“Cel mai bun premier pe care l-a avut România” a fost băgat la închisoare. Aşa strigă marii luptători cu “regimul Băsescu”. Ei îl citează pe Băsescu cu “cel mai bun premier” şi tot ei încearcă să acopere cu jenă că sînt de fapt ei înşişi parte din regimul “Ponta-Băsescu”. De celaltă parte jubilează “anticorupţii”, un spectacol aproape la fel de dizgraţios.
Să nu uităm însă nişte lucruri:
- justiţia s-a pronunţat punct; nu mai e nimic de comentat emoţional în plus; nici măcar nu e ceva nou; e un fapt divers:
- un fapt divers istoric – omul a comis acele fapte acum mai bine de un deceniu;
- Traian Băsescu bagă mîna altfel. Pentru anticorupţii cu inimă mare poate ar fi o temă etică interesantă un tip care cu cinism şi-a dat o casă, cu cinism şi-a dat şi cel mai mare credit de la o bancă de stat. Dar e un cinism onest, legal, chelălăie satisfăcuţi anticorupţii.
- DNA a pierdut de mult contactul cu realitatea corupţiei. Realitatea corupţiei profunde de astăzi implică mult mai mult din mediul privat, capital care îşi aranjează legile cum vrea el. Mulţi preferă schema simplă cu “baronii furăcioşi”. Nu mai e de mult timp doar atît. Furtul e doar politic, în rest e doar “mizilic” – lucrurile s-au inversat, politicienii sînt doar nişte “terminale” pentru corupţia grea de acum. Justiţia română e în decalaj cu un deceniu, cam ca ăia de vor să depisteze dopajul la marii sportivi: îi prind pe cei care au făcut-o rudimentar sau nesimţit, nu pe ăia care au făcut-o la nivel super înalt şi “legal”
- e motivul pentru care nu există dosarul Roşia Montană; cît despre Chevron, deja ne vor explica anticorupţi deştepţi că e lobby, frate, ăsta e corect. Cu alte cuvinte, cuvîntul “corupţie” a devenit între timp futil, inutil, el nu mai poate acoperi realitatea abuzului economic.
- Cînd Traian Băsescu a spus despre Năstase că a fost un premier bun a făcut-o cu o oarecare invidie. Năstase a cumpărat Europă la kil. Băsescu a continuat politica, nu cu aceeaşi autoritate, dar tot în forţă. Nu mai avea Petrom, dar trocuri s-au mai găsit.
- banii. Familia Năstase a returnat fără mari probleme 750.000 de euro după verdictul din Trofeul Calităţii. Acum mai are 400.000 de dat. Banii n-au fost şi nu sînt, se pare, o problemă. Lumea lor e altfel.
Sora lui Adrian Năstase spune că i s-au pus fratelui său “cătuşe portocalii”. După acelaşi raţionament, dar cu un interes iresposabil de electoral, Victor Ponta merge tot în direcţia Timoşenko:
Premierul Victor Ponta a afirmat luni seara ca Adrian Nastase este o victima a regimului Traian Basescu fiind vorba despre un “condamnat politic” si un caz similar cu cel al fostului premier ucrainean Iulia Timoshenko.
“Este un condamnat politic”, a spus Victor Ponta, invitat la Romania TV, precizand ca exprima aceeasi pozitie inca din 2005.
I-aş răspunde lui Ponta scurt că nu se compară cazurile, dar parcă i-aş răspunde mai complicat cu nişte rînduri scrise de Adrian Năstase acum două săptămîni şi despre “statul de drept” cu avatarurile sale:
Si o intrebare teoretica : ar putea Romania sa raspunda pozitiv “cererilor” din partea UE si SUA de a respecta “statul de drept”, in conditiile in care reglementarile juridice (“statul de drept”) din SUA si UE sunt adeseori contradictorii? Evident ca daca discutam despre interese politice, acestea pot fi identice. (Adrian Năstase, 22 decembrie 2013, sursa)