Interviu cu Gaspar M. Tamás , cercetător la Institutul de Filozofie al Academiei Maghiare de Științe, despre contestarea puterii lui Orban și situația stângii în Ungaria.
Maghiarii protestează. A reușit stânga maghiară să se mobilizeze și este pe cale să se coalizeze?
Gaspard M. Tamás : Depinde de ce înțelegem prin stânga. Stânga oficială, adică PS-ul, are un rol destul de modest în toată această mobilizare. Cele care au pus lucrurile în mișcare sunt noile forțe ale societății civile: Mișcarea Solidaritatea, cea Pentru a 4-a Republică, cea pentru Libertatea Presei… Partidele parlamentare, socialiste și verzi participă, dar mai degrabă vin din urma acestora. Drept dovadă, numai reprezentanții societății civile au putut lua cuvântul la proteste. Nici unui om politic nu i s-a permis să facă vreo declarație. Se manifestă o mare aversiune față de politica tradițională parlamentară, din cauza ineficacității opoziției parlamentare și, de asemenea, din cauză că și guvernele socialiste au dus, la rândul lor, aceeași politică neoliberală în trecut.
Sunt pe cale să se contureze noi forțe?
Acestea s-au conturat deja și sunt prezente în stradă. După cum spuneam pe 22 decembrie, în timpul unui protest pentru un post de radio închis, republica este în stradă. Aceasta nu se regăsește în parlament, în tribunale, în instituțiile statului sau consiliile municipale, ci în stradă, alături de masele care protestează. Este vorba într-adevăr de rezistență, și nu de cristalizarea rolului nostru politic. Oamenii protestează împotriva noii dictaturi a d-lui. Orban, iar cei mai mulți dintre aceștia sunt de stânga, dar nu numai; sunt și liberali, comuniști… Adică toți cei care nu sunt nici fasciști, nici conservatori. De aceea mișcarea este vagă din punct de vedere politic. Nu este o luptă electorală, ci se dorește reinstaurarea statului de drept și a libertății de expresie. Pentru că în ceea ce privește sistemul economic și social, sunt mari diferențe de opinii între protestatari.
Dar dacă ținem cont de agresivitatea măsurilor din această nouă Constituție, nu ar trebui, de fapt, să fie mai mulți oameni în stradă?
Ceea ce se întâmplă nu are precedent în Ungaria, este cel mai mare protest din 1989 încoace. Societatea maghiară este pasivă, Budapesta nu este nici Madrid, nici Tunis. În Europa de Est, deziluzia și dezamăgirea generată de eșecul transformării democratice din 1989 a depolitizat oamenii. De aceea, privesc aceste proteste ca pe un mare punct de cotitură pentru această țară.
Ungaria trece în același timp printr-o serioasă criză financiară, economică și socială. La ce vă așteptați dacă FMI-ul nu acordă următorul împrumut? La o criză politică?
Dacă FMI-ul nu acordă următorul împrumut, vom da faliment. Și desigur, poate să intervină și o criză politică, țara este în defensivă. In momentul de față e cam greu să opunem un program de stînga politicii neoliberale, pentru că suntem pe marginea prăpastiei. Nu avem un spațiu de mișcare foarte mare.
Ce așteaptă cei care protestează în Ungaria să facă Europa în privința d-lui. Orban?
Societatea maghiară este cea care trebuie să găsească o soluție. Orice măsură impusă de instituții internaționale sau străine ar fi la fel de nedemocratică precum politica guvernului maghiar. Nu suntem o colonie. Nu i se poate spune nici unei țări: dacă nu faceți ceea ce spunem noi nu veți avea bani. Or exact asta se întâmplă. De aceea cred că situația este disperată. Nu am nici un fel de simpatie pentru politica d-lui. Barroso. Sau cea a FMI-ului. Și cu atât mai puțin pentru cea a d-lui. Orban.
În 2011, țările arabe au răsturnat guvernele de la putere. În Spania și în Grecia s-au mobilizat indignații. Credeți că 2012 este anul Ungariei?
Este posibil: spiritul este prezent, gustul amar și dezamăgirile sunt și ele prezente. La fel și voința politică a celor care nu erau politizați înainte, mai ales cei tineri. Noile tehnologii vin în sprijinul acestui moment: rezistența se organizează pe internet.
13 ianuarie, 2012
Traducere de Sanda Watt
Totusi, televiziunile romanesti au prezentat informatii despre sute de mii de manifestanti in sprijinul lui Orban. Care este realitatea? Care este raportul dintre fortele descrise in art de mai sus si cele favorabile lui Orban.
pai guvernul a adus autobuze pline de oameni, facea ce putea… dupa ce folosing influenta sa asupra mediilor, a umflat numarul intr-un mod nesimtit. nu stiu cat au fost in fine, dar demonstratiile impotriva cred ca totusi erau mai mari.
Quelle que soit notre, la mienne, opinion négative de la politique sociale de Orbán, il n’empêche qu’il faut dans toute analyse tenir compte de son énorme légitimité démocratique (les élections ne semblent avoir été truquées, comme celle de Roumanie ou de Bush junior)… Les énormes manifestations en soutien d’Orbán montrent quelque chose que nous avons connu déjà dans les années trente (et “les années trente sont devant nous” lire Granel à ce sujet traduit en roumain chez Idea)… le capitalisme fauteur de la misère massive, de la paupérisation des classes moyennes produit des mouvements sociaux totalitaires, intolérants. Ce n’est pas avec la sociale démocratie hongroise pourrie jusqu’à la moelle qui a mis l’économie du pays dans cet état lamentable que l’on pourra espérer quelque chose… Et la société civile est trop faible organisationnellement pour avoir le souffle du renversement, et ce d’autant plus que d’une part Orbán pratique une politique économique de lutte contre la dictature économique de Bruxelles pour défendre son capital national (d’où une part importante de sa légitimité dans les classes moyennes appauvries) comme Merkel le fait pour l’Allemagne en refusant toute aide supplémentaire aux pays endettés, mais l’Allemagne a la puissance que la Hongrie n’a point); et d’autre part, ce qui semble authentiquement tragique, c’est que Orán semble le dernier rempart d’une arrivée au pouvoir de Jobbik… et dans ce cas… le gouvernement Orbán apparaîtra plutôt semi- démocratique… on serait dans une situation autrichienne où l’on passerait de Dollfuss à l’Anschluss. Demeure le poids de Bruxelles qui lutte contre Orbán, non point pour la démocratie comme le prétend à Strasbourg Cohn-Bendit, mais pour imposer un ordre économique qui est exactement le contraire de toute démocratie sociale….. Mais il est là de fait une situation qui a plus ou moins long terme touchera toute l’Europe en pleine décadence économique (sa seule bouée de sauvetage actuellement serait la Chine… communiste…, mais par exemple Orbán, totalement idiot sur ce point car voulant garder sa virginité anticommuniste, s’y refuse, préférant aller voir les Arabes du Golfe qui lui ferment la porte au nez de leur banque) et face à cet effondrement, ce ne sont pas les sociétés civiles qui prendront la mise, ie le pouvoir, mais des mouvements de type Jobbik, lesquels, si c’est la solution de la lutte tendancielle contre la baisse du taux de profit, seront sûrement soutenus par l’oligarchie financière qui mène le bal (voir comment elle a expulsé Berlusconi du pouvoir, laissant la gauche italienne sans voix, cocue dirais-je)… Vieille alliance entre l’intolérance politique et les pouvoirs financiers dont la première réelle expérience postérieure à la Seconde Guerre mondiale a été le Chili de Pinochet… Nous sommes réellement au coeur du Dürftiger Zeit… ou si l’on préfère In the Hart of Darkness… where ” there is no country for old man”…
Birgin sau nu eroul Orban se duse c-o naframa in varf de bat la FMI : sun Pasa neam de turan miluieste-ma cu un ban! Era mai bine ca dintai sa numere pitzulele din buzunar si pe urma sa se cocoseasca .
Si oricum China a adoptata o pozitie extem de neoc0ns : cheltuti mai putin! Ca frate – frate da cheesu e pa bani ! (ma rog s-ar putea rezolva si fara: niste licente de elicoptere, notoare SNECMA noi sau mia bine proiectre, electronica de un anume fel …Ca trenu cu levitatie magnestica deja se sinizeaza…)
Cred ca s-a strecurat o greseala de traducere. Eu am citit acelasi interviu si in varianta franceza, aparuta in L’Humanite din 13 ianuarie 2012. Or, acolo nu apare “În momentul de față ar fi suficient să opunem un program de stânga politicii neoliberale, pentru că ne aflăm pe buza prăpastiei”, ci “Maintenant, mobiliser pour un programme de gauche contre la politique néolibérale est un peu difficile car nous sommes au bord du précipice”. Cu alte cuvinte: “In momentul de fata e cam greu sa opunem un program de stanga politicii neoliberale, pentru ca suntem pe marginea prapastiei”.
Domnule Chindea,
Probabil ca ar trebui sa va trimit la sugestia pe care i-o faceam unui alt comentator, care dovedea aceeasi lectura riguroasa: http://www.criticatac.ro/9673/hoti-de-magazine-din-toata-lumea-uniti-va/#comment-14654, dar am convingerea ca you know better than that, cum zice englezul. Pentru ca sper totusi sa intelegeti ca ceea ce dvs semnalati ca greseala flagranta este desigur o scapare, pentru care mi-am pus cenusa in cap, o, vai! ( “un peu dificile” dar nu este asa mare subtilitate).
De aceea nu pot totusi sa nu remarc in promtitudinea dvs, la unison cu cea a multor comentatori harnici de pe CA, lipsa de respect pentru munca celuilalt, simptomatica acestei parti a lumii.
Desigur, va multumim pt observatie, internationala va va fi recunoscatoare!
Doamna Watt,
Credeti-ma ca nu vanez greseli, n-am mai intervenit niciodata pana acum pe Critic Atac pentru probleme de felul asta, iar intentia mea a fost plina numai de bune intentii. Doar ca mi s-a parut important ca cititorul sa inteleaga ca, pentru domnul Tamas, situatia economica din Ungaria face ca o alternativa de stanga la politica neoliberala sa fie foarte greu de gasit, daca e sa fim realisti. Ceea ce, mutatis mutandis as adauga eu, e valabil si pentru Romania.
De apreciat tonul (excesiv de, as zice) moderat al raspunsului.
gabriel mersi… reparat.
Încă o problemă de reparat: e o virgulă supărătoare în „dacă nu faceți ceea ce spunem, noi nu veți avea bani.”
in presa romaneasca de la sfarstiul saptamanii s-a scris de manifestatii de sustinere a lui orban in covasna, targu-mures si alte cateva orase. stie cineva ce amplaore au avut, cum/de cine au fost organizate si daca au existat si manifestatii contra-Orban?
@Gabriela
de sigur nu anti-Orbán în Ardeal…..
“Dacă FMI-ul nu acordă următorul împrumut, vom da faliment. Și desigur, poate să intervină și o criză politică, țara este în defensivă. In momentul de față e cam greu să opunem un program de stînga politicii neoliberale, pentru că suntem pe marginea prăpastiei. Nu avem un spațiu de mișcare foarte mare.” – nu, nu vor da faliment DECAT DACA accepta vreuneurocent de la FMI.
Mare pacat de Ungaria – incepusera foarte bine, rupandu-se de FMI shi preluand Banca Centrala.
Ma raliez shi eu opiniei dlui Karnoouh.
UE, in autismul ei, nu ishi da seama ca singura paveaza drumul pentru aparitzia unui Jobbik in fiecare tzara europeana, shi cand spun :”aparitzia”, ma refer la “aparitzia la putere”. In clipa de fatza, cel mai mare agent de antieuropenism este insashi UE.
Daca UE va continua sa impuna membrilor ei EFSF, MES-uri, finantzarea FMI-ului de catre membrii ei, recapitalizarea bancilor shi independentza BCE shi a Bancilor Centrale… foarte curand, majoritatea europenilor vor realiza shi singuri ca e mai bine fara UE.
Ceva în genul acesta spune şi Soros, dar sub o altă formă.
http://www.georgesoros.com/articles-essays/entry/how_to_save_the_euro/
Am citit rapid ce vrea Soros, practic vrea sa scoata bancile din joc, si sa umple buzunarele direct Guvernelor. Ce nu zice explicit (ci doar implicit) e ca cele 2 fonduri existente (EFSF si ESM) sunt insuficiente in cazul unui scenariu de tip melt-down (care pare din ce in ce mai putin absurd). Isi mai sperie un pic cititorii stangisti (articolul a aparut initial in NY Review of Books) cu “deflationary debt trap”, si tinand cont si de cele ce ziceam la inceput, se pare ca ECB-ul ar trebui sa scoata tiparnitzele si sa inceapa tata sa scoata Euro fara numar, fara numar.
Well, noroc cu germanii astia, ca-si mai aduc aminte de ce s-a intamplat la inceputul anilor ’20. Ce ma surprinde e ca sunt foarte putin intelectuali tineri “de stanga” care sa-si mai aduca aminte de inceputul anilor ’90 de pe aceste plaiuri mioritice, sau poate au fost toti copii de profesori plini de meditatzii sau de doctori bazatzi pe shpagi si n-au fost afectati de dezastrul de atunci.
Nu, vrea să pună băncile mari sub controlul BCE. Chiar asta spunea, că EFSF-ul trebuie să garanteze în primă instanţă băncile. Însă doar în anumite condiţii – băncile acceptă în contrapartidă controlul BCE. Citeşte şi articolele precedente. În special acesta:
http://www.georgesoros.com/articles-essays/entry/my_seven_point_plan_to_save_the_eurozone/
Mă tem că punerea în funcţie a tiparniţei e un risc asumat. Miza este foarte mare: dezintegrarea UE şi apariţia guvernelor de extremă dreaptă.
Soros e puţin stângist după criteriile americane
@soros:
1. “Member states of the eurozone agree on the need for a new treaty creating a common treasury in due course.”
gargară, US are asta și e’n budă. d’aia vine și Iranu’ și resbelu’ global 3.
2.”Accordingly, the EFSF takes over the Greek bonds held by the ECB and the International Monetary Fund. ”
deci tot jocuri cu bonduri și datoria Statelor e’mpinsă într’un norișor pe a cărui ploaie o s’o simtă generația următoare, pân’atunci Patapievici are să scrie un volum cu titlu’ “Capitalismu’i cea mai bună dintre lumi” iar românu’ tramvai ar’să vâneze oprtunități, din Obor și până’n Edinburgh.
3. “The EFSF is then used to guarantee the banking system,”
gîndirea magică la lucru: dacă B e dator lui A, atunci dacă A și B se unesc nu se mai cheamă că B e dator lui A; deci unirea e o altă formă de’a plăti, un eufemism. De unde să garanteze EFSF? Că dacă Grecia nu plătește cade și Germania. ș’atunci dacă facem EFSF aplicăm principiu’ funcționării băncilor: am 10 lei, bag leverage 50, deci am 500 de’mprumutat, găsesc fraieri care să pună botu’ (fraierii fiind Statele care n’au datorii mai mari de 60% din PIB) cu dobândă de 7%, peste un an am 535lei și dacă scot leverageu’, am 10+35=45 lei. din care 30 distribuim la cine trebe ș’o luăm de la capăt pân’la următoarea criză în care EFSF o să trebuiască cu FED, și tot așa până când banca mondială o să trebuiască să se unească cu finanțele din Andromeda, să dea faliment d’zeu dacă te mint.
4.”In return for the guarantee big banks agree to take instructions from the ECB acting on behalf of governments. ”
adică ce ziceam la 3, unirea e un eufemism. cu alte cuvinte să guverneze ECB. vă zbateți voi cu legea sănătății.
…
7. “Markets will be impressed by the fact that the authorities are united ”
așa, tot ce trebe’i să ignorați liniștiți lista de principii din Constituția deschisă, c’are grijă cineva de boi.
și iarăși, asta nu e decât dovada că punctele 1. și 3. din Constituția deschisă sunt imperios și urgent necesare: când ajunge capitalismu’ cu capu’n zip, mai schimbăm legile, constituțiile, genele dacă se poate, ca s’acomodăm situația.
faliment nu dă decât Statu’ și viața, băncile și capitalu’ au mecanica lor proprie.
la cât sunteți de “vioi” în sprijinu’ limitării averii, v’o mai meritați și mai lată și mai lungă.
Observatia d-lui Gaspar,in sensul ca stanga(din Ungaria-dar,in realitate din tot Estul)a dus “aceiasi politica neoliberala in trecut”este la obiect.Aceasta este si cauza(cred eu) pentru care stanga a intrat in confuzie si a pierdut.Dar,trebuie sa fim de acord ca stanga din aceste state n-a avut de ales decat teoretic.Bineinteles ca se puteau propune si implimenta,in caz de victorie electorala,programe adevarate de stanga,insa asta ar fi dus in mod cert la linsarea promotorilor.(nici in Ungaria,nici in Romania,daca avem in vedere atrocele antecedente din timpul razboiului,cuvantul linsaj nu este exagerat)Era necesar acest “excurs” prin teritoriile aride ale noii drepte,pentru ca electoratul(poporul,nu?)sa-si dea seama pe ce lume traieste si sa priceapa,in conditii de concurenta reala,ce inseamna valorile stangii.Stanga ramasa dupa comunism era inevitabil condamnata.Stanga ce se coaguleaza sub ochii nostrii va avea insa un cuvant de spus.
Pingback: Competiţia slăbiciunilor: statul şi protestatarul. Lecţii pentru Naumovici « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET