Două poveşti cu sclavi români în Europa zilelor noastre

SERIA: Noua iobăgie

Zilele acestea am primit la redacție un mesaj care conține informații tulburătoare, iformații care fie au lipsit, fie au fost prezentate distorsionat în presa românească. E-mailul începea așa:

Redacției Critic Atac,

Numele meu este Chițu Cosmin și vă contactez în calitate de fost voluntar în cadrul școlii DRH-Norway, locul în care săptămâna trecută un student român (TudorIstrate) l-a înjunghiat mortal pe unul din directori. Menționez că în acest moment sunt în contact cu mai mulți jurnaliști norvegieni dintre care doi deja au scris aricole despre cazul meu și al prietenei studentului român arestat( Bianca Cristea). Pe site-ul dedicat monitorizării acestei organizații deja a apărut un comunicat din partea acesteia legat de ceea ce s-a întâmplat – www.tvindalert.com .

Scopul acestui email este de a informa opinia publică din Romania despre contextul în care s-a petrecut recenta tragedie din Norvegia. Felul în care acea instituție tratează voluntarii (majoritari români) ridică nenumărate semne de întrebare referitor la modul în care autoritățile norvegiene ignoră plângerile depuse de atâția foști studenți din simplul motiv că nu sunt cetățeni norvegieni. Faptul că un student a clacat psihic nu a mirat pe nici unul dintre cei ce autrecut pe acolo. Gestul său, deși impardonabil, este conseciința unui lung proces de exploatare și batjocorire a voluntarilor. De asemenea, modul în care noua conducere a școlii a “expediat-o în regim de urgență” pe prietena românului implicat înapoi în țară de frică să nu vorbească cu jurlaliștii norvegieni nu este altceva decât încercarea organizației de a acoperi istoria din spatele crimei.

Vorbim de o organizație umanitară obscură, considerată de unele state (precum Franța)ca fiind o sectă politică. Humana People to People este implicată în mai multe afaceri dubioase în țări din America de Sud sau Africa. Cei ce conduc această corporație poartă numele de Teachers Group (TG). Ei nu sunt profesori  în adevaratul sens al cuvântului și nu au nici un fel de acreditare academică. Ceea ce se învață defapt în cadrul acelei școli este mai degrabă o lecție de viață pe care nimeni nu merită să o trăiască.  (…)

CriticAtac a luat legătura cu Chițu Cosmin pentru a afla mai multe detalii și am primit 2 materiale ample semnate de doi martori:  Adi Bădescu şi Chițu Cosmin. Le piblicăm mai jos.

DRH Norway – o poveste cu sclavi

Adi Badescu

 – Ma numesc Adi Badescu, am 32 de ani, sunt jurnalist de 10 ani. M-am inscris la DRH Norway, in iulie 2011 din aceleasi motive pentru care alte zeci de tineri au facut-o – sa incerc sa ajut oameni mai putin norocosi ca mine. Dupa doua luni am renuntat la program (am scris in material de ce am decis sa fac asta), m-am intors in tara unde am incercat sa fac publica inselatoria DRH – People to People. Acum traiesc in Austria.

 

Un roman de 24 de ani este acuzat ca ar fi comis o crima oribila in Norvegia. El l-ar fi injunghiat pe directorul unei scoli din Hornsjo, Oyer. Pana la verdictul final, tanarul ar trebui considerat practic nevinovat, chiar daca nici o circumstanta nu-i este favorabila in prezent. Romanul ar fi declarat ca nu a avut de gand sa-l ucida pe directorul scolii, insa s-ar fi aparat cand Gert Olsen l-a fi provocat. Barbatul de 54 de ani ar fi intervenit si l-ar fi provocat pe roman incercand sa-si salveze sotia, tinuta ostatec de acesta.

Legea nu le permite norvegienilor sa publice date oficiale in presa pana la verdictul final. O parte din presa norvegiana, preluata mot-a-mot dar eronat tradusa pe Google Translate de cea romaneasca, este insa dispusa sa ia de bune declaratiile aberante ale unor reprezentanti ai autoritatilor locale, care  dau informatii neoficiale, din debaraua personala…Autoritatile norvegiene dau vina fatis pe est europeni, care, potrivit lor, ”nu ar putea fi in stare sa se alinieze conduitei secolului 21 si care nu s-ar da inapoi sa scoata cutitul in fata unei amarate prazi de 15 euro…”

Multi dintre fostii voluntari care nu vor sa-si decline inca identitatea din motive lesne de inteles, spun ca Tudor, pentru ca acesta este numele generic transmis aleatoriu de autoritatile norvegiene, a clacat psihic din cauza presiunilor si nedreptatilor DRH Norway. Fosti studenti ai DRH Norway cred in prezent ca vor fi vanati si amenintati in cazul in care vor incerca sa dea amanunte despre ce se intampla cu adevarat in scoala norvegiana.

Tudor l-ar fi injunghiat mortal pe Gert Olsen, lider al DRH Norway, unul dintre cele mai controversate sisteme de invatamant din lume. Tanarul de 24 de ani, student la aceasta scoala sosise in Norvegia pentru a se pregati, teoretic, de experienta care urma sa-i schimbe definitiv viata.  Dupa cateva luni de cursuri intense, care ar fi trebuit sa-l transforme dintr-un naiv amator de senzatii tari intr-un adevarat luptator impotriva saraciei din Africa, Tudor a ajuns brusc si inexplicabil, criminal. Cum s-a intamplat asta?

Totul incepe simplu, de la prima convorbire online cu reprezentantii scolii, atunci cand romanul, asemeni altor zeci de naivi, a avut ocazia sa ia cunostinta cu ideea norvegiana de voluntariat.  DRH Norway isi promoveaza intens programul pe internet iar reprezentantii institutiei reusesc de ani de zile sa convinga mii de tineri sa se inscrie si sa participe la cursurile pregatitoare pentru dificila misiune pe care o vor avea in tari sarace ca Mozambic, India sau Brazilia. Adica sa se implice si sa implementeze tot felul de programe care sa ajute cat mai multe comunitati defavorizate. Teoretic, principalul lor scop este sa includa in program oameni care vor sa faca bine, in orice situatie s-ar afla. Din considerente mai mult sau mai putin evidente, studentii sunt recrutati in special din Europa de Est. In Romania, de exemplu, promoterii care conving cu succes tineri sa se implice in program sunt fosti studenti, care, dupa o perioada petrecuta la scoala, incearca sa castige un ban in plus, acasa, din fata computerului. Indiferent de consecintele, pe care, din pacate, chiar ei le-au simtit pe propria piele… Cei mai multi studenti vin din Romania, ceea ce inseamna ca promoterii au o mare putere de convingere in tara noastra. Programul DRH suna perfect, mai ales ca la inceput, scoala nu-ti solicita sume de inscriere exagerate. Fiecare doritor de astfel de experiente inedite urma sa plece in Norvegia pentru cursuri, stiind ca ulterior va merge in Africa, India sau Brazilia sa ajute oameni defavorizati. Platea taxa de inscriere, isi platea echipamentul si vaccinurile, investea practic o mica avere, pentru ca programul i se parea ideal. Banii investiti nu mai contau, vroia sa faca ceva bun cu viata lui.

Odata ajunsi in Norvegia, la Hornsjo, voluntarii aveau de ales intre a ramane in program sau de a accepta conditiile noi propuse de sefii DRH. Mai precis, costurile pentru a plati cursurile pregatitoare misiunii voluntare in Africa, India sau Brazilia trebuiau achitate obligatoriu. Cu varf si indesat!  Fiecare avea de ales: ramanea in scoala si platea pe loc 90.000 NOK pentru cursuri, sau facea munca voluntara ca sa-si plateasca obligatiile fata de DRH. Cui nu-i convenea, pleca.  Cei mai multi voluntari veneau din Europa de Est pentru ca acolo DRH Norway prefera sa se promoveze. Rar exista in scoala vreun italian, portughez sau brazilian. Scoala stia de la bun inceput ca nu foarte multi ”est europeni” isi vor putea plati pe loc taxa pentru cursurile de 6 luni si ca investitia facuta pentru a se inscrie in program era poate prea mare ca acestia sa renunte prea devreme la visul lor. Asa ca se ajungea la cea mai simpla metoda de a constrange o constiinta. Voluntarii erau practic fortati sa munceasca pentru DRH. Iar totul se reducea la servicii platite de scoala cu mult sub limita fireasca. Virtual, pentru ca voluntarul nu primea nici un ban in mana pentru a-si putea plati singur datoriile fata de scoala. I se calculau orele de munca si apoi, din asa zisul venit, i se scadea cazarea, masa si, ce era cel mai important, taxa pentru asa zisele cursuri pregatitoare. Chiar si asa, dupa multe calcule si dupa foarte foarte multe ore de munca epuizanta, tot studentul ramanea dator scolii. De aceea un voluntar, care nici macar nu luase inca cunostinta de ceea ce insemnau cursurile pregatitoare pentru experienta africana, ajungea sa munceasca pe branci de dimineata pana noaptea tarziu pentru a realiza planul impus de conducerea DRH. Toata lumea se intreaba si acum, in special cei care au luat cunostinta din exterior de programul norvegian: ”Cum e posibil sa platesti o groaza de bani si sa muncesti ca sclavul pentru a deveni, practic, voluntar??? In dictionarul universal, voluntarul este acela care se dedica fara constrangere unui anumit tel, pentru a duce la capat o anumita actiune, in cazul de fata, ajutorarea comunitatilor defavorizate…”. Categoric, DRH Norway nu intelege sensul real al unei actiuni de binefacere. In realitate, scopul DRH este inselarea voluntarilor, in scopul de a-si satisface propriile interese.

Una dintre cele mai echitabile solutii ale scolii era clothes-colection, ceea ce implica pana la 14 – 16 ore de munca pe zi. Practic, un voluntar era obligat sa conduca mii de kilometri saptamanal, in toata Norvegia si in Suedia, pentru a descarca containere pline de haine folosite, pe care apoi trebuia sa le depuna in zeci de camioane plasate strategic in cele mai importante orase din zona. Potrivit reprezentantilor DRH – Humana People to People, miile de tone de haine adunate de voluntari din containere amplasate pe strada sunt vandute in tarile sarace ale Europei, in magazine  second-hand, iar banii proveniti din aceasta afacere colosala sunt folositi in dezvoltarea de proiecte de ajutorare a comunitatilor defavorizate ale lumii.

Foarte multi studenti ai scolii care au ales sa ramana in sistem sau fosti studenti care au parasit DRH din motive mai mult sau mai putin evidente spun ca proiectele atat de mult trambitate de conducerea organizatiei sunt de fapt inexistente si ca doar o suma infima din profitul imens obtinut in urma vanzarii hainelor second hand este investita in programe umanitare. Nu de putine ori, voluntari care s-au intors din Africa sau India au povestit ca misiunea lor a fost un esec total pentru ca nimeni nu ii indrumase sau nu ii ajutase sa implementeze vreun program umanitar. Foarte multi voluntari au fost nevoiti sa astepte fara folos, timp de cateva luni, detalii cu privire la oamenii de contact si programul propriu zis ce urma sa fie implementat in diferite tari in curs de dezvoltare. In plus de asta, investitiile importante ale DRH si Humana People to People in aceste tari se rezumau practic la asigurarea unei alocatii de 150 de dolari lunar pentru fiecare dintre cei 6 voluntari, timp de 6 luni. Indiferent de ce faceau acestia…

Presa norvegiana a adus in actualitate, de cateva ori, in trecut, afacerile dubioase ale Tvind si DRH Norway, insa anchetele au fost intrerupte inainte de a fi cu adevarat demarate. Singura sursa de date si informatii pertinente cu privire la activitatea Tvind si DRH este Tvindalert.com

In DRH Norway, cursurile pentru care fiecare student trebuia sa plateasca 90.000 de Nok sau sa munceasca in conditii incredibile 14 ore pe zi erau aproape inexistente. Cand acest lucru se intampla, discutiile erau intretinute – pe teme prezentate si documentate in general de pe wikipedia – de profesori fara pregatire, de o calitate morala indoielnica, uneori chiar de catre personaje obscure vanate inclusiv de presa romaneasca. In concluzie, activitatea DRH Norway se baza pe exploatarea la maximum a fortei de munca ieftina, si, mult mai grav, pe exploatarea constiintei umane.

E destul de greu sa intelegi cum oamenii, in secolele trecute au apelat la sclavagism ca sa-si satisfaca nevoile bolnave. E aproape imposibil de inteles cum unele personaje, in prezent, se folosesc de bunele intentii ale altora de a face bine, ca sa-si satisfaca aceleasi nevoi bolnave,  fara nici o retinere, chiar ostentativ.Cat de dereglat mintal poti fi sa profiti de astfel de conjuncturi, sa-ti bati joc de un om care chiar vrea sa faca bine in jurul sau? Pe mine ma mira cum astfel de organizatii inca mai exista in prezent, cu atat mai mult cat unii dintre liderii de top ai acestora sunt de cativa ani urmariti de Interpol?  Din strangerea si vanzarea hainelor uzate se fac milioane si milioane de euro, bani care nu au fost niciodata folositi cu adevarat pentru implementarea unor programe umanitare. DRH Norway si alte scoli de acelasi gen (TVIND) care colaboreaza indeaproape cu Humana People to People sunt doar un simplu paravan pentru a ascunde afacerile dubioase derulate de capii organizatiei. Din pacate, aceste actiuni imorale au fost aprobate practic, prin mascarada lor prezentata fals ca educatie si instructie, de directori si instructori ai DRH Norway, precum Sissel, Gert si ceilalti profesori.

Tudor a venit in Norvegia pentru acelasi lucru pentru care si ceilalti veniseram. Vroiam sa facem ceva util, sa ajutam oameni mai putin norocosi decat noi. Din 30 de voluntari, in seria iulie 2011, aproape 20 eram romani. Si nici unul disperat, nici unul muritor de foame, asa cum unii norvegieni inca mai spun si azi.Toti aveam situatii bune acasa, in Romania, insa, din motive diferite, alesesem acest program. Eu am decis, impreuna cu inca alti cativa romani, dupa o singura luna, sa parasim programul pentru ca imi dadusem seama ca reprezentantii scolii trateaza studentii ca pe niste animale de povara, ca pe niste sclavi. Ca sa facem rost de banii datorati scolii pentru cursurile care urmau sa inceapa peste 6 luni, am cutreierat Norvegia, fara bani, am descarcat vapoare, am dormit in toalete publice, am dormit inghesuiti, pe jos, in camere ieftine de hotel. N-am avut sprijinul scolii ca sa ne gasim joburi, asa cum ni se promisese la inceput, asa ca am incercat sa ne descurcam cum am putut. In fapt, DRH nu era interesata ca noi sa ne platiim cursurile – cei 90.000 de NOK, ci sa muncim, la colectarea de haine folosite. Afacerea cu haine era mult mai profitabila decat incasarea taxei. Iar pentru asta, cei de la DRH aveau nevoie de forta de munca, nu de studenti care sa implementeze nu stiu ce programe stupide in Africa…

Tudor, mai optimist din fire (radea mereu si era unul dintre cei mai amuzanti colegi de la DRH), a decis sa-si calce pe inima si sa ramana in program. Cu orice pret,spunea. Vroia sa ajunga in Africa, in Mozambic, sa ajute cum poate oamenii de acolo. Pentru el dar si pentru ceilalti voluntari care au ramas in program au urmat luni dure, de munca extenuanta, de sacrificii si frustrari. Nu stiu cat a mai ramas Tudor in program, insa ultima data cand l-am vazut, se intorcea la motel, noaptea, dupa 14 ore de clothes-colection. Si tot vroia sa continue programul, sa-si plateasca datoria catre scoala si sa plece, in sfarsit, in Africa. Zilele trecute am aflat ca el ar fi autorul unei crime la Hornsjo si ca motivele, asa tampite cum suna, ar fi acelea ca scoala vroia sa-l dea afara din program.

”Nu incerc sa gasesc explicatii pentru crima comisa, pentru ca putine ar fi ele in secolul acesta, insa nu pot sa nu trec cu vederea anumite nedreptati comise intentionat sau nu, atat de reprezentantii unei natiuni atat de ”civilizate” ca Norvegia, cat si de ignorantii reprezentanti ai mass media din Romania. Presa din Romania lasa mult de dorit, inca nu si-a scos capul din obsesia senzationalului si inca nu este interesata sa abordeze un subiect atat de important ca cel de fata. Cele mai multe canale media s-au multumit sa catalogheze incidentul drept ”crima oribila” si atat, fara alte amanunte, aruncand apoi numele Romaniei in acelasi cos de gunoi in care, acum cativa ani, de exemplu, a fost aruncat si cazul Mailat”, spune Adi Badescu fost voluntar in programul DRH Norway in perioada iulie-septembrie 2011. ”Sunt de parere ca norvegienii responsabili de unele afirmatii tendentioase la adresa majoritatii romanilor ar trebui sa se uite si in propria curte, inainte de a judeca un popor intreg, si de ce nu, o parte importanta a Europei de astazi. Sunt de asemenea de parere ca moartea lui Gert putea fi evitata, ca Tudor a gresit, oricat de nemultumit si de tulburat era in acel moment nefericit. Sunt de asemenea, de parere ca vinovate de moartea acestuia mai sunt si autoritatile norvegiene, care stiau cat de suspecta era activitatea DRH Norway si nu au facut nimic sa opreasca tavalugul hotiilor si nedreptatilor de acolo. Si nu cred ca exagerez cand spun ca vinovata mai este si presa romaneasca, care a preferat sa arunce o stire pe piata si sa nu ia in seama detalii importante, despre un caz la fel de important ca cel al zecilor de romani si nu numai inselati de o organizatie mafiota ca Tvind, in speta DRH. Nu o data am incercat sa iau legatura cu redactori si editori ai unor canale media din tara, care insa nu s-au aratat interesati de demararea unei anchete in acest sens. Nu era destul de senzationala…Si nu in ultimul rand, cred ca vinovati mai sunt si unii studenti ai scolii care, cu toate ca stiau ce se intampla la DRH Norway, au tacut. Chiar si dupa ce au renuntat la program, in urma celor prezentate mai sus. Sunt convins insa ca Gert Olsen nu a murit degeaba, iar autoritatile competente, presa si opinia publica vor colabora pentru inchiderea definitiva a acestei adevarate pepiniere de sclavi.

 

Norvegia: ultimul stat european în care sclavia nu a fost abolită

Cosmin Chițu

 George Chițu, născut pe 22.04.1987, Constanța. Absolvent al Facultății de Științe Politice, Universitatea București, promoția 2009. Absolvent al Facultății de Comunicare și Relații Publice, SNSPA, promoția 2009. În prezent masterand în cadrul Vrije Universiteit Brussel, programul “Communication Studies: New Media and Society in Europe”. Între lunile februarie 2011- iulie 2011 – Iobag cu idealuri umanitare în cadrul DRH Norway.

 

Titlul acestui articol a fost scris înainte de tragicul eveniment ce a avut loc in Norvegia. Un tânăr student român (Tudor) l-a înjunghiat mortal pe unul din directorii școlii de voluntariat în care activa (Gert Olsen). Îmi pare rau pentru moartea unui om pe care l-am cunoscut. Deși nu am am fost in relații cordiale cu cei doi directori ai scolii de voluntariat DRH Norway, consider că recenta tragedie reprezinta o pedeapsă nemeritată. Scopul acestui text este de a oferi o perspectivă pertinentă asupra școlii și a modului în care studenții voluntari erau tratați fără a incrimina sau disculpa pe cineva. Sunt fapte reale care propun un punct de vedere diferit de cel mediatic.

În urmă cu aproximativ un an am ajuns in Norvegia cu un gând pe care unii l-ar defini drept nobil. Îmi doream să devin voluntar în Africa și să-i ajut pe cei ce nu beneficiză de luxul unei civilizații de care și noi românii profităm mai mult sau mai puțin. Știam că numai așa voi putea ajunge să apreciez sistemul în care am crescut, cu toate părțile bune și mai ales cele rele. M-am înscris într-o școală de voluntariat numită DRH-Norway. Numele este un acronim pentru Den Reisende Høgskole care tradus ar însemna Colegiul Călătorilor. În realitate este un satelit al organizației Humana People to People – un fel de sectă cu idealuri marxiste și apetit pentru ilegalități mascată de o titulatură umanitară.

Din păcate nu știam toate aceste detalii când am ajuns la sediul școlii, undeva prin vecinătatea localității Lillehammer (locația Olimpiadelor de iarnă din 1994). Fiind voluntar trebuia să muncesc pe gratis pentru a plăti așa-zisele cursuri pe care eram obligat să le absolv înainte a putea ajunge în Africa.

Numai după ce se plătește “în natură” această taxă de școlarizare la care se adaugă costul cazării și al mâncării (suma totală atinge aprox. 41 000 RON sau 71 000 NOK), voluntarul devine Instructor pentru Dezvoltare și este trimis pentru 6 luni în Africa cu scopul de a coordona și implementa diverse proiecte umanitare. Tudor făcea parte dintr-un program experiment. Trebuia să stea mai mult timp în organizație și trebuia să muncească și mai mult pentru a achita 52 000 RON (90 000 NOK ). Principala sursă de venit a școlii o reprezintă colectarea de haine, sarcină pe care studenții trebuie să o îndeplinească pentru a-și achita “cursurile”.  Aceste haine sunt apoi sortate și vândute în magazine second hand din întreaga Europă. Astfel de magazine pot fi găsite și în Brașov, Sibiu, București sub numele de Humana People to People sau Stichting Humana. Școala deține și un hotel unde, cu excepția celor doi bucătari de profesie, lucrează numai voluntari. Acest hotel reprezintă a doua sursă de venit deși se speculează că ar fi o “mașină de spălat bani” pentru organizația umbrelă. În general studenții sunt plătiți la oră dar nu văd niciodată banii întrucât se folosește un sistem virtual prin care banii câștigați sunt folosiți pentru acoperirea costurilor de școlarizare.

Nu am mai reușit să termin respectivele cursuri deoarece am suferit un accident sever în timp ce munceam pentru DRH. În timp ce reparam un container metalic folosit pentru colectarea de haine, un fragment metalic de 1.7cm mi-a străpuns globul ocular și s-a oprit la 1 mm de  nervul optic. Am stat 3 săptămâni în spitalele norvegiene și am fost operat de 3 ori.

DRH nu tine nici un fel de cursuri pentru protecția muncii și nu există nici cea mai mica preocupare pentru siguranța elevilor. Orele de lucru sunt inumane (12-16 ore/zi, în anumite cazuri chiar mai multe), la fel ca și condițiile. Echipamentele de lucru sunt necorespunzătoare iar cele de protecție lipsesc în cele mai multe cazuri.

Mașinile folosite pentru colectarea de haine sunt mai mult decât deficitare: au probleme cu sistemul de direcție iar cauciucurile sunt suprauzate – într-o țară în care condițiile meteo sunt destul de vitrege, a conduce astfel de autovehicule este extrem de riscant. În urmă cu aproximativ doi ani un tânăr ceh de 20 de ani a murit într-un accident rutier în timp ce colecta haine. Însoțitoarea lui, o studentă din Bulgaria, a fost grav rănită și a necesitat mai multe luni de spitalizare. Oficialli DRH, umanitari declarați, nu au avut considerat necesară o contribuție financiară pentru a ajuta familia îndurerată să-și inmormânteze fiul. În schimb organizația mamă – Humana People to People – deține printre altele un yacht și un complex rezidențial de lux în Mexic.

Cât am fost spitalizat nu am primit nici măcar un telefon din partea școlii. Mai mult, mi s-a dat de înțeles că nu sunt într-atât de important încât să merit o vizită. Nici măcar nu s-a raportat accidentul așa cum prevede legislația norvegiană. Am adresat o serie de plângeri instituțiilor abilitate în asemenea situații fără prea mult succes. Mai mult, am informat și Ambasada României din Oslo și presa norvegiană în speranța că se vor lua măsuri.

Nu am fost singurul care a reclamat școala. Numeroasele plângeri împotriva organizației nu au avut nici un rezultat. Dacă autoritățile norvegiene ar fi acționat în timp util și ar fi închis școala, recentul eveniment ar fi fost evitat. Din discuțiile cu foști voluntari a reieșit faptul că evenimentul, deși este unul cu adevărat nefericit, nu este deloc surprinzător. Condițiile de viață de acolo și mai ales presiunile pshihice exercitate asupra studenților pot cauza depresii severe celor implicați. “Ingredientele” pentru un astfel de incident erau acolo demult, însă ignoranța și-a spus cuvântul.

Vorbim de o comunitate restrânsă și izolată în care supravegherea studenților este evidentă. În acest context, școala norvegiană pe lângă exploatarea studenților, promovează o serie de politici totalitariste, asemănătoare unei pușcării. Alcoolul este interzis cu desăvârșire, iar la cea mai mică suspiciune angajații școlii (membri TG) pot să intre în camerele voluntarilor fără permisiunea acestora. Controlul voluntarilor este o practică cotidiană iar “profesorii” și restul angajaților raportează orice insubordonare către conducere. Voluntarii sunt organizați în echipe conduse de câte un “profesor” care monitorizează foarte strict fondurile strânse de fiecare student în parte. Cei ce rămân în urmă cu banii încep să fie supuși presiunilor. Interesant este că fiecare echipă trebuie să strângă împreună suma taxelor de școlarizare a componenților săi, altfel nu pleacă nimeni în proiect. Iar dacă cineva nu muncește îndeajuns de asiduu, primii care îl vor “impulsiona” sunt proprii colegi. Este un sistem extrem de bine gândit în care vechiul principiu roman divide et impera este aplicat cu succes. Dincolo de acestea sunt implementate diverse tehnici de manipulare care în termeni argotici ar putea fi catalogate drept spălare de creiere. În acest sens, unii studenți ajung să îndrăgească organizația și fac tot ceea ce li se cere. Cei ce își manifestă public nemulțumirile devin paria.

Cei de acolo sunt interesați de forța de muncă gratuită disponibilă în România și nu numai. Majoritatea voluntarilor sunt români, urmați de cei din Bulgaria, Cehia, Ungaria sau Letonia. Persoanele care recrutează viitorii “sclavi” sunt la rândul lor voluntari nevoiți să strângă banii pentru cursuri. Pentru fiecare individ pe care îl conving să se înscrie ei primesc o sumă virtuală ce variază în funcție de naționalitate. Din acest punct de vedere românii sunt cotați cu cel mai mic “preț”..

Faptul că un student a clacat psihic nu a mirat pe nici unul dintre cei ce au trecut pe acolo. Gestul său, deși impardonabil, este consecința unui lung proces de exploatare și batjocorire a voluntarilor. De asemenea, modul în care noua conducere a școlii a “expediat-o în regim de urgență” pe prietena românului implicat înapoi în țară de frică să nu vorbească cu jurnaliștii norvegieni nu este altceva decât încercarea organizației de a ascunde istoria din spatele crimei. O anchetă serioasă ar scoate la iveală nenumărate ilegalități, ceea ce ar putea periclita buna desfășurare a afacerilor. Este interesant de menționat că deși unul din liderii școlii a murit, colectarea de haine a continuat fără probleme.

Cei mai mulți foști voluntari fie se tem să vorbească fie vor să uite acea perioadă. Din fericire există un număr destul de mare de români ce au fost acolo și care vor să oprească această organizație care se promovează pe site-uri de recrutare precum BestJobs. În acest sens ar trebui informați toți cei ce se lasă păcăliți de iluzia celor de la DRH.