„O dorință avem și noi / Dați-ne fabrica înapoi”. Reportaj de la manifestația anti-Mechel din Câmpia Turzii

TEMA: „Privatizare, țeapa cea mai mare”

„Aici se produceau înainte de privatizare 700.000 de tone de oțel, astăzi se produc 40.000. Vă dați seama ce s-a întâmplat în 9 ani de zile”, spune reprezentantul sindicatului Mechel Câmpia Turzii, Ioan Pascu, către mulțimea adunată vinerea trecută la o manifestație începută la intrarea în combinat. Și angajații s-au împuținat pe măsura producției insignifiante din ultimii ani. Orășelul de peste 20.000 de locuitori din Câmpia Turzii avea peste 12.000 de salariați înainte de 1989, 5.500 în 2003 la preluarea de către Mechel a Industriei Sârmei Câmpia Turzii (întreprindere înființată în 1920), pentru ca acum să lucreze vreo 1.100 de oameni. Dintre care 800 de angajați sunt anunțați că vor fi disponibilizați până la finalul anului. Mechel a anunțat că doar 280 de salariaţi vor mai produce într-o singură secţie. Și aceea va fi subordonată unui alt combinat din grup, Ductil Steel Buzău. Grupul rus Mechel a intrat pe piaţa românească la începutul anilor 2000 şi a ajuns într-o situație de monopol, deţinând în afara combinatului Mechel Câmpia Turzii, Mechel Târgovişte (COS), Ductil Steel Oţelu Roşu, Ductil Steel Buzău, Laminorul Brăila şi Mechel Reparaţii Târgovişte.

Liderul sindical mizează pe corupție în discursul său. Vorbește la portavoce despre lipsa respectării de către Mechel a contractului de privatizare, încălcarea legii 467 din 2006 care obligă angajatorii la informarea și consultarea salariaților, cere păstrarea locurilor de muncă existente, stoparea concedierilor colective și interzicerea dezafectării utilajelor, unele vândute, spun muncitorii, ca fier vechi. Pascu e întrerupt des de fluiere, vuvuzele, slogane. Cel mai tare se aude dinspre muncitorii de la Câmpia Turzii, susținuți de sindicaliști metalurgiști din Brăila, Galați, Hunedoara, Zalău și de un pâlculeț de Tineri Mânioși din Cluj: „O dorință avem și noi / Dați-ne fabrica înapoi”. Cu toate acestea, reprezentanții autorităților infirmă o posibilă privatizare frauduloasă și suspiciunea de corupție. Deposedarea de avutul public s-a făcut legal și sistemic după 1989, nu prin corupție. „Din punctul de vedere al privatizării, nu-i putem prinde cu nicio virgulă. Pe primii trei ani totul s-a respectat. N-am crezut, am crezut că nu înţeleg eu şi am trimis specialişti şi de la Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului şi de la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală să verifice, dar au respectat contractul”, a declarat ministrul delegat pentru Dialog Social, Liviu Pop, venit vineri la Câmpia Turzii. Ministrul pentru Dialog Social, sindicaliștii și politicienii prezenți sperau să mai obțină înainte de manifestație și marș o întâlnire cu reprezentanții Mechel Câmpia Turzii, dar nu au fost primiți de conducerea întreprinderii. Sindicalistul Pascu le face o propunere: „dacă tot vor să înceteze activitatea la Câmpia Turzii, să cedeze atunci întreprinderea gratuit statului român pentru că timp de 9 ani au demonstrat că nu pot sau nu vor să o gestioneze profitabil”.

Pascu spune apoi că investițiile la preluarea întreprinderii au fost făcute „din banii noștri, din stocurile existente, din creanțele și din fierul vechi existent, nu din banii Mechel”. Mulțimea strigă din toți rărunchii: „Privatizare, țeapa cea mai mare”.

Se mai adună ceva muncitori și ne pornim de la întreprindere spre Casa de Cultură „Ionel Floașiu”, fostul club muncitoresc. Nu suntem mai mulți de 300-400, deși în ziare se vorbea de 1.000 de persoane, iar Mediafaxul a anunțat înaintea manifestației sindicale o cifră uluitoare de 10.000 de demonstranți. Lumea e puțin dezamăgită de participarea scăzută, dar cum nu prea are alte mobilizări la care să se raporteze nu prea se discută de lipsa de forță numerică. Înainte să ne pornim îl întreb pe Pascu de ce nu ocupă întreprinderea și să încerce apoi să o gestioneze ei, muncitorii, așa cum am văzut într-un documentar despre mișcările cooperativiste și autonomiste din Argentina care au preluat întreprinderi private aflate în faliment. Se uită puțin neîncrezător la mine și îmi spune că poate s-ar ajunge și la asta dacă „ne obligă Mechel”. Alți sindicaliști îmi zic: „Da cum s-o ocupăm că doară e proprietate privată. N-o să ne lase…”

Convoiul trece pe lângă blocuri, oamenii se uită tăcuți la noi. O rețin pe o femeie în vârstă care plânge când ne vede. E mândră de pancarte și strigăte și tristă în același timp. Mi se spune că au fost văzute și alte femei în vârstă care plângeau de emoție.

Un muncitor care lucrează în uzină de 30 de ani la trefilarea sârmelor îmi spune resemnat că se teme pentru locul lui de muncă. Nu vrea să îmi dea numele ca să nu aibă probleme cu direcțiunea. Crede că autoritățile statului au greșit când au semnat dosare secrete pentru privatizările din industria românească și că fosta ISCT „a fost cumpărată, tăiată pe bucăți și vândută la fier vechi” în mod deliberat pentru a elimina un concurent de produse metalurgice pe piața europeană. Falimentul are consecințe dezastruoase pentru un oraș monoindustrial. „Statul român ar trebui să recumpere întreprinderea și să o redea în funcțiune pentru că este singura producătoare metalurgică din țară, restul au rămas pe siderurgie”, spune muncitorul. Totuși, nu crede că statul român va interveni pentru că „este o mafie prea mare, inclusiv în metalurgie”. În momentul de față, Mechel anunță că vor păstra o secție cu maxim 300 de angajați. Nici el nu crede că ar putea ocupa combinatul pentru că majoritatea utilajelor sunt tăiate și nu ar mai putea fi competitivi pe piața externă. Mă întreabă: „Cine te mai ia la muncă la 45-50 de ani? Nu te mai ia nimeni”. O femeie muncitoare este în preaviz, deși nu l-a semnat pentru că se luptă cu sindicatul să aibă cel puțin trei salarii compensatorii. Nu crede că statul va interveni pentru a păstra locurile de muncă, ea a venit la protest ca să-și primească măcar cele trei salarii. Nu știe ce va face până în 2017 când va avea dreptul să se pensioneze. Despre ocuparea de către muncitori a fabricii îmi spune naiv că „dacă ar pleca rușii, ar putea funcționa”.

Mircia Giurgiu, senator independent, fost sindicalist, trecut prin PRM, PDL și pe cale de a deveni parlamentar USL, îmi zice că „sunt foarte multe semne de întrebare care arată că întreprinderea a fost cumpărată pentru a fi distrusă”. Legat de marota mea cu ocuparea, crede că muncitorii „ar putea să încerce, dar e foarte greu de crezut că o să reușească și asta pentru că statul român nu ajută deloc industria și crearea de locuri de muncă”. Pe fundal se aude „România nu mai fii colonie FMI”, „Afară, afară, cu rușii din țară”, „Haideți cu noi / Vrem fabrica-napoi”, „Azi în Câmpia, mâine România”, „Vrem să muncim, nu vrem să cerșim” etc.

După un kilometru ajungem la Casa de Cultură. Pe drum, ni se alătură alți manifestanți pentru ca în piațeta din fața clădirii să ajungem vreo 600. Câteva zeci de jandarmi supraveghează mulțimea. La balcon sunt 30 de persoane, toți bărbați, dintre care unii se perindă la microfon. Cel mai așteptat e Bogdan Hossu, președinte Cartel Alfa, care se împotrivește în special tăierii utilajelor combinatului. Un sindicalist spune înaintea lui cu avânt retoric că „ne blocăm în fabrică, nu-i lăsăm să taie nici un utilaj”. Potrivit lui Hossu, statul român ar trebui să răscumpere întreprinderea la valoarea la care a fost cumpărat sau să oblige Mechel să găsească alt cumpărător. Face apel la unitate și solidaritate, căci numai astfel „ceea ce este de interes național, patrimoniul nostru poate fi salvat”. Dialogul social dispare de la o zi la alta, nu există negocieri veritabile între sindicate, patronate și guverne: „Politicienii trebuie să înțeleagă că trebuie să discute, nu suntem pe moșia lor, noi am creat această moșie. Faptul că le-am dat-o în gestiune înseamnă că îi putem pune să plătească dacă au administrat-o prost. În momentul în care va continua distrugerea întreprinderilor trebuie să le ocupăm și să blocăm această distrugere. Și noi suntem de vină că i-am lăsat să distrugă întreprinderile, trebuia să îi tragem în țeapă mai repede”, continuă Hossu în aplauzele mulțimii.

În timp ce sindicaliști metalurgiști din diverse colțuri ale țării se perindă la balcon cu discursuri de mobilizare în fața unei muncitorimi anemice și precare în contrast vădit cu forța senzuală a metalurgistului ce străjuiește clădirea, gândurile îmi fug către modalitățile prin care sindicatele noastre ar putea avea un impact mai mare în societate. O direcție de cooperativism antreprenorial ar fi ca în eventualitatea privatizărilor, statul să acorde sprijin preferențial muncitorilor care să administreze întreprinderile, dar nu văd cum ar putea funcționa astfel de demersuri în lipsa unei educații democratice de auto-gestiune care poate fi pregătit prin sindicate. De exemplu, erau sindicaliști care spuneau la manifestație că fabricile sunt parte a patrimoniului național, dar prea puțin se discută în spațiul românesc care sunt direcțiile de gestiune publică sau cooperatistă cele mai fezabile. În lipsa unei astfel de educații populare, astfel de discursuri par simplă inflamație declamativă. Apoi, în prejma sindicatelor s-ar putea forma Consilii Consultative formate din universitari, activiști, oameni de media și artiști care au capacitatea analitică și discursivă de a îndrepta fluxuri de informații și de ideologie în direcția gestiunii autohtone, colective și democratice, a mijloacelor de producție sau măcar într-o zonă în care echilibrul între capitalul transnațional și muncă este mai echilibrat. Le-am propus o astfel de structură unor sindicaliști de la Cartel Alfa din Cluj, dar nu mi-au dat feedback în ciuda adeziunii inițiale la idee. În fine, o a treia direcție ar fi răspândirea unor Sindicate Cetățenești mobile și glocale, asemănătoare mișcărilor asociative contemporane, care să depășească stadiul revendicărilor strict materiale și care să contribuie la o cultură a participării democratice la locul de muncă și mai ales în spațiul mai larg al deliberării cetățenești post-muncitorești. Doar în acea zonă politică vom elibera munca de chinurile și precaritățile ei. După câteva ore de răbufnire, discursurile încep să aibă un efect soporific, manifestația se fleșcăiește, oamenii se răresc. În ciuda zvâcului de mândrie, la câtă neîncredere era în mulțime față de păstrarea locurilor de muncă, poate oamenii din viitorul Oraș Fantomă al Câmpiei Turzii vor primi cele trei salarii compensatorii. Sau se va negocia pentru două?

 Fotografii realizate de Emil Florea

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.3237722321959.104720.1833790905&type=3

 

56 răspunsuri la „O dorință avem și noi / Dați-ne fabrica înapoi”. Reportaj de la manifestația anti-Mechel din Câmpia Turzii

  1. catalin spune:

    rar mi a fost dat sa vad un articol pe cit de idealist – “autogestiune, Consilii Consultative formate din universitari, activiști, oameni de media și artiști care au capacitatea analitică și discursivă de a îndrepta fluxuri de informații și de ideologie în direcția gestiunii autohtone, colective și democratice, a mijloacelor de producție” – pe atit de penibil!! trezitiva fratilor niciodata un artist nu va conduce o fabrica. ci doar un capitalist de ala care nu va place voua aici la CA! oricum a fost un articol distractiv pt luni dimineata!!

    • Adi Dohotaru spune:

      Poate că era mai bună o cafea înaintea de a se citi reportajul dimineața pentru că în articol nu apare ideea ca artiștii să conducă o fabrică.

    • gheorghitazbaganu spune:

      Si adica de ce sa nu conduca fabrica un profesionist care stie ce trebuie facut? De ce ar fi neaparat capitalist si nu un economist sau inginer?

    • vgeorgicas spune:

      Un capitalist nu are nici un fel de interes sa conduca bine o fabrica a poporului roman. S-a vazut asta cu virf si indesta in utimii 20 de ani cind, o multime de fabrici ale poporului roman au fost mai inti jefuite si apoi darimate.
      Sa enumeram citeva
      - Semanatoare
      - IMGB
      - Fabrica de tractoare Brasov
      - Rulmentul
      - Fabrica de Autobuze
      - Fabrica de vagoane Arad
      - Laromet-ul
      - Tricodava
      - Apaca
      - Guban
      - Kandia
      - Fabrica Avera
      - IPRS Baneasa
      - Fabrica de Mobila Pipera
      - Fabrica de chibrite Braila
      - Fabrica de covoare persane Cisnadie
      - Fabrica de stofe Buhusi (facea stofele “englezesti”)
      etc., etc., etc,

  2. clujean spune:

    ce-i ala ‘capitalistu’?

    capitalist dintr-ala care sa puna pe roate o intreprindere nu se mai fabrica astazi – modelul e revolut.

    problema nu e doar locala – a combinatelor-mostenire ale industrializarii descreierate si irationale a lui Ceasca. problema e prin toata lumea.

    “capitalistul” de azi e cel care merge pe externalizare, pe profit financiar in timp cat mai scurt, in dauna calitatii, pe “stoarcerea” resurselor si pe migrarea perpetua. de profit depinde nu numai, direct, buzunarul capitalistului, ci, indirect, functionarea sau distrugerea a tari si regiuni intregi.
    99% din lume e parte din economia globalizata.

    solutii de rezistenta la acest fenomen? – nu prea. atat modelul vechi al capitalistului, cat si cel stangist sunt chiar mai apropiate intre ele decat in raport cu acest nou tipar economic.
    era vorba in articol de metalurgistii de la Zalau – tevile produse astazi de Tenaris (fostul Silcotub) sunt mult mult mai proaste decat ce se facea acolo mai demult. si totusi, sunt cumparate – in industria de extractie, de pilda. doar ca motivul pentru care sunt cumparate e unul mult mai slab: nu calitatea, fiabilitatea etc., ci pretul. “motiv” ce poate disparea de azi pe maine – si nu se vor mai face tevi la Zalau… – nici proaste (ca au aparut altele mai ieftine), nici bune (ca nu mai exista capitalismul clasic).

  3. Florian Liviu spune:

    Ocuparea fabricilor de către muncitori este unica soluţie în cazul fabricilor aduse la faliment prin privatizare. Muncitorii au tot dreptul să o facă. Prin aducerea lor în faliment capitaliştii au dovedit că sunt incapabili sau nu vor să le gestioneze şi prin urmare să plece fără nici un fel de compensaţii şi să lase gestionarea în seama consiliilor muncitoreşti. Liderii de sindicat care se opun acestui lucru sunt împotriva muncitorilor şi ar trebui schimbaţi. Felicitări autorului articolului !

    • gheorghitazbaganu spune:

      Corect. La asta m-as gindi si eu. Dar te lovesti de un posibil boicot din partea capitalistilor – sa nu vreanimeni sa iti cumpere sirma. De aceea initiativa asta trebuie sprijinita de stat: de ce avem abasadoti? scaute piete de desfacere, sau daca nu, sa ii dam afara!

      • Jacques spune:

        Credeam ca nu gasesc o hahaiala mai mare decat articolul, dar iata ca ma salveaza Zbaganu: “de ce avem ambasadori? sa caute piete de desfacere, sau daca nu, sa ii dam afara!”
        Deci de aia crezi matalutza ca exista ambasadori? looooool

        • vgeorgicas spune:

          Nu cumva un ambasador trebuie sa-si denigreze poporul si tara pe spezele respectivului popor?
          Sau pentru asta sint numai europarlamentarii ca popa tokes?

        • Ghita Bizonu' spune:

          Intamplator de zeci de ani ambasadele sunt interesate mai ales de sustinerea econonomica a statelor pe care le reprezinta. Adica sa caute piete de desfacere, sa asigure acces la resurse, sa protejeze afacerile statelor lor.

        • Pantelimon spune:

          Esti superifical. Un ambasador trebuie sa sustina si sa reprezinte interesele cetatenilor tarii, de natura economica juridica sau de alt fel. Mai toate amabasadele au in structura lor atasati comerciali a caror raspundere este si sa identifice oportunitatile de cooperare comerciala, care formeaza generic o piata.
          Companiile straine care vor sa vina in Romania se bazeaza mult pe amasasdele lor sa le ajute pe aici. Din pacate noi inca nu am invatat aceste practici.

    • vgeorgicas spune:

      Felicit si eu autorul articolului.

  4. emil spune:

    Ai putea sa iti recitesti comentariul ? Ai scapat ideea acolo si n-ai tinut cont de ea

  5. kinn spune:

    Articolul imi place. Din pacate solutiile de gestiune colectiva mi se par iluzorii, cred ca lipseste un liant cheie: muncitorul/cooperatistul cu solida educatie economica, capabil sa medieze intre muncitori si management. Consiliul de simpli muncitori de la trefilare nu-ti va negocia contracte strategice pe piata araba, asta e sigur.

    • Adi Dohotaru spune:

      Mulțu de aprecieri. Poate că e iluzorie gestiunea colectivă în situația unor combinate care concurează pe piața internațională, dar în articol povestesc și despre stări: ce simt oamenii la protest, ce declară organizatorii, la ce mă gândeam când discursurile de mobilizare deveneau plictisitoare în retorica lor etc. Apoi, apărea în declamații faptul că trebuie să ne luăm fabrica înpoi, că face parte din patrimoniul națiunii, așa că mergeam mai departe și schițam un principiu cooperativist de apropriere a fabricii. Dincolo de asta, la final sugeram trei direcții de sindicalizare mai largă și mai eficientă, cea a ocupării în cazul falimentului ori disponibilizărilor era doar una dintre ele și cea mai radicală.

      • kinn spune:

        De acord, n-am vrut defel sa sune a critica. Tocmai partea de reportaj de la fata locului mi-a placut in primul rand. Iar ideile din final le gasesc nimerite in contextul unui reportaj despre o manifestatie muncitoreasca. Dar am cazut in capcana datului cu parerea despre un chitibus in locul unei aprecieri generale pozitive

    • gica spune:

      Am vazut la tv un file documentarecu fabrici (din SUA) preluate de angajati, deveniti proprietari, intr-un fel de sistem cooperatist. Pentru ca proprietarul capitalist daduse faliment. Si functionau, cu profit si fara sa produca someri (e adevarat, asta era inaite de criza, nu stiu care ami este situatia lor acum). Cat despre pregatirea celor care ar prelua fabrica in numele angajatilor, nu uitati ca economia comunista (care chiar a functionat, chiar bine, de aceea a trebuit daramata fiind in concurenta cu economia capitalistilor – a capitalistilor, nu capitalista) a fost construita de muncitori fara prea multa stiinta de carte. Salariatii deveniti proprietari pot angaja manageri cu pregatire si experienta corespunzatoare care sa conduca fabrica.

      • kinn spune:

        Posibil. Totusi cred ca economia comunista era mult mai putin complexa decat cea de azi, din pdv al conducerii. Cel putin “directorul care alearga dupa contracte / finantari / capital” nu cred ca era la fel ca azi. Iar salariatii au nevoie de o oarecare pregatire economica pentru a putea evalua un manager bun si pentru a discerne binele de rau, altfel se ajunge ca in politica: toti alegatorii vor sa fie bine intr-un fel sau altul, dar calitatea alesilor nu se imbunatateste.

        • gheorghitazbaganu spune:

          Da, ai dreptate, poate, dar pe atunci nu se inventase nici internetul si nici posibilitatea de a gestiona fisier mari. Acuma exista – deci o economie planificata competitiva nu este o utopie. De altfel asta e modelul chinez. Dar planul lor e denumit de ei 70%: adica ramine 30% pentru inovatie si risc.

  6. stefana spune:

    Fabricile sunt parte a patrimoniului national,asta imi place si si pancarta care facea nota discordanta “Nu corporatia face legislatia”,era interesant sa existe niste firme specializate in recuzita pt manifestatii,ar fi aratat vizual altfel.

  7. lucid spune:

    Mare Tzi-e gradina! Dohotaru: fabrica aia se numeste industria SARMEI. Stii ce e aia SARMA si la ce foloseste ASTAZI? Faci calculatoare, aifoane sau aipoade cu ea? Nici macar la bagat in nas nu mai e utila. Asta este drama: produs fara nici o picatura de inteligentza incorporata in el, fara cautare, caci a devenit fara utilizare. “Sarmele” cerute astazi sunt NANOTUBURI de carbon – vezi ce inseamna “nano” si compara cu o sarma de la Turda.
    Cruda realitate este ca avansul tehnologic matura toat ce e vechi si inutil, si nu poate fi oprit.
    Solutzia este o noua investitzie intr-un produs cerut azi, deci de o tehnologie ceva mai rasarita, ori asta nu se poate face numai cu bani, ci este nevoie de bacalaureatzi adevaratzi, nu “profesionalistii” care vor salva fabricile de diplome private care sunt una din cele mai importante vaci de muls ale uslinosilor. Catastrofa de la Campia Turzii este direct legata de catastrofa scolii romanesti pe care o desavarseste azi abramburica plus mang-litorii din jurul ei.

    • vissurix spune:

      Ma bucur ca cineva a decis sa scrie pe CA despre Industria Sarmei Campia Turzii si il felicit pe dl. Dohotaru pt. initiativa si reportaj. Precizez ca nu sunt de acord cu solutia propusa, anume occupy Sarma. Imi place sa cred ca exista totusi o solutie si ca nu se inchide fabrica de la Campia acum. Nu se facea numai sarma acolo, erau si otelarii si o sectie de cuie si laminoare si nu cred, cum crede dl. Lucid ca nu e nevoie in lume de prefabricate din fier, fonta si otel. Poate isi face el un gard dintr-un nanotub sau bate un cui picurat cu inteligenta.

    • pcritique spune:

      ai perfecta dreptate, lucid, sarma creste-n copaci daca faci un dans din buric si, apoi, nu trebuie decat sa astepti sa vina toamna sa cada si s-o culegi de pe jos.

      planul nostru initial, ala imediat de dupa revolutie, era sa scapam de tot ceea ce facusera comunistii in tara asta, ca se stia ca sunt rai si prosti si, pe cale de consecinta, absolut totul era defect, si sa traim ca-n occident si, eventual, sa nu fabricam decat nanotuburi si aifoane. chestia asta au spus-o gds-istii si, se stie, ei erau anticomunisti si aveau intotdeauna dreptate. undeva a aparut o mica problema si proiectul, perfect altminteri, n-a functionat. de ce?

    • Florian Liviu spune:

      @lucid
      Hm, nu mai e nevoie de sârmă pentru că sârma nu are nici un gram de inteligenţă inclusă în ea.
      Suverana Piaţă vrea sârmă inteligentă, iar inteligenţa sârmei româneşti s-a laminat la fabrica de diplome a învățământului privat.

      Ce faci cu sârma? Faci calculatoare, aifoane sau aipoade cu ea? Nu, deci sârma nu e bună de nimic, asta da gândire progresistă în spiritul postmodernismului tehnicist.

    • vgeorgicas spune:

      Plasa de Buzau nu se face cumva din SARMA? Ca pe unde te uiti vezi sute de km de garduri din plasa de Buzau.
      Asta ca dau si eu un exemplu.

    • vgeorgicas spune:

      http://www.rumaniamilitary.ro/cum-au-dat-faliment-rusii-de-la-campia-turzii
      La adresa de mai sus niste amanunte despre Fabrica de Sirma de la Cimpia Turzii.

  8. WeAgree2Disagree spune:

    @vissurix & pcritique: degeaba va chinuiti, lucid are dreptate.

    “Nu se facea numai sarma acolo, erau si otelarii si o sectie de cuie si laminoare si nu cred, cum crede dl. Lucid ca nu e nevoie in lume de prefabricate din fier, fonta si otel.” Mare brinza, sectie de cuie :) Nu crezi? Ce-ar fi sa verifici sa fii sigur? Pentru ca de fapt chiar nu mai e cerere pentru asemenea produse. Si dealtfel indienii si chinezii ne maninca cu fulgi cu tot (si) la asa ceva.

    pcritique: ironii ieftine. da, era vorba sa scapam de comunisti, da’ iaca nu s-a putut; si-au schimbat blana, au facut pui si am ramas cu doua generatii de lepre pe cap. Ce-a fost in Romania dupa ’89 numai capitalism nu se poate numi.

    • vissurix spune:

      n-am ce sa verific, mi-am facut practica acolo, la TOS, inainte de 89 si sunt atasat emotional

    • Ghita Bizonu' spune:

      Da … nu mai e nevoie de sarma …. oare? Prin destule locuri poti sa vezi garduri din plasa de sarma… sau la constructii se foloseste ceva numit “plasa rabiţ”” Ce-i drapt nu se folosea pe vremea chirpicului si a paiantei …
      Insa stii ce e interesant? Tu si lucid, ambii amandoi mari anticomunisti aveti acelasi mod de gandire gresit precum unii propagandistii : agricultura e demodata nu are rost sa ne batem capu cu ea!!!

    • pcritique spune:

      nu exista placere mai mare decat rezolvarea semantica a problemelor – capitalismul produce bogatie deci daca nu produce nu e capitalism si atunci comunismul e de vina. poate nu l-am condamnat suficient de vartos sau poate erau necesare si niste acatiste. neam de poeti, deh.

    • WeAgree2Disagree spune:

      Bizoane & co: gresiti.
      1. N-am zis ca agricultura e demodata.
      2. Da, comunismul e de vina. Toti care conduc sau au condus Romania dupa ’89 au avut legaturi cu PCR si “structurili” de conducere.
      3. Proprietatea “obsteasca” a unei asemenea intreprinderi e o prostie. Nu vad cum un grup de muncitori va gasi contracte si va face marketing mai bine decit un departament specializat pentru asa ceva.
      4. Nu exista nici-un fel de socialism/comunism FUNCTIONAL. Idei frumoase care sint doar povesti. Istoria ne arata ca toate incercarile la nivel de tari au esuat lamentabil, ceva similar la nivel de intreprindere va esua in acelasi fel.

      • Ghita Bizonu' spune:

        Dezagreabile

        ametel ori nu imtelegi ori minti . Eu am scris : aveti acelasi mod de gandire gresit precum unii propagandistii : agricultura e demodata nu are rost sa ne batem capu cu ea!!! Deci nu tu ai fi sustinit asta ci propagandistii tembeli (erua si unii mai destupati la cap da putini) ai PCR ului.
        Tu insa le continui traditia de insucces inlcusiv in maniera “interpretarii” tendentioase – ca eu as fi sustinut ca tu ai zis.
        Le continui traditia si prin fixism de gandire si clisee propagandistice.
        Eu m-am legat de ideea ca azi nu ar mai fi nevoie de sarma de otel. Asta e o dovada de dogmatism si neintelegere a lumii in care traiesti. Poate cererea sa se reduca INSA mai este nevoie …
        “Proprietatea “obsteasca” a unei asemenea intreprinderi e o prostie” Proprietate obsteasca este si o firma de familie in care vreo 40 de urmasi detin grosu actiunilor si apoi mai dau niste actiuni la angajati privilegiati (directori de ex) si sindicate . Tot “obste” sunt si astia si tot in “devalmasie” . Asa cum marile companii listate la bursa sunt in marea majoritate proprietate “devalmasa, comuna” . A da . Si bisericile, cel putin cele ortodoxe sunt proprietatea “obsteasca” a locuitorilor din parohie . Si drumuriel si podurile din NY idem sunt propretatea “obsteasca” a orasului.
        Apoi … desi “socialismul” real s-a fasait cf sustinerilor sale (frana in calea mijloacelor de productie) ar trebui observat ca tarile unde a fost “implementat” erau oricum tari periferice sau semiperiferice (singura tara mai dezvoltata cuprinsa in lagarul socialist a fost Cehoslovacia.. RDG e amta gasca numa o parte dintr-o tara si in plus partea mai “neinteresanta” economic)
        Apoi … de ce naiba a esuat departamentu specializat de la Mechel?!

        • WeAgree2Disagree spune:

          O firma de familie nu e proprietate obsteasca. Apoi, cind apare termenul “actiuni”, nu mai e nimic obstesc, au contraire – e vorba de capitalism :)
          Motive ca toate socialismele au cazut se gasesc, slava Domnului :) Ba ca a fost mare/mica/devreme/tirziu/prea putini/multi bani. Concluzia e ca nu a mers si nu merge.

  9. nimeni spune:

    Nu am mai auzit-o p’asta ca nu e nevoie de sirma in lume.
    Stai linistit ca fac China, India, Brazilia, Rusia sirma multa. Probabil ca o fac de prosti ca sa stea pe stoc cu ea.
    Nu sint angajati in Romania citi sint probabil in India doar in domeniu asta.
    iar daca la noi se faceau aifoane, stai linistit ca incasam aceleasi salarii de chinezi care fac aifoane.
    Sigur ca e un jaf.
    Sigur ca angajatii trebuie sa preia fabricile, toate ale Mechel in Romania inclusiv sa preia banii din banci.
    Si stati linistiti ca se administreaza singuri foarte bine, fara artisti sau manageri privati. Pana acum tot ei o administrau nu vreun patron rus. Tot directori romani erau, si erau si sint profesionisti, vechi.
    Eventual rusii sau alti sefi straini iti livrau materia prima la un pret peste pretul pietei mondiale si te obligau sa vinzi marfa ta sub pretul mondial ca sa transfere profiturile in paradisuri fiscale.
    Angajatii ar trebui sa preia toate fabricile Mechel din Romania.
    Ar trebui contabilitatea facuta publica sa se vada cum s-au transferat profiturile. Angajatii trebuie sa faca ancheta asta, nu ANAF. Cuantumul evaziunii fiscala plus ca oricum Mechel vinde la fier vechi sint motive suficiente pentru nationalizare.
    Toate fabricile Mechel din Ro o sa aiba putere de negociere pe piata mondiala pentru achizitii de materie prima si pentru vinzari si o sa aiba si capital de lucru. Stiti linistiti ca sint directori de vanzari din Mechel Romania care stiu unde pot vinde sirma in lume. Stiu si preturile mondiale. Stiu si logistica pentru ca ei fac asta chiar in momentul de fata.
    trebuie doar angajatii Mechel sa fie curajosi si sa isi apre interesul. Nu sa stea ca prostii sperind la plati comensatorii sau alti investitori.
    O sa se trezeasca cu fabricile taiate si vindute la fier vechi si atunci chiar e prea tirziu sa mai faci ceva. Iar ei o sa isi planga de mila lor si copiilor lor. Ca nu au avut curaj cind a trebuit si s-au uitat in gura celor cu discurs pro-capitalisti, despre eficienta economica si competitivitate.
    La fel o sa fie si la alte fabrici Mechel din Romania si la Oltchim.

  10. gheorghitazbaganu spune:

    E bine ca muncitorii incep sa isi dea seama de faptul ca privatizarea a fost o crima impotriva natiunii. E cam tirziu, totusi. Statul ar trebui sa ii ajute. Oare nu exista vreo chichita avocateasca pentru a se lua inapoi intreprinderile astea?

    • nimeni spune:

      Nu astepta un ajutor. Da la stat sau de la dumnezeu.
      Aparati, lupta singur pentru interesul tau. Asa cum fac si capitalisti si orice om emancipat, liber de prejudecati.
      Nu cauta chichite avocatesti. Tu si cei ca tine uniti prin interes sint Puterea.
      Compound interest is the most powerful force of the univers.

      “Dar te lovesti de un posibil boicot din partea capitalistilor – sa nu vreanimeni sa iti cumpere sirma” – sau la achizitei. Mechel si corporatiile detin monopol la materii prime si nu o sa iti vanda decit la un pret mare.
      Dar exact cum am zis, amenintarea cu haosul social si falimentul le vor submina puterea, organizarea. In conditiile unei piete slabe, vor privi la orice cumparator. Vor fi disperati sa vinda oricui. China, India etc si-au scazut mult importurile de materii prime. Asta e primul semn spre criza generalizata ce va urma.
      Alt semn ca urmeaza criza grava este ca bancile centrale si-au definit o noua politica, pe termen nedefinit sa tipareasca bani oricit va vi nevoie, public au declarat asta. Pentru ca economia reala numai creste.

    • vgeorgicas spune:

      Din nefericire, planul initial al celor care au orchestrat lovitura de stat din Romania si din tot rasaritul a fost atit de bine pus la punct incit s-a facut ceva irevocabil: s-a desfiintat clasa muncitoare. Romania nu mai are muncitori. Asistati social, lefegii, bisnitari marunti, servitori, amariti care se lupta sa supravietuiasca, da, dar MUNCITORI, !

      • anti-bizonu spune:

        ce ma amuza e ca dupa ce-ati votat cu stanga 20 de ani, si-ati sustinul mafia rosie pana-n panzele albe, acum dati vina pe vest. mare e gradina ta, doamne!

      • anti-bizonu spune:

        “planul initial al celor care au orchestrat lovitura de stat din Romania”, ca sa dea in clasa muncitoare, se refera la romanica? mah, eu inteleg sa critici, dar din pacate, cu asemenea idei nu ajungem nicaieri; sunt mai bune criticile facute dreptei pe site-urile de dreapta, zau!

        • vgeorgicas spune:

          Puteti nega ca evenimentele din 89din Rasarit au fost orchestrate toate la fel?
          Daca da, inseamna ca nu le aveti deloc cu spiritul de observatie.
          Numai negarea unui fenomen nu-l face sa dispara.
          Si mai sint si o gramada care afirma la fel ca mine. Ba mai mult, Romania a fost aleasa sa se dea exemplu cit de inuman a fost sitsemul.

  11. nimeni spune:

    si pentru cei care cred in capitalism si discursul despre piata libera si concurenta, sa se informeze despre Gaprom si cum Rusia a declarat Gazprom intreprindere strategica.
    La fel sa citeasca despre procesul Apple & Samsung si cum Apple va deveni monopol pe piata SUA.

    Conflicte de acest fel vor schimba mentalitatile oamenilor. Acum 10-15 ani aceasi angajati credeau in capacitatea firmelor private de a aduce bogatie angajatilor, despre cum capitalistii fac investitii, retehnologizeaza, eventual pregatesc profesional oamenii, cresc salariile. Cum o sa gaseasca patronul corporatie piata de desfacere pentru produsele lor.
    Si-au dat seama ca e mare vrajeala, ca realitatea e cu totul altfel. Nici nu mai conteaza de ce.
    Acum angajatii spun ca activele nu sint ale capitalistului, ca sint ale lor, ca ei le-au facut, ca activele sint munca lor. Adica incep sa se emancipeze. Sa isi aroge drepturi noi. Sa se debaraseze de o mentalitate invechita capitalista.
    Si realitatea va arata ca e si mai eficient ca cei care muncesc sa isi gestioneze munca si produsul munci lor. Nu sa dicteze unul care cica e “proprietar”, capitalist.
    Trebuie doar sa se treaca un prag astfel incit acest mod de organizare sa fie lasat liber, nu subminat de monopoluri si corporatii si politicienii/statele lor corupti / corupte.
    Sigur ca va fi o lupta, corporatiile / statele nu lasa asta sa se intimple. Blocheaza accesul la resurse, la piete, dar se va ajunge la un haos social cind nu vor mai putea face asta.

    • clujean spune:

      da, desi suna contraintuitiv, exista un parteneriat foarte strans intre state si companii / corporatii.

      de la ‘golden gimmick’ pana la salvarea bancilor americane de catre stat in timpul crizei subprime…

      in Romania, s-a trecut si peste pasii intermediari – si fabricile, rafinariile, combinatele, chiar si zacamintele etc. au fost facute praf de catre stat si date pe maruntis companiilor.

  12. Horia spune:

    A-ti vazut filmul “Other People’s Money” cu Danny DeVito? Daca da ce spuneti de el? Daca nu uitati-va si apoi daca doriti mai vorbiti despre sarma.

  13. Jacques spune:

    “În timp ce sindicaliști metalurgiști din diverse colțuri ale țării se perindă la balcon cu discursuri de mobilizare în fața unei muncitorimi anemice și precare în contrast vădit cu forța senzuală a metalurgistului ce străjuiește clădirea, gândurile îmi fug către modalitățile prin care sindicatele noastre ar putea avea un impact mai mare în societate. O direcție de cooperativism antreprenorial ar fi ca în eventualitatea privatizărilor, statul să acorde sprijin preferențial muncitorilor care să administreze întreprinderile, dar nu văd cum ar putea funcționa astfel de demersuri în lipsa unei educații democratice de auto-gestiune care poate fi pregătit prin sindicate. De exemplu, erau sindicaliști care spuneau la manifestație că fabricile sunt parte a patrimoniului național, dar prea puțin se discută în spațiul românesc care sunt direcțiile de gestiune publică sau cooperatistă cele mai fezabile. În lipsa unei astfel de educații populare, astfel de discursuri par simplă inflamație declamativă. Apoi, în prejma sindicatelor s-ar putea forma Consilii Consultative formate din universitari, activiști, oameni de media și artiști care au capacitatea analitică și discursivă de a îndrepta fluxuri de informații și de ideologie în direcția gestiunii autohtone, colective și democratice, a mijloacelor de producție sau măcar într-o zonă în care echilibrul între capitalul transnațional și muncă este mai echilibrat. Le-am propus o astfel de structură unor sindicaliști de la Cartel Alfa din Cluj, dar nu mi-au dat feedback în ciuda adeziunii inițiale la idee. În fine, o a treia direcție ar fi răspândirea unor Sindicate Cetățenești mobile și glocale, asemănătoare mișcărilor asociative contemporane, care să depășească stadiul revendicărilor strict materiale și care să contribuie la o cultură a participării democratice la locul de muncă și mai ales în spațiul mai larg al deliberării cetățenești post-muncitorești. Doar în acea zonă politică vom elibera munca de chinurile și precaritățile ei. ”

    Cam lung, da’ merita :)))))))
    Tareeeeee!!!!!

  14. sebastian big spune:

    Fără a încerca să fiu euro-taoist, nu pot să nu remarc locul comun al atracției imbecililor (http://en.wikipedia.org/wiki/Imbecile) față de putere (fie ea politică, fizică, gastronomică etc.) și caracterul delicios al “aparatului teoretic” de legitimare.
    Am impresia că suntem înconjurați de indivizi care transformă lupta de clasă într-un gest terapeutic prin care încearcă să scape de complexe de inferioritate. Sau strâng “activitate” pentru cariera academică.
    Savuroasă e dubla inscripție a gestului. Efectul uitării propriei imbecilități e o a doua mirare, în fața faptului că lucrurile nu se mișcă.
    Ce nu se înțelege e următorul fapt: nu e ca și cum proletariatul nu ar avea putere și ar dobândi putere prin lupta de clasă. Puterea e DEJA a proletariatului. Prin lupta de clasă de mai sus, el nu face decât să o ia înapoi.
    Puterea e un drept , nu o discriminare pozitivă a clasei muncitoare.â

  15. Mortar spune:

    Bravo ca sunteti acolo!!! acolo ( si la Ramnicu Valcea, Otelul Rosu, Ocna Mures) ar trebui sa fie stanga din ro.

    oamenii aia stiu mai bine decat oricine care e situatia combinatului, ce si cum se poate face, asa ca nu e nimic fantazist in a-si lua combinatul in propriile maini. in general oamenii astia care au lucrat zeci de ani intr-un combinat si au trecut prin toate rahaturile din ultimii 20 de ani, si au fost intodeanua “la primire” cand a fost vorba de dat si luat pumni in “tranzitie” stiu bine cum sta treaba cu combinatul lor, cu piata pe care activeaza, cu legislatia, ce afaceristi si politicieni au tras ce sfori, cine face dumping industrial, daca fabrica a fost luata doar pt a-i vinde activele, sau daca a fost luata doar pt ca compania ruseasca sa ii se preia piata si apoi sa o inchida etc. si stiu f. bine ca fara combinatul ala Campia Turzii va deveni un oras fantoma, stiu f. bine pt ca au vazut asta la o aruncatura de batz de ei, la Ocna Mures dupa inchiderea combinatului de produse sodice sau la Aiud dupa matrasirea mecanicii.

    cine poate sa mearga acolo sa mearga! si muncitorii ar trebui batuti la cap cu “marota” ocuparii uzinei. pt ca nu e o marota. e o posibila solutie. ar fi un inceput pt alte uzine.

  16. sebastian big spune:

    Bine, hai să îți explic: nenea țăranul strange cartofi si caș ca să ai tu la gură, tanti croitoreasa coase blugi să ai tu cu ce te îmbrăca, micii taiwanezi asamblează tastaturi ca să ai tu cu ce scrie, nenea ceferistu’ conduce locomotiva ca să ajungi tu la Roșia Montană. Ei fac toate astea ÎNAINTE ca ele să ajungă la tine și de aia au DEJA puterea de a te lăsa pe tine înfometat, în plua goală, necunoscut și în Mănăștiur.

  17. nimeni spune:

    A aparut stirea ca Mechel vinde cam tot ce are in Romania.
    Multi spun ca au taiat chiar utilaje si le-au vindut ca fier vechi. Sau au vandut utilajele la bucata.
    Si ce daca…. el e proprietar, face ce vrea cu capitalul lui.
    Cel putin asa e legea acum in Romania. Constitutia garanteaza proprietatea privata.
    Daca vrei sa ocupi fabrica, te baga in puscarie. Sau te si impusca asa cum s-a intimplat in Africa de Sud acum 3 saptamini.
    Vai de angajatii de la Oltchim si Mechel, vai de familiile lor. Daca au credite….
    Mai au varianta videochatului fostii angajati dela Oltchim sau Mechel.

  18. Rammstein spune:

    zbatere inutila!E inevitabil,oamenii aia de acolo nu sunt racordati la 2012 si le plang de mila…
    IN TOATA LUMEA PRODUCTIA E PRIVATA(inclusiv in CHina,acolo produc cu knowhow si desfaxcere americana/EU ,nu de capul lor)!!!
    Alea cu ocupatul…nu a functionat niic “al strazilor”!!

  19. Pingback: Neocolonialismul, reţeta de succes de la Mechel [de Alex Boguș] | Grupul pentru actiune sociala

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>