TEMA: Alegerile au fost. Ce ne mai rămîne de făcut?

TEMA: Alegerile au fost. Ce ne mai rămîne de făcut?

După zbucium, scandal politic, radicalizare pro şi anti-Băsescu, alegerile parlamentare se anunţă ca un festival zgomotos organizat pentru menţinerea status quo-ului.

Stilul alegerilor va rămîne „un fel de uninominal”, fabricat de un liberal şi un social democrat acum 5 ani pentru a da mai multe şanse date celor de pe locurile 2 sau 3 (ce ironie, PSD a ieşit pe primul loc). O altă formulă dură fusese propusă în avantajul USL, cu un cîştigător absolut, dar a fost respinsă de Curtea Constituţională. Despre neajunsurile „uninominalului” s-a tot vorbit, însă principalul efect este în plină desfăşurare chiar acum. Alegerile în sine chiar nu mai contează. Conducerile marilor partide îşi desemnează oamenii prin colegii după criterii complet netransparente: în bună măsură contează cu cîţi bani vii la înaintare, urmează „recomandarea de la centru”, mişcări „strategice” şi poate în ultimul rînd desemnarea de către filiala locală a partidului a unui candidat. Şi această ultimă opţiune se activează mai ales în cazul unor baroni puternici peste cuvîntul cărora nu se poate călca şi care au vreo beizadea neocupată.

Frustrarea imensă a numirilor în colegii sigure – practic se anticipează un noncombat de-a dreptul apăsător – aduce combustibil şi unor partide de tip vagon precum PPDD. Deja sînt nume grele din PDL sau PSD care au anunţat că, dacă îşi pierd colegiul, intră în parlament cu PPDD. Cei mai mulţi vor veni, evident, dinspre PDL, partid căruia i s-au împuţinat vizibil locurile virtuale în parlament.

Contextul european? Stînga social-democrată a început să ia voturi importante anti-austeritate, însă e ruptă de dublul limbaj şi de strategia de redresare mereu comună cu regimurile „populare” care au condus pînă acum. În Grecia, Franţa, Cehia stînga ceva mai depărtată de centru a început să cîştige voturi serioase, o dovadă clară că există un electorat care nu mai aşteaptă mare lucru de la partidele centriste. O notă în plus: multe dintre partidele aşa numit „liberale” sau „populare” au căpătat deja note extremiste. Dreapta şi-a adus şi în România la vîrf oameni care practică un discurs la extreme, fie pe linie interbelică, recuperatore, fie pe linie „europeană” – neoliberalism dur livrat ca indicaţie strategică de Bruxelles, FMI etc.

Alegerile vin în România cu o mare coaliţie la centru, USL, şi una la dreapta, ARD. PPDD va băga oameni în parlament care apoi se vor reorienta către partidele mari. USL a atins deja performanţa de a propune zeci şi zeci de parlamentari care pînă acum cîteva luni erau cu puterea care distribuia tăieri pe pîine.

În aceste condiţii, CriticAtac deschide o serie de întrebări pentru colaboratorii şi cititorii săi: cum vor privi alegerile din noiembrie? Ce mesaje sînt de transmis în această perioadă în care oamenii sînt totuşi atenţi la politică? Ce trebuie denunţat ferm, ce ne îngrijorează cel mai mult (în afară de faptul că nu avem o stîngă serioasă la nivel partinic), ce oameni din peisajul politic se mai pot păstra pentru un minimum dialog? Şi, evident, multe altele. Din păcate, nu ne putem preface că nu sînt alegeri deşi pare că au avut loc deja.

Textele temei

 

Comentariile nu sunt permise.

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.