Am văzut meciul Kliciko – Povetkin. Primul era clar superior celui de-al doilea care totuși s-a ținut bine. Citit presa rusă & ucraineană în dimineața asta. Interpretare naționalistă peste tot: Ucraina versus Rusia (Cine are mușchii mai mari? Demnitate dațională, revanșă geostrategică prin intermediul pumnilor etc). Hvylya (revista mea preferată din Ucraina) zice cîteva chestii mai deștepte. Kliciko a adaptat o  ”strategie bizantină” 🙂 : ”nici o victorie nu este absolută de aceea trebuie să-ți consumi forțele în asemenea proporții încît să-ți permită oricînd răsturnarea balanței de forțe în folosul tău”… ma rog ceva de genul ăsta. De ce nu l-a distrus Kliciko pe Povetkin în runda 6-7? Cică tot din cauza ”strategiei bizantine”: ”nu trebuie să-ți distrugi dușmanul definitiv pentru că mîine el poate deveni aliat în lupta cu un alt dușman” (e clar). Mă rog, presa e plină de naționalisme și smiorcăieli sau glorificări națzislave… Hvylya însă observă ceva esențial: pentru Kliciko (eu aș zice pentru industria boxului) Povetkin este o ”conservă” deschisă la momentul potrivit pentru a face un show prin care să pompezi bani imenși (peste 20 mil. usd) în această industrie. Naționalismul geostrategic e doar foc de paie care vine să ascundă buna înțelegere a capitalului americano-ruso-ucrainean. Ehe, capitalul financiar e mai bizantin decît ”strategia bizantină” a boxului….

Kliciko, Povetkin și Rosneft (cea mai mare companie de petrol din Rusia și sponsorul principal)