Între 26-27 noiembrie, stânga românească independentă și non-partidică și-a susținut cu brio examenul de maturitate. Cu această ocazie, mișcarea progresistă autohtonă a dovedit că bifează, pe linie, toate principiile, aspectele și problemele contemporane sau structurale ale stângii mondiale, sau măcar occidentale: o gândire critică hipersensibilă la orice formă aparent marginală sau invizibilă de nedreptate, care se exercită chiar și cu prețul neglijării elefantului din cameră, a nedreptății care ne afectează pe toți, zi de zi – criza capitalismului; o putere de nuanțare și interpretare în profunzime care reușește să întoarcă aparențele pe dos, decelând în orice pretenție de solidarizare și mobilizare intenții ascunse de dominație; conștientizarea faptului că limbajul, spațiul și timpul sunt, prin definiție, ierarhizante, … Continuarea →

„10 000 de muncitori de la uzinele Dacia au ieșit în stradă cântând Internaționala”, tună și chicotesc publicațiile conservatoare, respectiv liberale de prin țară. Evenimentul e, ni se spune, tot atât de condamnabil pe cât e de inexplicabil: pe de o parte, e greu de înțeles motivul care i-a împins pe muncitori la protest, în condițiile în care, în interiorul sectorului privat, angajații de la Dacia se bucură de una din cele mai favorabile grile de salarizare; pe de altă parte, gestul lor teribilist s-ar putea să-i coste scump: confruntați cu asemenea ingratitudine din partea propriilor angajați, investitorii străini au tot dreptul să-i lase baltă și să-și plaseze investiția în alte țări mai primitoare și mai … Continuarea →