Despre Vintila Mihailescu
Absolvent al Facultăţii de Psihologie din Bucureşti, VINTILĂ MIHĂILESCU este în prezent profesor de antropologie la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative şi a fost profesor invitat la EHESS (Paris), Université du Québeq à Montréal, Université Libre de Bruxelles, universităţile din Aix-en-Provence, Bordeaux, Ioanina, Lyon II, Montpellier, Neuchâtel, Perugia şi Pécs. A publicat volumele Paysans de l’histoire, 1992 (împreună cu Ioana Popescu şi Ioan Pânzaru); Fascinaţia diferenţei, 1999; Socio-hai-hui. O altă sociologie a tranziţiei, 2000; Svakodnevica nije vise ono sti je bila, 2002; Socio-hai-hui prin arhipelagul România, 2006; Antropologie. Cinci introduceri, 2007; a coordonat volumele En/Quaite d’identité, Civilisations, vol. XLII, nr. 2, 1993; Vecini şi Vecinătăţi în Transilvania, 2002; Studying Peoples in the People’s Democracies (II) Socialist Era Anthropology in South-East Europe, Halle Studies in the Anthropology of Eurasia, vol. VIII, Max Planck Institute for Social Anthropology, 2008 (împreună cu Ilia Iliev şi Slobodan Naumovic); Cotidianul văzut de aproape. Etnografii urbane, 2010.
Iarna vrajbei noastre: protestele din România, ianuarie – februarie 2012 / coord. Cătălin Augustin Stoica şi Vintilă Mihăilescu / editura Paideia, 2012 / www.proteste2012.ro Introducere – de Vintilă Mihăilescu & Cătălin Augustin Stoica A fost sau n-a fost ? Cu această întrebare, evocînd filmul lui Corneliu Porumboiu, începea în urmă cu ceva timp dezbaterea publică a filmului lui Vlad Petri dedicat Pieţei Universităţii. Era mai mult o provocare aruncată în sală de către un student decît o întrebare ce permite un răspuns sau altul, cît de cît precis. Ea poate genera însă o serie de alte întrebări – sau mai de grabă dileme – de natură să expliciteze şi mizele, precum şi limitele, acestei lucrări. În primul … Continuă să citești →
Vintila Mihailescu in DIlema Veche Revolta din ianuarie surprinde, iar somnul comunicării sociale naşte viziuni ciudate. Puterea a visat iniţial huliganism periferic, apoi manipulare politică subterană, mimînd în somn dialogul cu ţara. Iar cînd s-a trezit, a vorbit în ghicitori. Opoziţia a visat să capitalizeze revolta populară şi nu-i vine să se trezească, presimţind că e doar un vis. În salonul lor de la reanimare, sindicatele au dat să se scoale din pat, dar nu le-au ţinut genunchii. În funcţie de fidelităţi şi sensibilităţi, intelectualitatea a visat exegeze fie în filiera eroică a Pieţei Universităţii din 1990, fie în cheia satirică a lui Caragiale, bagatelizînd estetic fenomenul. O majoritate tristă s-a întors pe partea cealaltă a … Continuă să citești →
TEMA: Migranţii. România de “afară” Problema actuală a migraţiei nu mai este migraţia. Migraţia tinde să devină ficţiunea în spatele căreia se ascunde realitatea migraţiei – şi realitatea socială în general. Despre ce este vorba, de fapt ? Mobilitatea, circulaţia liberă a persoanelor, este un deziderat principial atît al Pieţei, cît şi al Democraţiei. Într-un sens mai special, Franţa, de pildă, îşi datorează o bună parte a prestigiului şi prosperităţii sale moderne principiului France, terre d’accueil. Într-un registru mai pragmatic, o bună parte a societăţilor europene – pentru a ne rezuma la cazul continentului nostru – au nevoie în prezent de migraţie ca de aer, atît din motive economice, cît şi demografice: mînă convenabilă de … Continuă să citești →
TEMA: De ce un Muzeu al Comunismului? Una dintre primele instituţii născute din Revoluţie a fost Muzeul Ţăranului Român (15 februarie 1990). Act recuperator, desigur, căci Muzeul de la Şosea fusese construit cu acest scop înainte de a fi sechestrat de comunişti. Dar şi declaraţie simbolică puternică prin desfiinţarea şi înlocuirea vitrinei identitare a Partidului şi Omului Nou cu una spirituală a Omului Vechi şi Bun şi reaşezarea identitară în continuarea idealizatei perioade interbelice. Pe de altă parte, nu a fost vorba despre o simplă „restauraţie”, ci despre o adevărată creaţie, ceea ce a fost pus în scenă nefiind ţăranul etnografic autohton, ci omul tradiţional (presupus) etern şi cel puţin european, dacă nu universal, iar mijloacele … Continuă să citești →
Conferinţa de deschidere la Forum România, Viena 15-17 octombrie 2009. Textul este inclus şi în noua carte a profesorului Vintilă Mihăilescu apărută zilele acestea la Editura Curtea Veche (2010): Sfârşitul jocului. România celor 20 de ani. Textul apare cu permisiunea autorului. România după 20 de ani… Nimic nu pare mai clar şi mai evident. Acum, cînd tocmai se împlinesc 20 de ani de la căderea comunismului (şi) în România, toată lumea vorbeşte despre asta, toată lumea are ceva de spus – şi întradevăr sînt atîtea de spus ! Dar despre ce ? Despre toate cele întîmplate în aceşti ani, eventual după nişte criterii care să facă puţină ordine, să introducă o anumită ierarhie a importanţei ? Care ar … Continuă să citești →
În categoria Biblioteca
|
