Se scot de la naftalină citatele din Ion Antonescu

Subestimînd grav capacitatea de mobilizare a străzii, PSD-ul și-a distrus imaginea, un harakiri politic nemaiîntîlnit la nici o lună de la preluarea puterii. Pentru ei, nu există decît trei ieșiri din dilemă: 1) umilința publică, drumul lui Dragnea la Canossa, pentru a salva ce mai poate fi salvat în speranța că rezultatele măsurilor sociale îl vor redresa și îl vor reapropia de baza electorală. 2) alegerile anticipate, imprevizibile. Imaginea tinerilor frumoși și bine îmbrăcați defilînd pe bulevardele marilor orașe a suscitat efuziune dar probabil și destulă animozitate, mai ales în rîndurile beneficiarilor direcți ai măririlor de pensii și salarii ce ar putea privi revenirea dreptei la guvernare ca un atac la propriile buzunare. 3) atacul frontal cu șanse mici de reușită în condițiile dualității puterii și ale unui deep-state ostil, soluție puțin probabilă mai ales că Dragnea nu e vreun Erdogan, Orban sau măcar Kaczyński.

Evenimentele din 2016 ne sugerează că asistăm la o nouă codificare a luptelor de clasă, sau mai exact la o nouă deghizare. În orice caz, pentru clasa capitalistă a fost mereu convenabil ca manifestarea antagonismului de adîncime să fie perturbată de fenomene de suprafață. Iar acum o nouă falie traversează atît elitele cît și clasele populare: reacția împotriva neoliberalismului este deturnată, decuplată de semnificația sa anticapitalistă și pusă la remorca unui autoritarism autohtonist, conservator sau naționalist. O parte a capitaliștilor locali ridică steagul antiglobalizării și suveranității. Și astfel oamenii de rînd, salariații care în trecut se regăseau de aceeași parte a baricadei, a conflictelor sociale și politice, se văd astăzi separați. Integrații vs. exclușii, cîștigători sau partizani ai globalizării vs. perdanți sau sceptici, branșați vs. izolați. Nu e doar o codificare culturală. După 2000, valul globalizării a produs la noi o subclasă sau clasă corporatistă de mijloc care, deși formal proletară, este total dependentă de prezența capitalului străin, altfel spus de modelul nostru de „dezvoltare” economică (mai exact de subdezvoltare și dependență neocolonială), de aranjamentele intercapitaliste bazate pe delocalizarea producției și forță de muncă ieftină ce plasează ferm și pentru multă vreme Romania la periferia sistemului capitalist mondial.

Clasicii afirmau că poziția de clasă este dată de rolul în procesul de producție, dar poate că lucrurile sunt mai complicate. Moștenitorii tradiției marxiste vorbeau deja la începutul secolului XX de apariția în rîndurile proletariatului a unei „aristocrații a muncii”, cu reflexe și aspirații burgheze. Într-adevăr, deși ține formal de clasa muncitoare, tineretul angajat la multinaționale este astăzi exponentul cel mai dinamic al ethosului corporatist, sau chiar PR-ul capitalului trans-național. Atunci cînd aproape de jumătate din salariații din Romania au un venit net lunar de sub 1000 de lei, un salariu de intrare de 1500-2000 la corporație îți creează iluzia apartenenței la elită și îți stimulează aspirația desprinderii de condiția mizeră a majorității, care de fapt nu interesează pe nimeni decît înainte de alegeri. Alături de tineretul corporatist, din țară sau expatriat, stă și o parte a intelighenției universitare, profesori, cercetători, doctoranzi, dependenți de granturi și proiecte europene pentru a-și spori veniturile și pentru a-și confirma statutul cultural. Turismul universitar sau business-class contrastează cu condiția sordidă a căpșunarilor.

Am participat la protestele din 2012. Apoi la cele din 2013, cu tot mai puțin entuziasm. De fiecare dată, ceva ce începea ca regăsire a unui spirit civic, coagularea unui nucleu al rezistenței populare și al solidarității sociale, a degenerat rapid atunci cînd în rîndurile sau pe la spatele protestatarilor s-a cristalizat o voce dominantă. Vocea clasei de mijloc, a tinerilor și nu foarte tinerilor corporatiști, a celor a căror identitate se formează în contrast cu masa asistaților și exclușilor de tot felul. În 2014 s-a manifestat direct în forma isteriei social-darwiniste de facebook. În 2015 n-a fost nevoie de multă mobilizare: mărul era copt, a căzut singur din pom.

Și va degenera și acum, și întotdeauna, iar prietenii și amicii mei prezenți la datorie vor fi mereu dezamăgiți. Pentru că de fapt un regim democratic nu reprezintă prea bine interesele clasei de mijloc, mai ales într-o țară săracă, cînd aceasta e atît de subțire numeric și deci mereu minoritară. Aspirațiile sale de confort și putere sunt amenințate dacă guvernul instalat de masa indezirabililor joacă puțin cartea redistribuirii populiste. Adevărul e că pentru middle-class s-ar potrivi mult mai bine un fascism tehnocratic, în care mulțimea să nu mai încurce, să nu mai deraieze ambarcațiunea prin votul inept dat o dată la cîțiva ani. Într-acolo ne îndreptăm. Deocamdată, înainte de a dispărea cu totul, votul democratic e făcut irelevant.

 

 
  • berenger

    n-am mai râs demult de atâta orbire ideologică!

    • Nicu Ciobotaru

      Nu-i orbire, e pe date concrete, undeva la peste 40% din cei care plătesc 16% pe profit, plătesc din minimul pe economie. Trăim într-o țară profund divizată, problemele unei părti a societății nu mai corespund majorității!

    • Moraru Liviu

      Aveti argumente puternice

      • berenger

        râsul nu se explică prin argumente.

        dar pot explica altceva: orbirea ideologică.

        autorele spune așa:

        „Evenimentele din 2016 ne sugerează că asistăm la o nouă codificare a luptelor de clasă, sau mai exact la o nouă deghizare. În orice caz, pentru clasa capitalistă a fost mereu convenabil ca manifestarea antagonismului de adîncime să fie perturbată de fenomene de suprafață.”

        în fapt, psd și dragnea nu urmăresc să instaureze un regim în care ei pot fura în liniște. e prea puțin și nesemnificativ. ceea ce urmărește el împreună cu talibanii din psd este un regim care ne va face să tratăm regimul lui orban ca exemplu de democrație.
        altfel spus, nu protecția legală pentru hoție este finalitatea tuturor demersurilor lui dragnea, ci un regim în care o castă politică de privilegiați e deasupra sau în afara legii. în alte cuvinte, o autocrație. iar noi cu asta va trebui să luptăm. pentru că, dacă ei înving acum, concepte precum „pluralism” sau „drepturi civile” vor dispărea foarte repede, într-un an-doi, din descrierea societății românești.

        să tratezi toate astea ca „fenomene de suprafață”, când realmente într-o autocrație cei săraci vor deveni și mai săraci, și mai fără drepturi și voce e, pur și simplu, sinistru. nu poți să reduci orice manifestare a societății la o luptă de clasă, doar ca să se potrivească grilei tale ideologice, pentru că, pur și simplu, nu avem de-a face cu așa ceva, ci doar cu o luptă împotriva tendințelor de autoritarism.

        • Moraru Liviu

          Aveti dreptate ca nu orice fenomen poate fi tratat ca o manifestare a “luptei de clasa” , dar, pe de alta parte, polarizarea societatii romanesti intre o clasa de mijloc tanara, relativ multumita de pozitia ei si marea masa aflata in conditii de trai la sau sub nivelul de subzistenta, este un fenomen real la care de fapt se refera articolul. De asemenea, dumneavoastra va este teama ca politica PSD este dirijata spre instaurarea unei autocratii. Nu stiu daca este sau nu adevarat acest lucru, dar sunt de acord ca trebuie sa fim vigilenti. Pe de alta parte, nu considerati ca fiind la fel de periculoasa si manifestandu-se deja de ceva timp, axarea pe o lupta anticoruptie sub stindardul DNA si SRI, fara a avea garantii suficiente de protectie a drepturilor civice si impiedicarea abuzurilor ? A se vedea cazul Rarinca, pe care il consider scandalos. Acestea nu sunt derapaje spre autocratie ? Sau pentru a scapa de hoti permitem unor institutii de forta sa procedeze oricum ? Daca un partid, prin politica lui, poate conduce tara spre un regim autoritar, institutii ca cele mentionate, sub un patronaj prezidential, nu o poate face ?

          • berenger

            bineînțeles că orice abuz trebuie limitat și pedepsit. absolut orice abuz. dar erorile judiciare sau abuzurile punctuale ale vreunui potentat din justiție sunt cu multe nivele sub exercitarea neîngrădită a puterii politice și pot fi mult mai ușor limitate și temperate.

            dincolo de astea, observ că stânga intelectuală, atât de atentă la derapaje xenofobe, rasiste etc. (și e foarte bine că e așa), de data asta tace zgomotos pe problema modificărilor ce permit adoptarea de norme (la nivel de instituție publică de orice fel) rasiste sau xenofobe.

            astfel, dincolo de aliniatul 1 modificat la articolul despre abuzul în serviciu, aliniat care face mare vâlvă, mai avem acolo un aliniat, 2, care spune așa:

            (2) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea serviciului, îngrădeşte exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situaţie de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă politică, avere, vârstă, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă”

            modificările din oug adaugă încă un aliniat:

            (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor normative”.

            altfel spus, liber la norme rasiste, discriminatorii și xenofobe

          • Moraru Liviu

            Eu nu ma refeream, desigur, la erorile judiciare, existente oriunde in lume. Ma refeream la utilizarea instrumentelor juridice in batalia politica sau in slujba unor puternici ai zilei. In cazul Rarinca, la care revin, a fost vorba de eroare judiciara sau de folosirea DNA in rezolvarea unei probleme a sefei Inaltei Curti de Casatie ? In partea a doua a raspunsului dvs. aduceti alta problema in discutie. Nu am facut aprecieri privind ordonanta de urgenta pe care nu o apar. Dar discutia era despre modul unilateral in care priviti pericolul instaurarii unui regim autoritar.

        • Gigi

          “nu poți să reduci orice manifestare a societății la o luptă de clasă, doar ca să se potrivească grilei tale ideologice”

          You must be new here.

          • berenger

            am comentarii pe aici încă de pe vremea când majoritatea autorilor de pe aici nu-l citiseră încă pe marx (bine, unii nu l-au citit nici acum). e drept că în ultimii ani am intrat mai rar pe aici, tocmai pentru că nivelul textelor a scăzut, sunt redundante și, de fapt, toți au atât de multe adevăruri în posesie că nu mai simte nevoia unui dialog; dar mai intru, din când în când, ca să văd cât de mică în toate cele devine secta aceasta.

        • vlad

          1. de unde si pana unde ar avea capacitatea psd si dragnea sa instaureze un asemenea regim? Ca nu par nici pe aproape. In meciul psd – sri/dna, psd are clar sansa a doua.

          2. cum sunt abuzurile din justitie mult sub cele exercitate de puterea politica?

          Pana acum, avem un sir enorm de condamnari care par menite doar a “scoate oameni pe tusa” si a’i inlocui cu unii mai favorabili respectivei autoritati. Ceea ce e o chestie perfect politica.

          Pana acum, avem un set intreg de condamnari ridicole si doar cu efect politic. Indivizi care stim c’au furat de’au rupt primesc varii condamnari de 3 lei care au ca singur efect scoaterea lor din politica.

          Prejudiciile nu se recupereaza niciodata; probabil pt. ca atunci si respectivii ar deveni mai combativi si ar incepe sa dea pe gura ce stiu. Asta nu’i justitie, e politica chioara.

          • berenger

            pentru mine e trist când văd discursul ăsta împrăștiat peste tot, dar cu atât mai mult pe un site unde se promovează idei de stânga. în cazul corupției din românia, cei bogați fură direct din buzunarul celor săraci, privându-i de educație, de sănătate, de un nivel de viață decent. și vine unul – sărac și anonim – și simte nevoia să-i apere pe bogați, în fața, vezi doamne, „abuzurilor binomului”. să-ți dau o veste tristă: cel bogat nu are nevoie de ajutorul tău.

            oricum, să clarificăm un lucru: nu există „condamnari ridicole si doar cu efect politic”. asta, pe de o parte pentru că fiecare e condamnat pe baza dovezilor care se pot aduna împotriva sa, pe de alta că, în prezența unui prezumtiv abuz, s-ar fi îngrămădit toată lumea la cedo pentru relele tratamente și abuzuri. or, factual, nimeni din măreții „scoși pe tușă” nu s-a plâns la cedo (da, știu, avem procese pierdute la cedo, dar pe cu totul alte probleme, nu cele legate de tratamentul asupra oamenilor politici).

            în rest, referitor la incapacitatea psd de a instaura un regim autocratic, țin minte că acum un deceniu exact acestea erau și convingerile stângii maghiare față de orban

          • vlad

            1. Discursul meu in orice caz nu s’a vrut sa fie pro Dragnea. Din pct. meu de vedere, este un meci in care populatia doar poate sa piarda.

            a. castiga “justitia”. Avem parte de o putere oculta, incontrolabila si care va fi extrem de greu de controlat pe termen mediu(macar o generatie).

            Genul de gasca “de la stat”. Aia care vine in control si orice ai face, n’o sa ai basca.

            b. castiga psd. Avem parte de un precedent in care practic devine acceptabil sa fac o magarie si dup’aia sa schimb legea ca sa scap. Care e evident directia Orban.

            Deci sunt neutru.

            2. Nastase ar fi trebuit sa ia spaga la nivel de sute de milioane(tinand cont de valoarea chestiilor care s’au privatizat si de preturile reale vs preturile care s’au luat). Evident, nu stiu exact cat a luat.

            Banii astia nu intra in tara nici cu valiza, nici sub forma de diamante f. mici ca’n filmele proaste. Daca vrei sa’i gasesti, ii vei gasi bine si mersi.

            Din doua una: ori procurorii romani sunt culmea incompetentei si trebuie dat tot dna-ul afara. Ori Nastase condamnat pt. termopane, Mitrea care da inapoi 100k euro si DIP care da inapoi 200k sunt procese politice. Din care eventual unii au mai primit ceva cat sa uite probele real importante.

        • vlad

          p.s. – procesele lui Dragnea ce sunt, daca nu politice?

          Avem un individ care ma indoiesc ca poate sa’si justifice asset-urile pe care declara ca le detine(daramite pe alea care nu le declara). Si despre care s’a scris cu destule detalii ce magarii a facut prin judet. Care’s acuzatiile?

          Sigur, daca ar fi sa’l acuzi pe bune, ar trebui sa iei o caruta de oameni la puricat. De la curtea de conturi judeteana la tot restul care au facut posibile toate astea. Ca doar in Romania multi trebuie sa semneze. Indivizi de care nu se stie cand ai nevoie.

          Asa, il acuzi de o angajare. 25k eur/prejudiciul(nici macar). Doar ranch-ul omului probabil face cateva sute de mii…

          e justitie politica s’atat.

          • berenger

            judeci pe bază de dovezi. dacă ție îți este străin acest imperativ, e strict treaba ta

  • Alexander Peyre

    As an observer of the current events and living in Romania, I am surprised how the small romanian left doesn’t manage to capitalize on the current demonstrations, by taking part of them and formulating a leftist critic on the streets, and just leaves the space to other groups. If a massive public mobilisation of this kind would happen in other countries in Europe, the left would be present on the streets, and in many cases take the lead. In the Romanian case, and with the exception of the small Demos movement, I have only seen left wing intellectuals criticizing everything and everybody from the couch or computer – missing an opportunity to connect with the demonstrators and formulating a left wing Project that includes both the fight against corruption and the fight for social justice.

    Just a personal observation.