Articole de Alex. Cistelecan

About Alex. Cistelecan

Doctorand in teorie politica la LUISS University, Roma. Autor al volumului Viaţa ca film porno. Protocoalele Lacan, Aula, Brasov, 2007. Editor (împreună cu Aakash Singh Rathore) al volumului Wronging Rights? Philosophical Challenges for Human Rights, Routledge, New Delhi, 2010 (în curs de apariţie). Membru fondator al asociaţiei Proiect Protokoll.

Offside de originalitate. Recenzia cărții lui Slavoj Zizek despre refugiați

Slavoj Zizek, Împotriva dublului șantaj. Refugiați, teroare și alte probleme cu vecinii, traducere de Ciprian Șiulea, Cartier, 2016 O carte parcă ceva mai puțin scandaloasă decât se zvonea prin mediile de stânga, dar care e totuși departe de a fi entuziasmantă. De câțiva ani încoace producția editorială a lui Zizek alternează cărămizi de teorie (Less than Nothing, Parallax View etc.) cu broșuri de poziționare (What does Europe want?, Violence, First as Tragedy etc.), rolul celor din urmă fiind să aplice la chestiunile zilei dezvoltările conceptuale din primele. Cărticica despre refugiați face, desigur, parte din a această a doua categorie. Or, problema cu acest gen literar – textele de actualitate, atitudine și poziționare ale unor „teoreticieni” – … Continue reading

Posted in Enter | Leave a comment

Critica rațiunii decoloniale

Dintre toate curentele de analiză teoretică apărute sau relansate în ultimele decenii, nici unul nu pare să egaleze ambiția explicativă și extinderea domeniului luptei pe care le propune gândirea decolonială. Dacă sferele sale de investigație se întind de la istoria lumii moderne la analitica subiectului, de la economie la mitologie, de la cosmologie și cosmogonie la metateorie și epistemologie, asta se datorează tocmai viziunii sale particulare asupra eficacității sau relevanței materiale a teoriei, încrederii că, în cele din urmă, ideile sau ideologia sunt cele care fac istoria și determină realitatea. O lume nouă și cât de cât suportabilă nu se poate naște atunci decât dintr-o teorie nouă, atractivă cât să merite efortul schimbării lumii, și totuși … Continue reading

Posted in Enter | 4 Comments

Moishe Postone sau marxismul critic ca istorie filosofică

Există, de fapt, doar două moduri de a depăși dogma compromisă istoric și de a retrezi teoria la viață: fie abstractizând, fie contextualizând. Fie printr-un plonjeu filosofic în adâncimile conceptuale, fie printr-o resituare a teoriei în specificul și problematica istoriei evenimențiale. Puțini se încumetă însă la ambele aceste strategii de recuperare critică deodată – fie și pentru simplul motiv că ele par, măcar la prima vedere, să se încurce reciproc. Încercarea lui Moishe Postone de articulare a unui nou marxism critic, adecvat timpului nostru și capabil să dea seamă de eșecul „socialismelor reale”, face parte din aceste rarissime cazuri îndrăznețe. El angajează, pe de o parte, o reevaluare a teoriei marxiste ca teorie filosofică, care vizează … Continue reading

Posted in Enter | Leave a comment

Primii ani de Dilema (93-94)

Lumea de dinainte de separarea apelor. Pleșu și Patapievici, umăr la umăr cu Augustin Buzura, Silviu Brucan și, ocazional, Ion Ianoși. Rubrică Claude Karnoouh. Rubrică Theodor Baconschi. Daniel Dăianu. Virgil Ciomoș. Bogdan Ghiu cu munca la hectar, traducând din orice (de la Derrida la André Scrima), consemnând din orice (de la Paleologu la Ștefan Cazimir). Recuperare a interbelicului, da. Dar și sincronizare cu orice efort: abundă materialele de revista presei interne și internaționale, traducerile – multe din presa occidentală „liberal” și autori ca Baudrillard, Castoriadis, Robert Castel, Bourdieu. Semn că prima elită intelectuală postcomunistă încă nu își reglase de tot conturile cu discursul de stângă europeană anti-stalinistă (new left) pe care îl moștenise de la dizidența … Continue reading

Posted in Enter | 5 Comments

Cireșe amare și gogoși dulci

Liliana Nechita, Cireșe amare, Humanitas, București, 2014. Volumul a fost nominalizat pentru premiul CriticAtac. Oricât catharsis și sublimare ar presupune transpunerea literară, experiența directă a rupturii și dezrădăcinării nu are cum să se depună într-o viziune calmă și armonioasă asupra întregului. Meritul volumului Lilianei Nechita e tocmai acela de a ne prezenta imaginea dureroasă a emigrației fără a încerca – sau, mai degrabă, fără a reuși – să o subordoneze unui sens superior, ci etalându-i deschis multiplele contradicții, tensiuni, incoerențe, tragismul acestei condiții căreia îi e refuzată poate nu atât falsa reconciliere interioară (falsă pentru că doar interioară), cât înțelegerea clară a ceea ce se întâmplă și de ce – i.e. lumea socială ca structură de … Continue reading

Posted in Enter | 2 Comments

Recenzie Alina Mungiu Pippidi, Vartan Arachelian, Tranziția. Primii 25 de ani

O colecție palpitantă de selfie-uri cu Alina Mungiu-Pippidi și istoria noastră recentă în fundal. Sau, invers, o trecere în revistă a celor 25 de ani de postcomunism în care fiecare moment de cumpănă al tranziției se traduce parcă în aceeași scenă recurentă de culise, cu autoarea noastră de o parte, conjunctura și inerția istorică de alta, și destinul democratic al țării la mijloc. Această secvențializare și personalizare extreme ale istoriei noastre recente are avantaje și dezavantaje: face bine lecturii, impunând un ritm alert și rezervând, prin semi-coerența liber impusă, numeroase surprize cititorului. Ne-am înșela însă dacă am atribui această derulare a istoriei ca album de selfie-uri doar simplei vanități a vorbitorilor (în această chestiune, a măsurării … Continue reading

Posted in Enter | 22 Comments

Popularoid. Epoca de aur a amintirilor colective

Fragment din volumul: Andrei Gorzo, Andrei State (coordonatori), Politicile filmului. Contribuții la interpretarea cinemaului românesc contemporan, Editura Tact, Cluj-Napoca, 2014, disponibil de azi la standul editurii Tact (363) la târgul Gaudeamus.   Neajunsul intimității – cel puțin al celei autentice, împărtășite – este că nu înflorește decât în umbra marilor instituții și aparate de stat. Pentru a fi credibilă și, mai ales, trăibilă, cea mai firavă poveste de dragoste are nevoie de fundalul, contrastul și declicul asigurate de un întreg eșafodaj de putere și presiune publică (sau măcar familială). Astfel, produsele cele mai neașteptate ale regimurilor totalitare – recunoscute tocmai prin artificialitatea și ritualitatea lor goală de sens – sunt tocmai o serie bogată de gesturi, … Continue reading

Posted in Enter | 2 Comments

O iubire imposibilă

2004-2009-2014. Zece ani de înfrângeri electorale ale stângii de partid din România, dar și zece ani – primii zece ani – de existență a stângii independente, non-partinice din România[i]. Cum a decurs coabitarea? Începutul anilor 2000: Guvernarea Năstase. Everybody’s happy. Unii totuși puțin prea happy. Încă nici nu se poate vorbi de vreo urmă de existență a unei stângi românești independente. Singurii pionieri, cu atât mai eroici, sunt cei din grupul Idea. Importanți, dar izolați. Alte ramuri de stângă independentă s-au uscat/ se uscaseră înainte vreme – stânga „political correctness”, grupată în Observatorul cultural al lui I.B. Lefter, și care a sfârșit destul de rapid fie pe poziții apolitice/culturaliste, fie înregimentată într-o dreaptă partinică/semi-partinică ceva mai … Continue reading

Posted in Enter | 41 Comments

Marja de societate

„Luni, senatorii au aprobat proiectul legii pentru scăderea CAS cu 96 voturi pentru, 2 abțineri si un vot contra”. Un asemenea consens transpartinic nu s-a mai văzut prin Parlament de la legendara decizie de majorare a pensiilor din vara lui 2007. Or, această dublă ocurență a quasi-unanimității parlamentare – altfel spus, această dublă apariție a hegemoniei perfecte a unui anumit ideologem – ne spune ceva despre deplasarea imperceptibilă, și totuși masivă, dacă privim retroactiv, a populismului, a ceea ce acoperă acest termen în ultimii ani: astăzi, votăm o scutire de taxe a capitalului cu aceeași urgență morală și convingere justițiară cu care abia adineauri măream pensiile bietelor bunici de la proverbiala gură a sobei. Tot așa … Continue reading

Posted in Enter | 9 Comments

Minirecenzii: Patapievici, Rostás, Momoc, Larsen, Wood, Arendt

Horia-Roman Patapievici, De ce nu avem o piață a ideilor  Humanitas, București, 2014 Se ia o premisă radical idealistă (ideile și schimbul de idei dintre profesioniști sunt cele care susțin și construiesc realitatea socială obiectivă) și se cuplează cu o observație empirică indiscutabilă: deși avem filosofi și cărți de filosofie românești (dovadă succesul de casă al știm noi cui), ele nu creează o școală, o direcție și o piață de idei. Concluzia imediată: atâta timp cât alde Sorin Lavric și alții nu se vor mobiliza să instituționalizeze ideile maeștrilor într-o structură de continuitate, dând astfel substanță și fundament realității românești, riscăm ca, mâine-poimâine, să nu mai vedem nimic pe geam și să nu ne mai înțelegem om … Continue reading

Posted in Sala de lectură | 11 Comments