Articole de Mihai Iovănel

Despre Mihai Iovănel

Am absolvit în 2001 Facultatea de Litere (Română-Engleză), Universitatea Bucureşti, cu o teză despre Richard Rorty; am terminat Masteratul de Literatură Română contemporană în 2002, cu o lucrare despre Cristian Popescu. Între 2001 – 2005 am scris cronici la revista Adevărul literar şi artistic; în 2005 am lucrat câteva luni la cotidianul Averea; între 2005 – 2006 am fost cronicar literar la revista Prezent, iar între 2006 – 2007 la Gândul. Sunt cercetător în cadrul Institutului de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu” din Bucureşti şi, din 2005, redactor la revista Cultura. De doi ani editez blogul acestei reviste (revistacultura.ro/blog).

Cele două liste

Mai jos prezentăm un fragment din cartea lui Mihai Iovănel, Roman polițist, apărută la editura TACT. Volumul este un tur de forță prin literatura polițistă, dar propune totodată și o formă de lectură “polițistă”. În fragmentul de aici Iovănel încearcă să elucideze unul dintre cele mai mari mistere din literatura română: deznodământul din 2 loturi, de I.L. Caragiale. Nu fugiți de noroc! Cumpărați lozul ce v‑a fost reținut, căci acesta este mijlocul de a vă îmbogăți![1] The Lady, or the Tiger?[2] Care să fie cauza acestei aparente anomalii? Mulți au studiat întrebarea și au dat, după puterile lor, un răspuns mai mult sau mai puțin plauzibil.[3] Există texte peste care au trecut decenii și chiar secole, … Continuarea

Publicat în Enter | Comentariile sunt închise pentru Cele două liste

Masaj la domiciliu

Tema: Arta socială? Mai întâi, să terminăm cu clişeul că înainte de 1989 ar fi existat două canoane, unul „oficial”, ideologic, şi altul „rezistent”, estetic. Au existat două canoane, dar nu în simultaneitate, ci în succesiune. Primul este cel realist-socialist din anii 50, fundamental ideologic, dar care a inclus – și poate chiar a produs – capodopere precum Moromeții, Cronică de familie, Groapa, Bietul Ioanide. Treptat, acest canon, odată cu relaxarea dogmei realist-socialiste, a făcut loc unui canon mult mai eterogen, acela al anilor 60-80, care l-a preluat parțial pe cel al anilor 50 (Marin Preda, Eugen Barbu), excluzând penibili precum Eugen Frunză care oricum începuseră să fie excluși din anii 50, înăuntrul paradigmei realist-socialiste. Acest … Continuarea

Publicat în Enter | 7 comentarii