Temă: Țiganul ispășitor. Fobii în mizeria lumii De fiecare dată când se întorcea din străinătăţuri, tanti Maria îmi povestea cum a dus-o acolo: seara plângea după cei de acasă, se frământa şi se gândea la ce or face în lipsa ei, iar ziua nu-i tăcea gura la cerşuit, şi mai ales îndura durerile de mâini şi picioare. Nu-i treabă uşoară să stai în genunchi uneori pâna la trei ore, nemişcat, în faţa unei biserici, cu mâna întinsă. La cei 60 şi ceva de ani ai ei, tanti Maria duce în spate toată gospodaria: un băiat care nu s-a priceput nici la lucrul cu ciocanul, dar nici la întins mâna, o noră pe care, zicea tanti Maria, … Continuă să citești →