Costi Rogozanu pe VoxPublica Am fost la RoNewMedia. Raiul corporate-geek sau corporate pur şi simplu. Unii vorbesc ca la CC al PCR deşi sînt îmbrăcaţi şic şi tineresc şi reprezintă cea mai vioaie industrie. Alţii trîntesc chestii tari pentru că abordează direct problema: ok, social media, ce frumos e, dar .. 
Articole de Florin Poenaru
Două observații pe marginea legii sănătății
TEMA: Sănătatea românească – în moarte clinică? Mobilizarea recentă din jurul legii sănătății, precum și dinamica acestora ce a dus la retragerea, cel puțin deocamdată, a acestei legi, reprezentă un adevărat moment de cotitură pentru spațiul local românesc. După mai bine de doi ani de politici conservatoare fără precendent, implementate de actuala putere cu brutalitate pe un fundal mai degrabă apatic și resemnat (tăirea cu 25% din salariile bugetarilor fiind probabil cel mai elocvent exemplu), o dată cu legea sănătății ceva pare că s-a rupt și că pentru prima dată se pot detecta cel puțin incipient semnele unei posible reacții mai ferme și mai organizate din parte societății. Pe acest fundal aș dori să propun două … Continuarea
Publicat în Enter
11 comentarii
Paulescu: ştiinţă, politică, memorie
SHORT LIST: Premiul CriticAtac pe 2010 (mai multe detalii aici). Aşa cum am promis, în următoarea perioadă vom prezenta cărţile nominalizate Manu, Horia Bozdoghină. Polemica Paulescu: ştiinţă, politică, memorie. Curtea Veche. 2010. Dilema este arhicunoscută: pot opiniile politice ale unei persoane să invalideze meritele incontestabile ale acesteia în alte domenii, cu precădere în cele ştiinţifice şi artistice? Tipul acesta de întrebare este apă la moară pentru maeştrii disocierilor dintre „om” şi „operă”: omul cu pasiunile sale mundane, mai ales politice, nu trebuie confundat cu opera destinată eternităţii, se spune. Să luăm câteva exemple: Heidegger a avut simpatii naziste, dar a fost un mare filosof; Leni Riefenstahl a fost o nazistă convinsă, dar a făcut filme minunate; Celine … Continuarea
Publicat în Enter
26 comentarii
Rasism Românesc
LONG LIST: Premiul CriticAtac pe 2010 (mai multe detalii aici). Aşa cum am promis, în următoarea perioadă vom prezenta cărţile nominalizate. Lucian T. Butaru – Rasism Românesc. Componenta rasială a discursului anti-semit din România, până la al Doilea Război Mondial. Editura Fundaţiei pentru Studii Europene. Cluj. 2010 Într-un context în care se filosofează încă nonşalant despre latura „romantică” a lui Corneliu Zelea Codreanu, în timp ce amploarea deportărilor şi strămutărilor romilor este întrecută doar de furia cu care în multe zone publice se cere imperativ exterminarea lor, cartea lui Lucian Butaru, ce îşi propune să reia investigaţia asupra relaţiei dintre rasism şi antisemitism, pare a fi inspirată din realitatea imediată. Investigaţia reprezintă însă o cercetare istorică … Continuarea
Publicat în Enter, Sala de lectură
45 comentarii
Pledez vinovat. Dar care este vina?
Am citit textul[1] în două părţi al domnilor Alex Leo Şerban şi Andrei Gorzo cu un amestec straniu de perplexitate şi umor. Întâi, am fost surprins să descopăr că întregul argument al textului meu Râs, lacrimi şi priviri coloniale a fost convenient redus la o discuţie despre filmele româneşti, evitându-se astfel o confruntare critică propriu-zisă cu acesta. Astfel, deşi n-am scris efectiv despre filme, decât ca punct de plecare sau ca exemple ilustrative într-o discuţie mai amplă, m-am trezit în mijlocul unei polemici despre „noul cinema românesc”. Apoi, deşi domnii Şerban şi Gorzo pe parcursul întregii lor intervenţii nu contenesc să sublinieze cât de „precară”, „elucubrantă”, „paranoică”, etc a fost analiza mea (într-o risipă mai generală … Continuarea
Publicat în Enter
62 comentarii
Rezistenţa nu e de ajuns. (First we take Manhattan)
Imaginaţi-vă că sunteţi imobilizaţi pe bancheta din spate a unei maşini condusă cu foarte mare viteză de un şofer beat pe un drum îngust de munte. E noapte, e ceaţă, maşina nu are faruri, frânele nu prea mai ţin nici ele, în faţă e beznă, în dreapta se vede prăpastia de-asupra căreia rulează maşina. Îl rugaţi pe şofer să conducă mai încet sau cel mai bine să oprească. Nu vă aude oricum, cu atât mai mult acum, când radioul e dat la maxim. Lucrurile nu mai pot continua aşa: maşina a alunecat deja de câteva ori pe gheaţă şi a fost la o învârtitură de roată de derapaj. Oricum, dacă nu derapează în prăpastie, cel mai … Continuarea
Publicat în Enter
60 comentarii
O moarte care nu dovedeşte (mai) nimic
Centrul emoţional al anti-comunismului Corpul mort şi expus al poetului Adrian Păunescu a generat nu numai lacrimi şi suspine la scară naţională, ci şi, în mod previzibil, o reacţie emoţională similară din partea promotorilor anti-comunismului local. Astfel, pentru aceştia Păunescu nu a fost decât un „menestrel al Epocii de aur”, un cântăreţ al cultului personalităţii lui Ceauşescu, un arhitect şi o rămâşită a vechiului regim. Pe scurt, acest segment al societăţii a văzut în Păunescu un colaborator, cineva care şi-a pus talentul, atâta cât a fost, dacă a fost, în slujba unui regim dovedit „ilegitim şi criminal” contribuind, prin spălarea pe creier a unor generaţii întregi de tineri, la perpetuarea şi „naturalizarea” acestuia. Într-un fel, tocmai … Continuarea
Publicat în Enter
14 comentarii
Râs, lacrimi şi priviri coloniale
Spectatorii proiecţiei de la Sala Palatului a filmului lui Andrei Ujică „Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu” au putut remarca probabil cum dozajul fin dintre sunet şi tăcere existent în film a contrastat în mod puternic cu zgomotul sălii, produs în principal de valuri de râs colectiv şi de ropotote de aplauze furtunoase – contrast ce părea se constituie ca o metanarţiune de sine stătătoare a întregului eveniment. Ironia a fost pe cât de căutată (prin organizarea proiecţiei acolo), pe atât de atotputernică: până la final, ce-i care aplaudă în film şi cei care aplaudă în timp ce îi privesc pe cei care aplaudă în film par din ce în ce mai greu de distins, sau altfel spus, … Continuarea
Publicat în Enter
43 comentarii
Nostalgie, pedagogie, umor sau despre a doua venire a anti-comunismului
În cartea sa Hammer and Tickle, în care investighează rolul bancurilor şi glumelor în timpul comunismului, Ben Lewis relatează cu vădită perplexitate întâlnirea cu Călin Bogdan Ştefănescu, funţionar în cadrul reţelei de transport Bucureşti în acele vremuri. Între august 1979 şi decembrie 1989, Ştefănescu a adunat aproximativ 1000 de bancuri cu substrat politic pe care ulterior, după căderea regimului, le-a publicat într-o carte cu tiraj confidenţial. Nimic ieşit din comun până aici. Autorul este însă uluit când află că Ştefănescu nu s-a rezumat doar la colectarea bancurilor auzite de la prieteni şi cunoştinţe sau pe la cozile deja faimoase ci, datorită pasiunii sale pentru cifre, le-a integrat întrun sistem complex de analiză statistică, conceput după reguli … Continuarea
Publicat în Enter
26 comentarii
