Despre Iulia Popovici
Iulia Popovici (n. 1979) este critic de teatru pentru săptămînalul Observator cultural, colaboratoare permanentă a portalului LiterNet. A ţinut conferinţe despre teatrul românesc la New York, Poznan, Varşovia, Viena, a coordonat ateliere de dramaturgie şi a fost editorul suplimentelor de dans ale Observatorului cultural. A publicat, de asemenea, în revistele man_in_fest, Vatra, Dilema Veche (România) şi Dialog (Polonia), precum şi în reviste din Franţa şi SUA. Din 2006, coordonează colecţia de teatru a editurii Cartea Românească. Este autoarea cărţii Un teatru la marginea drumului (Cartea Românească, 2008) şi a scris prefeţe, note introductive şi postfeţe pentru diverse piese de teatru. A alcătuit antologia de dramaturgie românească nouă, în traducere maghiară, Kortárs roman drámak, Editura Koinonia, Cluj (2008), o antologie de dramaturgie românească în traducere poloneză şi o alta, de dramaturgie contemporană poloneză în traducere românească. Acum lucreaza la a doua antologie de teatru polonez şi la propriul doctorat, face rapoarte internaţionale despre finanţarea culturală în România şi e o convinsa activistă socială part-time.
TEMA: Neo-„Decrețeii” Preambul. Pe 14 martie, Fundația Creștin-Democrată (condusă de Theodor Baconschi) și organizația de femei a Partidului Democrat-Liberal (reprezentată de Sulfina Barbu și Raluca Turcan), împreună cu reprezentanți ai două ONG-uri anti-avort, au organizat o conferință a fost combaterea declinului demografic și susținerea natalității în România (discuția ajungînd pînă la tema interzicerii avortului la cerere). Cu o zi înainte, pe 13 martie, Sulfina Barbu și Marian Dugulescu au depus la Camera Deputaților o inițiativă legislativă privind consilierea obligatorie a femeilor care doresc un avort (BP58/2012 – Propunere legislativă privind înființarea, funcționarea și organizarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină), în a cărei expunere de motive se vorbește despre sănătatea fizică și psihică a națiunii … Continuarea →
TEMA: Neo-„Decrețeii” Familia și etica vieții e titlul unei conferințe ținute pe 14 martie în care au fost direct implicate două organizații românești pro-life (anti-avort), Alianța Familiilor din România și Asociația Pro-Vita, conferință care în mod cert n-ar fi devenit atît de mediatizată dacă organizatorul ei n-ar fi fost Fundația Creștin-Democrată condusă de fostul ministru de Externe, Theodor Baconschi, iar printre vorbitori nu s-ar fi numărat și policieni activi ai partidului de guvernămînt, ca Sulfina Barbu și Raluca Turcan. Dincolo de aspectele discutabile ale declarațiilor lui Baconschi, atunci cînd problema interzicerii sau controlului strict al avortului este repusă pe tapet într-un context avînd puternice legături cu partidul la putere, subiectul devine cît se poate de serios … Continuarea →
TEMA: Stop ACTA! După ce, o vreme, a funcționat prin autentificări mediate de gigapedia.info, la jumătatea lunii februarie, site-ul library.nu, o imensă colecție de cărți, foarte multe, de specialitate, ce puteau fi descărcate gratis, a fost închis în urma deciziei unui tribunal din München ce amenința cu amenzi uriașe continuarea încălcării drepturilor de autor ale reclamanților, un consorțiu de 17 edituri din Statele Unite, Marea Britanie și Germania. Foarte accesată și accesibilă, library.nu (deja fragilizată prin închiderea MegaUpload, care găzduia parte din materiale) era principala sursă de informație nu pentru Europa de Vest, ci pentru cercetători, studenți și doctoranzi din Europa de Est, Rusia etc. Inclusiv România. Cărora, prin definiție, accesul la cercetare academică de primă … Continuarea →
TEMA: Stop ACTA! N-a auzit multă lume în România despre „conceptul“ de Dutch seizures (confiscări olandeze) – poate că ar fi măcar acum momentul să discutăm despre ce înseamnă protecția drepturilor intelectuale cînd vine vorba despre relația dintre companiile-mamut din țări bogate și accesul la sănătate al celor săraci. Aeroportul din Rotterdam, 2009. Un lot de Potasiu Losartan (un ingredient activ utilizat în producția de medicamente anti-hipertensive), trimis din India și exportat în Brazilia, e confiscat de poliția vamală olandeză, la cererea unei companii care susține că deține un patent pentru Losartan în Țările de Jos. Losartanul nu este protejat prin patente nici în India, nici în Brazilia (ba chiar exact în 2009 a intrat în … Continuarea →
Au mai spus-o și alții, dacă Ceaușescu ar fi înțeles că scris-vorbitul „liber“ contează doar atunci cînd îl interzici, am fi trăit și acum în societatea multilateral dezvoltată. Lăsați să-și exercite libertatea de expresie (ceea ce unora le garantează că regimul nu e dictatură), cîinii latră și caravana trece. Iar urmărirea reacțiilor recente, a discursurilor și comentariilor nu face decît să arate cît de de subtili, cunoscători ai mecanismelor puterii, cît de critici și conștienți sînt cîinii. Și cam cîți bani dă pe asta caravana. Politicienii practică un joc din care opinia publică e perfect exclusă (opinia publică, și nu societatea civilă, o adunare organizațional-non-guvernamentală în ansamblu la fel de lemnificată și birocratizată precum contrapartea lor … Continuarea →
TEMA: Stop ACTA! Se cheamă Tratatul Comercial împotriva Contrafacerii (Anti-Counterfeiting Trade Agreement – deci, ACTA). Nu arată foarte periculos și n-are decît 25 de pagini (dintre trei – și nu una, cum aprecia, recent, ministrul român al Comunicațiilor, Valerian Vreme – dedicate mediului digital). Dar dacă va fi ratificată de Parlamentul European, în luna iunie, ACTA ne va schimba din rădăcini modul de viață (și nici artiștii nu vor trăi mai bine). România a semnat recent ACTA – și spune, prin vocea pomenitului ministru de resort că va trebui să ne conformăm dacă nu vrem să fim ca Rusia și China. Cu o săptămînă înainte de semnarea de la Tokio, raportorul european pentru ACTA, europarlamentarul francez … Continuarea →
TEMA: Protestele din ianuarie 2012 Președintele Traian Băsescu a procedat precum copiii răzgîiați care nu-s lăsați de colegii de joacă să strige numai ei piua: și-a luat jucăriile și-a plecat. Nu e sănătos pentru un om politic să dea dovadă de ciudoșenie – o abordare în stilul „eu v-am vrut binele, dar dacă voi sînteți fraieri și comentați, n-aveți decît să muriți proști“ (cam așa s-ar traduce discursul de îndemn la retragerea Legii Sănătății) nu poate avea alt efect decît reacția de ultragiu pînă la protest. Dar ultragiu și protest al cui? De ce și pînă unde? Dacă există o emoție socială care să caracterizeze România (așa cum invidia era considerată a fi emoția dominantă în … Continuarea →
E miercuri, 30 noiembrie, ora 15.00. Greva generală din sistemul public a început în Marea Britanie, dar de cea mai mare mișcare grevistă din regat din 1979 încoace, presa românească nu pare a fi prea interesată. La mijloc e schimbarea propusă de guvernul Cameron în ce privește regimul pensiilor publice, al căror deficit e în creștere, în Anglia ca și aiurea. Așa că poate ar trebui, totuși, să ne intereseze. 1. Care e problema În 2009, guvernul a înghețat salariile în sistemul public. O altă măsură ulterioară a modificat modul de calculare a pensiei, astfel încît pentru cei intrați în sistem după 2007, nu mai sînt luate în considerare doar veniturile din ultimii ani de contribuție, … Continuarea →
Pe 25 și 26 noiembrie, a avut loc, la UNAGaleria din București, primul Forum Social CriticAtac, organizat de platforma CriticAtac și Fundația Friedrich Ebert. Un fel de ediție zero, o întîlnire deschisă la care au participat activiști, artiști, sociologi, teoreticieni, organizații culturale din sfera stîngii. O stîngă poliformă, de la tendințe social-liberale la formule stîngiste mult mai radicale, trecînd prin acțiuni social-artistice preferînd să nu-și asume o ideologie foarte strictă, dar bazate pe principii comunitare. Întîmplător – dar constructiv –, Forumul CriticAtac a coincis cu debutul ocupării de către studenți a Facultății de Istorie din București (care, transformată din protest în sit-in, la cererea rectorului Universității din Capitală, avea să se încheie 100 de ore mai … Continuarea →
Recent, am fost din nou într-o emisiune pe tema mereu amînatei legi privind eutanasierea cîinilor vagabonzi, de data asta, împreună cu un deputat PDL, susținător al respectivului act normativ. Am aflat, cu această ocazie, o seamă de fapte interesante, majoritatea confirmîndu-mi impresia inițială, și anume, că miza acestei legi e cu precădere una electorală. Problema cîinilor vagabonzi – la fel ca cea a stării drumurilor, dar mult mai puțin costisitoare – e una dintre puținele resimțite ca subiect de preocupare comunitară. De cîțiva ani buni, cine se apropie cel mai mult de iluzia rezolvării acestei probleme, la pachet cu cea a traficului, are garanția succesului electoral, mai ales la nivelul administrațiilor locale. Și acesta e motivul … Continuarea →
O oră. Piața Unirii (un concept vast, de fapt; înțelegeți prin el, de astă dată, o alee dinspre partea cu Hanul lui Manuc). Între aproape 11 și aproape 12 dimineața, într-o zi de sîmbătă – 15 octombrie, ziua mobilizării mondiale de ocupare protestatară a spațiului public. Costi Rogozanu se întreabă de ce nu poate fi ocupat Bucureștiul. De fapt, depinde de definiția cuvîntului „ocupat“. Cînd cei adunați sub deviza „Occupy Bucharest“ își expun pancartele cu „Soluție? Revoluție!“ din spatele unei benzi galbene pe care scrie voluptuos „Jandarmeria Română“, oare cine pe cine ocupă? Cineva a cerut autorizație. Îl cheamă Alex. A obținut-o. A venit Jandarmeria, a instalat țarcul, grupul s-a așezat cuminte dincolo de banda galbenă, … Continuarea →
„Mă scuzați, dar infractorii aparțineau cumva unei anume categorii de populație?“ Iată o întrebare, pusă de o persoană publică într-o emisiune de televiziune cu mare audiență, care, văduvită de intonație (accentul delicat pus pe adjectivul „anume“) și scoasă din contextul social care a generat-o, nu va atrage niciodată asupra autoarei ei vreo cît de mică acuză de discriminare etnică. Întîmplător sau mai degrabă nu, două dintre bătăliile recente împotriva discriminării s-au purtat, în paralel, dar alimentîndu-se reciproc, pe terenul lingvisticii și al Dicționarului Explicativ al Limbii Române (DEX). Organizațiile antidiscriminare cerut marcarea explicită în DEX a caracterului peiorativ al cuvintelor „țigan“ și „jidan“, la nici un an după ce opinia publică a dezbătut propunerea legislativă a … Continuarea →
Nu luați în serios acest text, e departe de a fi unul academic. E aproape un pamflet născut dintr-o acută senzație de invidie: invidiez cu pasiune o serie largă de teoreticieni ai dreptei românești, pe cei de-o vîrstă cu mine, pentru certitudinile lor, pentru convingerea că li se cuvine, că e normal să se afle de partea confortabilă a patului pur și simplu pentru că există și sînt ei. Interiorizarea privilegiilor, comună în zona categoriilor sociale de statut înalt (dar asta e o altă discuție, mai ales cea despre de unde vine statutul). Pentru că textele lui Dragoș Paul Aligică și Dan Tăpălagă m-au lăsat ușor stupefiată, iar citarea în stil Harvard e total inadecvată cînd … Continuarea →
TEMA: Revoltele din Marea Britanie Nemunca. Lipsa dorinței de a frecventa școala. Dar mai ales nemunca și educația la nemuncă. Aceasta nu e o corespondență de la Londra – în presa românească au apărut destule texte de opinie cu statul de corespondență de la fața locului. Deși poate nu tocmai de la fața locului: pînă și una dintre jurnalistele care comentează revoltele din Londra pentru The Guardian admite a fi urmărit relatările de la televizor în timp ce pietre zburau în geamuri în jurul propriei case. Numitorul comun al unora dintre aceste texte de opinie (pe lîngă larga citare a Theresei May, ministru de Interne, despre „pura criminalitate“) e blamarea unor huligani care sînt unici vinovați … Continuarea →
De cîteva săptămîni – ba chiar, subliminal, de cîteva luni –, Internetul şi presa naţională vuiesc de luări de poziţie privind necesitatea creării unui nou partid politic, eventual iniţiat din interiorul aşa-numitei societăţi civile. Prima aluzie la o astfel de posibilitate a venit din partea consilierului prezidenţial Sebastian Lăzăroiu, cu ale sale basme cu Albă-ca-Zăpada, misteriosul as din mînecă pe piaţa viitorului sezon electoral. Ajunsă în terenul presei, mingea, trecută prin fileul unui articol din România Liberă al Alinei Mungiu-Pippidi, trimiţînd la Alianţa pentru o Românie Curată, a fost preluată de www.HotNews.ro, unde Vlad Mixich a dezvoltat o analiză asupra potenţialului politic al tinerilor lideri proveniţi din tehnocraţie, ONG-uri etc. A urmat Dan Tapalagă. Bulgărul … Continuarea →
„Aceeaşi realitate va fi diferit interpretată de un opozant activ, de un intelectual neangajat şi de un moralist care judecă lumea «cu probe». Fiecare dintre aceste versiuni îşi are luminile şi umbrele ei. Viziunea unui opozant va fi întotdeauna afectată de parţialitate; ea îl va ajuta să transforme lumea, dar îl va împiedica să o conceapă ca pe o realitate multidimensională. Moralismul sesizează capcanele etice care-l pîndesc pe cel implicat într-o responsabilitate activă, dar privilegiază, în acelaşi timp, cultul «mîinilor curate», inseparabil de noţiunea de «suflet frumos».“ Etc. Adam Michnik, în „Larve sau îngeri“ (apărut în româneşte în Scrisori din închisoare şi alte eseuri, Polirom, 1997), un text critic în jurul eseului Tratat despre larve de … Continuarea →
E pentru a doua oară într-un interval de zece zile cînd citesc cîte un articol dedicat de Mihail Neamţu spinoasei probleme a maidanezilor bucureşteni, pe site-ul Contributors al portalului HotNews. Cel mai recent are drept punct de plecare moartea unei femei sfîşiate de cîini într-un depozit abandonat al Administraţiei Domeniului Public din sectorul 5 al Capitalei (primul trata „teoretic” problema „haitelor”). Concluzia lui Neamţu, precedată de asocierea liberă a cîinilor cu hienele şi bestiile, nu face nici o concesie organizaţiilor pentru drepturile animalelor: „Eutanasierea maidanezilor nerevendicaţi de vreun stăpîn rămîne, aşadar, singura soluţie eficientă pentru ca vieţi nevinovate să nu mai fie îngropate cu ferocitate de haitele Capitalei. Neîmblînzit, fără dresor şi fără stăpîn, cîinele este … Continuarea →
Notă: Citatele în italice care urmează provin din Insurecţia ce vine a Comitetului Invizibil, publicată în franceză de La Fabrique Editions (2007), tradusă de Sebastian Big în revista Idea – artă+societate, Cluj, nr. 35/ 2010. Pe 22 decembrie 2010 a avut loc cea mai recentă/ ultima pînă acum întîlnire-dezbatere „Café-Bar Manifest“, cu tema „Istoria se scrie în stradă“ – de fapt, o discuţie despre „cum mai e posibilă revoluţia acum“. Nu ştiu cît de valabilă mai e plasarea în termenii luptei de clasă marxiste (de care Ovidiu Ţichindeleanu e ataşat) şi nici dacă astfel de concepte precum „mic-burghez“ şi „imperialism“ n-ar trebui, înainte de a fi repuşi în circulaţie, reinventaţi (în condiţiile în care China e … Continuarea →
Luni, 20 decembrie, Parlamentul de la Budapesta, dominat, cu două treimi dintre membri, de partidul conservator Fidesz, a trecut o controversată lege privind controlul presei, în timp ce afară, în urma unui apel trimis pe Facebook, manifestau 1.500 de oameni care susţineau că noile prevederi legislative restrîng libertatea media. Între timp, un director de teatru aşteaptă să fie dat afară şi un partid – să-şi regîndească politica. Noul organism de gestionare a informaţiei se numeşte Autoritatea Naţională pentru Mass-Media şi Comunicaţii (NMHH), al cărei consiliu este abilitat să aplice amenzi consistente – pînă la 92.000 de euro (ceea ce echivalează cu forţarea închiderii întreprinderilor de presă cu buget mic) pentru orice conţinut de presă considerat „neechilibrat … Continuarea →
Dragă Vasile, am citit cu aplicaţie argumentul tău, dar aproape că n-am ajuns pînă la capăt, din simplu motiv că tema intelectualilor mi-a devenit, mai nou, aproape nesuferită. Nu ştiu dacă-mi aduce aminte de ideile despre membrele-fantomă (felul în care îţi simţi un organ după ce nu-l mai ai) sau de imaginea unui cîine care-şi scarpină un loc dureros pînă-i dă sîngele. Uite, dragă Vasile, eu, care n-am fost la Ateneu fiindcă în exact acelaşi timp desfăşuram burghez-diplomatica activitate de a asista la acordarea unor decoraţii, eu, deci, cred (văzînd video-ul evenimentului) că dialogul dintre Herta Müller şi Gabriel Liiceanu a fost o mostră de provincialism demonstrînd cum mizele personale şi orgoliul contează mai mult decît … Continuarea →
de Iulia Popovici
0
TEMA: Soarta cărţii: edituri, librării, biblioteci, traduceri
Vasile Ernu are o încredere în stat de-a dreptul înduioşătoare. Într-un fel bizar, aduce aminte de un citat pe care-l colportează Tennessee Williams în memoriile lui – „Marii bogătaşi au o încredere înduioşătoare în eficacitatea sumelor mici“. Într-un text foarte amplu intitulat Manifestul cărţii, Ernu încearcă să-şi consolideze nu doar reputaţia de om de stînga şi critic al capitalismului de toate felurile, ci şi statutul de „intelectual controversat“, atacînd cu virulenţă toate nivelurile producţiei şi ale distribuţiei de carte. Ceea ce propune el e o analiză globalistă (şi surprinzător de impresionistă pentru cineva cu experienţă editorială, atît într-o editură de nişă – Idea –, cît şi într-una foarte mare – Polirom) a publicării de carte, a … Continuarea →
„Inculpat, eşti acuzat că ţi-ai otrăvit soţia şi fiica. Ai ceva de spus?“ „Domnule judecător, eu numai am dat cu verde de Paris pentru gîndaci, da’ dacă s-au nimerit şi ele pe-acolo…“ Cam aşa s-ar rezuma iniţiativa onor Guvernului României de a taxa şi pune pe drumuri toţi profesioniştii independenţi, în dorinţa lui de a stîrpi şoferii şi femeile de serviciu cu contract de drepturi de autor. Orice abuz în materie de angajare poate şi trebuie sancţionat de către Inspectoratele Teritoriale de Muncă, nu e nevoie de supralegiferare în domeniu. În loc de asta, obligativitatea plăţii contribuţiilor sociale pentru venituri de natură profesională s-a transformat într-un circ de toată frumuseţea. În timp ce cu Ordonanţele guvernamentale … Continuarea →
