și mult așteptatei, înăspriri a legii față de orice fel de corupție și jecmăniri a avuției statului.

Și e atât de trist! Întreaga clasă politică și economică – și toți slujitorii lor din media și educație – și-au bătut și își bat joc de populație. Chiar ieșirea acesteia în stradă este rezultatul disprețului absolut față de ea. Tinerii sunt distruși chiar de către conaționalii lor de sus: și sunt distruși sistematic și cu bună știință, determinându-i să treacă prin șocul nopților de proteste, al programelor date peste cap, al lipsei de speranță și al disperării în fața lipsei de speranță. Tinerii sunt obosiți cu premeditare: să-și piardă energia, noblețea și altruismul, și să se retragă în deznădejde și fatalism.

Dar e important acum să vedem ce se poate face. Eu am scris despre un program minimal.

Îl reiterez (așa cum a apărut și în Soluțiile noastre, http://www.criticatac.ro/24632/soluiile-noastre/) :

  • separarea statului de Biserică, taxarea cultelor și revizuirea averii statului date acestora;
  • anularea legii susținerii materiale a foştilor şefi de stat, oricum nu susţinerea cu rentă a „casei regale”, și revizuirea cadourilor făcute de către stat acesteia;
  • continuarea menţionării în Constituţie a proprietăţii statului asupra subsolului;
  • controlul public asupra tuturor instituțiilor publice și transparența activității lor;
  • controlul public asupra instituţiilor private care au legături cu statul;
  • înăsprirea legilor anticorupție și imprescriptibilitatea faptelor de corupție;
  • interzicerea ocupării de orice fel de demnități publice de către cei incriminați de fapte de corupție;
  • anularea legii impunității demnitarilor dincolo de declarațiile și acțiunile lor politice;
  • egalitatea tuturor, deci și a demnitarilor, în fața legii: deci anularea prevederilor potrivit cărora urmărirea penală și judecarea demnitarilor să depindă de parlament;
  • schimbarea legii partidelor politice;
  • schimbarea legii finanţării partidelor politice și a campaniilor electorale;
  • impozit progresiv, anularea facilităților oferite capitalului străin și susținerea unui program de investiții ale statului pentru dezvoltarea țării și crearea locurilor de muncă.

Echitatea este singura care oferă bani pentru dezvoltare și condiții demne pentru toți.

Aceste cerințe – cele mai multe, doar anulări ale privilegiilor, ca și cum ne-am afla de abia într-o nouă revoluție din 1789 – trebuie să fie criterii la care să răspundă partidele politice. Este evident că ele nu pot fi realizate decât toate împreună: și numai trăgând după ele și măsuri economice și de politică externă.

Mai mult, populația are acum de luptat și cu tactici gen Syriza, în care votul obținut de la populație este călcat în picioare.

Condiția democrației înseamnă, cu toată manipularea, că cei de sus au nevoie mai mare de populație decât aceasta are nevoie de “elitele” hoațe. Deci să luptăm pentru democrație!

Iar un prim mod este, într-adevăr, organizarea unui “partid al străzii”: care să reprezinte în mod real o alternativă – și singura democratică – la tacticile celor de sus. Deși pentru a apărea drept garanți ai minimei securități a persoanei, aceștia pot să nici nu pregete în a impune un curs urât evenimentelor (vezi o atenționare pentru noi în foarte buna analiză a alegerilor recente din Turcia, Hamid Alizadeh, Turkey: how did Erdogan win the elections?

Thursday, 05 November 2015, http://www.marxist.com/turkey-how-did-erdoan-win-the-elections.htm), dacă stânga e consecventă și avertizează populația asupra pericolelor ce vin doar de la dreapta (deci dacă stânga are o comunicare mai eficientă decât manipulările dreptei), atunci este posibilă preîntâmpinarea deturnării și înghețării acestui moment de radicalizare populară.

Sunt prea optimistă? Condițiile subiective (structura socială a protestatarilor și nivelul lor de conștiință de clasă) nu permit nici o victorie? Dar, pe de altă parte, a nu ne opune resemnării și a nu susține o eficientizare a revoltelor înseamnă a trăda populația.

 

 

4 răspunsuri la Este extrem de greu, dar nu imposibil ca tinerii să își ia țara înapoi

  1. Dezideriu Dudas spune:

    Tara nu e a lor ci a urmasilor, urmasilor lor….La fel cum fusese odata a parintilor si stramosilor lor….Nu stiam ca Delavrancea a fost si primar si avocat si scriitor !!!

    “Partid al strazii”, dupa ce ati scris ce ati scris de “fostele categorii conducatoare de dinainte de 1990” ? Nu e o contradictie aici ?

    Propunerile tehnice sunt insa de discutat. Propunerile “de dreapta”, juste, mai degraba sunt atacate de “golanii” de dreapta decat de oamenii seriosi de stanga, in timp ce propunerile “de stanga”, mai degraba sunt atacate de “golanii” de stanga decat de oamenii seriosi de dreapta….Problema mare este ca golanii nu sunt nici de stanga nici de dreapta, ci sunt “centralisti-democratici”, ca extensie a fostelor “categorii conducatoare”, intr-o continua reinventare a “irealitatii nesfarsite”….Si mai grav este ca nu mai putem face distinctie intre seriozitate si golanie….Ar trebui sa ne definim termenii ce tin de legitimitate, responsabilitate, autoritate ( profesionala, morala, publica….), etc…. Fara a clarifica ideile din primele doua paragrafe ( in sensul mai larg al simbolisticii ideilor ), nu cred ca e cazul sa ne napustim spre clarificari tehnice… Am ajunge din nou de unde-am plecat, peste vreo 3 generatii ( Ibn Haldun si Arnold Toynbee )….

  2. Adriann_ spune:

    Doamna, realizati ca a treia ‘solutie’ propusa de dumneavoastra, respectiv ‘continuarea menţionării în Constituţie a proprietăţii statului asupra subsolului’ nu inseamna altceva decat dreptul unei oligarhii care conduce statul la un moment dat de a face fix ce vrea cu bunurile cetatenilor? Cea mai recenta dovada in acest sens am avut-o la Pungesti, unde jandarmii au fost asmutiti asupra taranilor ca sa poata face Chevron foraje de explorare. Daca in loc de Chevron ar fi fost compania nationala de petrol si gaze, cu 30 de ani in urma, situatia oamenilor ar fi fost aceeasi.

  3. MIHAI spune:

    Nu cred ca primul punct este cel mai important. Cred ca cel mai important lucru este sa ne concentram pe bunastare sociala si mai cred ca bunastarea sociala are la baza doua mecanisme : valorificare si repartizare. Altfel orice politica economica devine un tip de religie, bazata pe dogme, in slujba unor grupuri mici de interese.
    “Daca nu stii in ce port vrei sa ajungi niciun vant nu-ti va fi favorabil”. Cuvintele lui Seneca cred ca se potrivesc destul de bine politicii romanesti din ultimul sfert de veac. .Sau poate ca ei stiu ce vor dar nu vor sa ne spuna ca existenta noastra trebuie sa depinda de bunastarea lor.Mi se pare incredibil cum intrega clasa politica doreste in mod public sa rezolve problemele sociale ale Romaniei prin concesii facute companiilor straine in valorificarea resurselor. Valorificarea, bineinteles in beneficiul acestor companii si mai putin in beneficiul societatii pe care s-au obligat s-o reprezinte. Acesti domni care ne conduc nu stiu sau nu vor sa ne spuna ca in tarile de origine ale acestor companii stabilitatea sociala este asigurata de firme mici si mijlocii(peste 50% din mana de lucru in SUA ,Germania) – firme atat de hartuite in tara noastra. In schimb Romania a devenit un buncar – cum recunostea Florin Pogonaru AOAR- in care intra materia prima si iese produsul finit.
    Daca arunci o privire asupra structurii PIB din tarile dezvoltate constati ca nu munca in sine este izvorul bunastarii , ci valorificarea prin servicii. In aceste tari mai rar padurile ajung in forma bruta la export pentru beneficii care nu raman in tara respectiva. Nivelul de dezvoltare al acestor tari este dat de procesul de valorificare si de accesul principial al societatii la aceste resurse.
    Ne plangem ca nu sunt bani pentru proiecte sociale, insa orice discurs privind valorificarea resurselor nationale este considerat comunist. Avem oare in Romania un discurs coerent in acest sens? In lipsa unui astfel de discurs mai exista oare politici care sa ne fie favorabile?

  4. Torn Tun spune:

    Din pacate nu, pt. ca ei asta urmaresc de cateva decenii incoace….sa vanda ce mai avem de vandut ( de dat moaca) asa-zisilor parteneri de afaceri sau investitorilor straini ( in Romania numai asta auzi peste tot…ca vine nenea DUH sau D-zeu si ne scapa de saracie si toate cele rele). DAR, daca cineva pomeneste despre interesele lor cat si despre interesele corporatiior straine ( e considerat comunist ori din epoca de piatra…deoarece nu-i in pas cu trend/moda si anume globalizarea).

    Pt. unii muma, pt. altii ciuma….si cine va recunoaste asta, politicienii ( sistemul politic , financiar si economic global) sau cumva vom avea parte de niste “miracole” date din partea unei maini nevazute. Nici vorba, trebuie sa exista din ce in ce mai multe voci ( mai ales din partea poporului) ca sa stopeze aceast flagrant careia ei zic democratie ( mai ales cand avem de-a face cu o ecomonie de piata cica se vrea si libera sau se doreste a fii, dar de fapt stim rolul ei si incotro duce).

    S-a vazut destul de clar in ultimele decenii , ca toate astea au doar un singur scop si acela de a inrobi popoarele ( nelasandu-le nici o sansa ca soarta lor sa fie in propriile maini ci in mainile unui monopol corporativ care practic ii lucreaza pe la spate si isi creste profiturile pe seama acestor popoare). Controlul cat si distrbuirea necesitatilor depinde in totalitate de corporatii , ei au rolul principal iar unele state si-au pierdut si suveranitatea ( tocmai, din cauza ca multora dintre sacalii clasei politice romanesti nu le-ar ajunge si practic nu pot sa se opreasca din practicile lor murdare ( deoarece, noi ii permitem ) sa faca ce vor , unde vor si cand vor cu poporul romani ( adica, cu noi toti ….cat si cu ei, ca ajung marionete e treaba lor; dar noi am ajuns sclavii pe pamantul nostru strabun iar asta ar trebui sa-l doare pe orice roman)! …

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.