Despre Claude Karnoouh
S-a nascut in martie 1940 la Paris, unde si-a facut si studiile superioare. Din 1959 si pina in 1965 a urmat studii de stiinte (fizica si chimie) la Sorbona, iar din 1966 pina in 1969 studii de stiinte umane (filosofie, antropologie sociala, sociologie si lingvistica) la Universitatea Paris X Nanterre. Incepind din 1970 este membru al Centrului National de cecetare stiintifica (CNRS) si a predat, de asemenea, la Universitatea Paris X Nanterre, Sorbona, INALCO, Universitatea din Gand (Belgia), Charlostville (Virginia, SUA), Urbino (Italia), ELTE (Budapesta). In 1973 a intreprins mai multe anchete de etnografie și folclor în satul Breb din Maramureș. Din 1991 si pina in 2002 a fost profesor invitat al Universitatii “Babes-Bolyai” din Cluj unde, in cel de al doilea semestru al anului universitar, a sustinut un curs despre aspecte ale modernitatii tirzii in postcomunism, imbinind diverse abordari (politice, culturale, economice). Este autor a sase carti si peste o suta de articole si eseuri de antropologie culturala si politica, filosofia culturii si filosofie politica. Volume publicate în limba română: Românii. Tipologie și mentalități, ed. Humanitas, 1994; Dușmanii noștri cei iubiți, ed. Polirom, 1997; Comunism postcomunism și modernitate târzie, ed. Polirom, 2000; Adio diferentei. Eseu asupra modernitatii tirzii, ed. IDEA Cluj 2001.
TEMA: Protestele din ianuarie 2012 Manifestaţiile de protest care, de cincisprezece zile, izbucnesc peste tot în ţară sunt expresia furiei legitime a unei populaţii confruntate cu o stare de sărăcie pe zi ce trece mai acută. Se pare că, încet-încet, diversele segmente ale poporului cuprins de iritare încep să-şi dea seama că responsabilii politici ai ţării, politicienii PDL-ului şi aliaţii săi, inclusiv UDMR-ul, nu sunt decât figuranţi într-o piesă care-i depăşeşte şi ai cărei actori principali se află în spatele scenei: pe de o parte, preşedintele Băncii Naţionale, Isărescu, reprezentantul grupului de la Roma şi al Trilateralei în România, de cealaltă parte, alter ego-ul său, negociatorul FMI, inefabilul Jeffrey Franks – omul cu pingelele găurite… Toţi … Continuarea →
TEMA: Protestele din ianuarie 2012 În decursul câtorva zile, în diverse orașe ale țării câteva mii de români au arătat, simplu și eficient, că s-au săturat nu doar de un guvern ci de întreaga putere, căci toată lumea a înțeles că primul ministru Boc nu e decât o cârpă ce va fi aruncată când nu va mai servi la mascarea voinței președintelui, ceea ce pare a fi astăzi cazul. Mișcarea câștigă așadar amploare, legea sănătății fiind picătura care a umplut un pahar deja prea plin. Continuând să aplice legile coloniale decretate de FMI și Bruxelles, se pare că românii au conștientizat (bineînțeles, cu întârziere) că ordinele date de elitele financiare au demolat total mediocra protecție socială … Continuarea →
A venit poate vremea să încercăm să evaluăm situaţia reală a modernităţii noastre târzii raportând-o la opera teoretică şi practică a lui Marx. Din această operă de vaste proporţii, rămân de o frapantă actualitate paginile de economie politică – respectiv structura capitalismului, unele dintre mecanismele sale fundamentale şi singulara sa ontologie a cupidităţii (pentru a le pricepe, e suficient să citim sau să recitim de pildă pasajul consacrat diverselor tipuri de credit în „Critica economiei politice” (1)). În schimb, filosofia politică a lui Marx îmi pare nu depăşită – căci este evident datată şi sub acest aspect interesează totuşi istoria ideilor – ci în parte ieșită din uz (ca şi filosofia hegeliană a istoriei), din pricina … Continuarea →
Publicat în Biblioteca, Enter
|
TEMA: De ce un Muzeu al Comunismului? Vremurile moderne sunt de bună seamă epoca inovaţiei permanente, a reînnoirii, sunt punerea în scenă a simultaneităţii, în care tradiţia nu mai apare decât ca o serie de elemente mnemonice vârâte în sânul modernului, dar neparticipând la nicio experienţă existenţială. Epoca modernă este această vârstă permanentă a incompletitudinii, unde stârpirea trecutului stârneşte acea nostalgie după el care a inspirat mari opere de pictură sau literatură – „Dejunul pe iarbă” al lui Manet, de pildă, „Meninele” lui Picasso ori „Ulysse” al lui Joyce. Astfel, între toate fenomenele culturale care marchează această epocă aşa-zis modernă – căreia unii filosofi, în linia lui Heidegger, nu ezită să-i împingă originile până în platonism, … Continuarea →
TEMA: Noul proletariat Nițică filologie nu strică niciodată. La romani, cetățenii ultimei case, a șasea, proletariatul, nu erau considerați folositori statului decât prin copiii (proles) pe care-i produceau. Într-o accepție generală, la primii moderni, membrii clasei celei mai sărace aveau menirea de a furniza copii regatului, Patriei, în cazul Revoluției Franceze, adică soldați, cât mai mulți soldați: aceasta era definiția dată în 1792 de convenționalul girondin Dupont de Nemours. Odată cu Saint-Simon, definiția proletarului se fixează din punct de vedere conceptual, în același timp prin doctrina materialistă a economiei și a socialului și prin teoria armoniei claselor în societatea întemeiată pe sentimente. Totuși, a trebuit să vină Marx și Engels pentru a se dobândi o definiție … Continuarea →
Acela şi aceea care ştiu, vor înţelege prea bine despre ce vorbesc aici… şi că în semn de preţuire pentru umanitatea şi cinstea lor am scris aceste rînduri cotropit de o sfîntă mînie. Citesc în presă, mai precis în Adevărul de luni, 11 iulie 2011, că în Transilvania conservarea monumentelor istorice şi a siturilor arheologice se află în pericol din motive financiare şi din becisnicie. De aceea, cum nimeni nu zice nici pîs, degradările continuă bine mersi, nu doar în Transilvania, ci şi la Bucureşti (Berzei, Matache, printre atîtea exemple) şi în alte părţi (toţi teii de la Brăila!). Dar s-a auzit vreodată în România de o adevărată opinie publică? Ah, da, desigur, există cei ce … Continuarea →
TEMA: Cît de anti-americani sîntem? Atunci când Tismăneanu şi acoliţii săi afirmă, preluând psalmodia arhicunoscută a „noului” filozof francez Bernard Henry Lévy (s-ar spune, practic, un plagiat!), că a fi antiamerican echivalează cu reunirea extremelor, că a fi antiamerican înseamnă a fi antidemocrat, antiumanist, antisemit, pe scurt, că a fi antiamerican ar însemna incarnarea barbariei, avem sentimentul că ascultăm un discurs inspirat de cel mai rău dintre totalitarisme, pe tema: „Cei care nu sunt cu noi nu doar că sunt împotriva noastră, ci, la urma urmelor, nu sunt nici măcar fiinţe umane!”. Sigur, acestea sunt opiniile lui Tismăneanu & Co, şi este dreptul lor… Cu toate astea, aspectul mistificator al antiamericanismului pe care îl denunţă Tismăneanu … Continuarea →
TEMA: Abdicări şi complicităţi între stat şi biserică Dezbaterea care are loc acum între grupurile laice (societatea civilă) şi politica statului român, cu privire la biserica majoritară BOR (Biserica Ortodoxă Română), pare a fi un măr al discordiei ce revine neobosit în presă şi societate. Pe de o parte, se constată în rândul politicienilor o serie de manevre electorale (într-o uniformizare a puterii şi opoziţiei), pe de altă parte, devine transparentă o rapacitate şi o cupiditate insaţiabilă. Toate acestea orchestrează eterna recurenţă a uneia şi aceleiaşi probleme. Care sunt, aşadar, relaţiile dintre BOR şi Stat, sau dintre Stat şi BOR? Ba se discută calitatea de colaboratori ai Securităţii a preoţilor şi a Înalţilor Prelaţi ai … Continuarea →
Publicat în Enter, SocialAtac
|
Omagiu prietenului meu Paul Lăzărescu Ici colo în România, în presă, la televiziune, pe site-uri de internet ca Youtube şi unele bloguri de dezbateri, aud voci diverse care critică de o manieră mai mult sau mai puţin curtenitoare, mai mult sau mai puţin violentă, iar uneori (şi nu rar) mai mult sau mai puţin rasistă observatorii occidentali sau anumiţi intelectuali români, acuzându-i de „vânzarea ţării străinilor”, de trădarea ei, de întinarea culturii sale, „valorilor” ei istorice şi religioase sau de punerea în pericol a alianţelor ei strategice şi a valorilor sale culturale esenţial anticomuniste, etc…. Avem sentimentul că aceşti oameni, în general membri ai unor profesii mai mult sau mai puţin intelectuale, doresc ca ţara, precum … Continuarea →
Era într-o seară de iarnă, în 1976, spre 20 sau 21 decembrie, când, mi-aduc aminte, un frig de crăpau pietrele coborâse peste sat, înfăşurându-l în văl de brumă şi cufundând ramurile copacilor, acoperişurile de şindrilă şi ulucile grădinilor sub mantaua cristalelor de gheaţă. Seara, m-am dus, cum se mai întâmpla uneori, la un vecin care avea televizor. Un pic distrat, priveam începutul programului de seară, despre care nu ştiam atunci nimic; se dădea un spectacol al Cenaclului Flacăra, retransmis în direct, de la Suceava, pe tema „Obiceiuri laice de iarnă” (1)… Curios şi îndoit, măsuram cu un ochi distrat ecranul, fiind eu, a priori, mai mereu rezervat când venea vorba de puneri în scenă folclorice (mai … Continuarea →
Sâmbătă, 2 octombrie 2010, la orele 19, a început la Paris o Noapte Albă ce a durat până în dimineaţa zilei de duminică 3 octombrie. Noaptea Albă anuală este o inovaţie franţuzească şi se derulează acum în paralel (câteodată la date diferite) în douăzeci şi două de ţări, cucerind, de pildă, Riga şi Singapore, Ramallah (în Palestina ocupată) şi Montréal-ul. La Bucureşti, prima ediţie s-a ţinut pe 25 septembrie 2010. În 2009, a fost consacrată Patrimoniului, iar anul acesta, la a zecea ediţie, Noaptea Albă pariziană e consacrată Artei Contemporane, fără alte precizări tematice în afara ideii de „reînnoire a percepţiei” şi a „angajamentului”. Unghiul ales este deci unul al efemerului şi al performance-ului, al imaterialului, … Continuarea →
Aşa cum cei mai lucizi dintre noi vor fi priceput-o mai de mult, solidaritatea internaţională între muncitori a fost una dintre marile iluzii care au ocupat finele secolului al XIX-lea şi aproape trei sferturi din secolul al XX-lea… Ştiu, asta nu le-a prea plăcut tovarăşilor din Partid, care ajunseseră să repete ca papagalii această frază devenită slogan sec şi totalmente ideologizat şi nu mai era bună decât să ascundă strategiile şi tacticile URSS-ului de a-şi impune absoluta dominaţie internaţională. O dovadă este faptul că a II-a Internaţională n-a reuşit să împiedice războiul din 1914-1918. În Franţa, cu excepţia lui Jaurès, care s-a opus ferm intrării Franţei în război şi a fost, ca atare, asasinat, socialiştii au … Continuarea →
Publicat în Biblioteca, Enter
|
În România, ca peste tot în Europa ex-comunistă, de douăzeci de ani anticomunismul mediatico-spectacular sau academic a devenit un soi de deus ex machina al tuturor celor care aspiră să pătrundă în diverse grupuri autointitulate „elite intelectuale”. Însă dincolo, în Vest, a face profesiune de credinţă anticomunistă, aşa cum o practică de câteva decenii „stânga”-caviar, ţine de simulacrele specifice postmodernităţii care, pe fondul unui nihilism generalizat, se apropie tot mai mult de stadiul post-ideologic şi post-istoric în care se găsesc toţi indivizii pregătiţi mai degrabă să se strângă şi să aplaude cutare trupă de urlători pop-rock, decât să manifesteze împotriva politicilor de austeritate şi de pauperizare impuse de marii maeştri ai capitalului. De un sfert de … Continuarea →
Publicat în Biblioteca, Enter
|
