Articole de Iulia Popovici

Despre Iulia Popovici

Iulia Popovici (n. 1979) este critic de teatru pentru săptămînalul Observator cultural, colaboratoare permanentă a portalului LiterNet. A ţinut conferinţe despre teatrul românesc la New York, Poznan, Varşovia, Viena, a coordonat ateliere de dramaturgie şi a fost editorul suplimentelor de dans ale Observatorului cultural. A publicat, de asemenea, în revistele man_in_fest, Vatra, Dilema Veche (România) şi Dialog (Polonia), precum şi în reviste din Franţa şi SUA. Din 2006, coordonează colecţia de teatru a editurii Cartea Românească. Este autoarea cărţii Un teatru la marginea drumului (Cartea Românească, 2008) şi a scris prefeţe, note introductive şi postfeţe pentru diverse piese de teatru. A alcătuit antologia de dramaturgie românească nouă, în traducere maghiară, Kortárs roman drámak, Editura Koinonia, Cluj (2008), o antologie de dramaturgie românească în traducere poloneză şi o alta, de dramaturgie contemporană poloneză în traducere românească. Acum lucreaza la a doua antologie de teatru polonez şi la propriul doctorat, face rapoarte internaţionale despre finanţarea culturală în România şi e o convinsa activistă socială part-time.

Mica istorie a derizoriului CNSAS

Ne purtăm cu arhivele de parcă securiștii ar fi fost niște agenți ai binelui supunîndu-i pe cetățeni, prin sondaj, la teste de moralitate pe care aceștia invariabil le pică. Securistul e mîna prin care Dumnezeul societății oferă tentația dezvăluindu-l pe cel căzut din Rai. Încet, dar sigur, Securitatea și ai ei angajați au devenit în România furnizori de adevăruri incontestabile[i]. Nu doar că orice autor al unei informări către poliția politică (inclusiv în cazul celor obținute prin interogatorii) e mai vinovat decît securiștii care le-au generat „prin metode specifice“, dar această vinovăție („morală“) există în grade diferite nu în funcție de natura informărilor, ci de statutul autorului lor pe scara intelectuală și politică. Adrian Marino e … Continuă să citești

În categoria Enter | 15 comentarii

Sănătatea şi generaţia “banii mei”

Cum a ajuns în zona toaletelor discuția despre spitalele private care nu mai primesc bani de la Casa de Asigurări? Nu doar pentru că sîntem într-o fază a deprimării sociale în care oamenii acceptă liniștiți să li se ia drepturi fundamentale atîta vreme cît gestul e făcut cu grație, zîmbete și mulțumesc frumos. Generația oamenilor cu opinie care cîștigă peste medie (media de cca 1.500 lei/ 350 euro pe lună) și are o acută conștiință a „banilor mei“ reprezentînd contribuția de sănătate e în general la vîrsta la care face copii, iar părinții încă nu sînt pensionari – sau, oricum, sînt în putere. Spitalul privat e locul în care se naște frumos, spitalul de stat e … Continuă să citești

În categoria Enter | 52 comentarii

Artistul, banii și politica „teatrului burghez“

TEMA: Arta ca politică / politica artei Artistul e ceva altfel decît restul oamenilor. E… special. Doar artiștii sînt aplaudați pe ultimul drum. Arta, am tot auzit, e pentru cei puțini. E pentru „elită“. Și cu toate astea, de la cel de-Al Doilea Război Mondial încoace, arta e patronată în procent covîrșitor de Stat. Întregul sistem euro-atlantic al artelor este construit pe susținerea financiară din partea statului[i].  O parte dintre considerațiile acestui text sînt inspirate din analiza lui Hans Abbing, Why Are Artists Poor? The Exceptional Economy of the Arts (2001).[ii] Arta e ceva inefabil, iar aura ei sacrală (o percepție înrădăcinată cultural și transmisă intergenerațional) o apropie periculos de singurul (celălalt) domeniu finanțat public a … Continuă să citești

În categoria Criticart, Enter | 10 comentarii

Arta și cultura etatist-corporatistă

Nici o altă guvernare din ultimii 20 de ani nu a modificat într-o măsură atît de mare modul în care cetățenii României se raportează unii la alții și se percep pe ei înșiși drept societate ca anii Boc, Boc, Boc și Ungureanu. Cît se poate de interesant, în prezent PDL pare a fi în răspăr de idei cu propriii alegători, cel puțin potențiali: recentele tăieri și schimbări de statut de la Institutul Cultural Român (ICR), închiderea TVR Cultural și, cea mai nouă, vidarea de fonduri a Administrației Fondului Cultural Național (AFCN) au fost salutate de electoratul dornic să elimine statul, pentru care artiștii sînt sinecuriști incapabili să reziste în privat, în timp ce partidul însuși sare … Continuă să citești

În categoria Enter | 17 comentarii

Libertarienii cu bani de la stat

„Actuala criză este mai degrabă o criză a statului decît a pieței.“ „Flexibilitatea unei economii caracterizate de libera inițiativă și relativ degrevate de povara cheltuielilor bugetare îi asigură o performanță superioară în ambele privințe, și a productivității economiei, și a asistenței celor defavorizați. Soluțiile de relansare economică sînt cele bazate pe mecanismul pieței libere, liberalizări, privatizări, și dereglementări.“ „Costurile mecanismelor de intervenţie ale statului exced beneficiile.“ Sînt principii pe care Centrul pentru Analiză și Dezvoltare Instituțională (CADI-Eleutheria) și le asumă, militînd, din perspectivă libertariană, pentru reforma statului prin micșorarea lui pînă la condiția exclusivă de garant al protecției în fața violenței. Deși se autodefinește ca fiind o organizație ce reunește „curentele libertarian, liberal și conservator și … Continuă să citești

În categoria Enter | 89 comentarii

Mistica de partid și de stat a diplomelor

Au vrut să arate că bacalaureatul e prost făcut. Au reușit. Acum ce urmează? Principiu. Atunci cînd la un examen final mai mult de jumătate dintre candidați nu obțin medii de trecere, problema încetează să mai aibă legătură directă cu pregătirea și capacitățile lor intelectuale. Fiindcă, pur și simplu, asta înseamnă că acest examen nu a fost conceput pentru a da măsura pregătirii lor, ci în scopul demonstrării unei teze preexistente – în cazul de față, că dacă vrem putem (să le-o tragem, să arătăm că sistemul e prost, că dacă s-a promovat pînă acum, a fost prin copiere etc.). Iar pentru această linie de gîndire – în care un rol important îl are ceea ce … Continuă să citești

În categoria Enter | 33 comentarii

Cum plagiatul nu e un subiect sau de ce se fac polițiștii doctori

Căderea în derizoriu a doctoratelor în România e un proces care n-a început cu plagiatele Laurei-Codruța Kövesi și al lui Victor Ponta și nici nu are, în esență, legătură cu cercetarea academică sau „reputația“ învățămîntului superior. Are legătură, însă – una profundă – cu acapararea resurselor, controlul fondurilor de stat, monopolul și manipularea sistemică. Nu avem de ce să discutăm despre aceste doctorate (și plagiatele din ele) în logica „occidentală“ sau, mă rog, tradițională a lor ca formă de specializare intelectuală prin definiție, de vreme ce sînt doar instrumente de întreținere a rețelei de privilegii de stat – combinat cu echivalentul contemporan al titlurilor de noblețe cumpărate –, pentru care s-au și inventat, de altfel, universități … Continuă să citești

În categoria Enter | 35 comentarii

Interesele de clasă ale muncitorilor creativi

TEMA: Cultură și politizare. În jurul ICR Mecanismul dezbaterilor publice în România urmărește, în ultimii ani, o structură cît se poate de predictibilă: are loc o intervenție în forță (politică, economică, socială…), reacțiile sînt clare, pro sau contra, ridicînd ambele argumente de principiu; pe măsură ce momentul de criză persistă, apar nuanțări, detalieri, căutări de sexe ale îngerilor, „intrări în problemă“ care duc la contopirea celor două tabere, în general prin dispariția celei defensive, iar dezbaterea moare de la sine prin alunecarea ei într-un fel complex de derizoriu. În cazul dat, al Institutului Cultural Român (ICR), ceea ce s-a întîmplat se poate rezuma în felul următor: brusc și pe nepusă masă, alianța la guvernare care anterior … Continuă să citești

În categoria Enter | 43 comentarii

Cazul ICR – Electoratul are dreptul să creadă în răzbunare, politicienii – nu

TEMA: Cultură și politizare. În jurul ICR Nu credeam s-ajung vreodată… să simt că-i iau apărarea lui Horia-Roman Patapievici. Chiar că, în acest caz precis, nu lui Horia-Roman Patapievici ca persoană, intelectual sau chiar președinte al Institutului Cultural Român îi iau apărarea, ci principiului pe care noua guvernare îl încalcă din cauza confuziei pe care o face între o instituție și persoana lui H.-R. Patapievici ca intelectual și președinte al ICR. Ar trebui ca cineva să fie cu adevărat naiv sau patagonez, Costi, ca să creadă că mutarea ICR în „subordinea“ Senatului României i-ar asigura echidistanța pe care „pălăria“ Președinției nu i-o „garantează“ – mai ales cînd această mutare se face printr-o Ordonanță de Urgență ce … Continuă să citești

În categoria Enter | 47 comentarii

Nicușor Dan: a se vota sau a nu se vota

TEMA: Alegeri locale 2012 Recunosc, umil, că implicarea mea politică în ce privește alegerile locale de pe 10 iunie din București a vizat pînă de curînd genunchiul broaștei – într-atît, cît să cochetez cu frivola idee de a vota cu acel/ acei candidat/ candidați care încap integral în propriul afiș electoral (veți constata cu surprindere că nu sînt așa mulți). În ultima vreme, însă, prin eforturile susținute (și de susținere) a unor jurnaliști „independenți politic“ (de la Cătălin Tolontan la Pavel Lucescu) și a tot mai multor colegi sastisiți că Sorin Oprescu vorbește cu „dă și pă“, am început să mă uit serios la candidatul Nicușor Dan. Și nu mi-a plăcut ce-am văzut.  Intermezzo cultural. În … Continuă să citești

În categoria Enter | 71 comentarii