De cîteva zile, asistăm la o expansiune a vocilor și evenimentelor organizate de intelectualii de pe palierul dreptei conservatoare. Lansări de cărți la hoteluri de cinci stele (Hilton) și „Noi Republici“ au invadat TVR-ul (TVR 1, TVR Info, TVR 2) și alte grupuri mass-media. Sincer să fiu, mă bucur că se coagulează ceva în acea zonă, că se definește un discurs clar, pentru că e bine să știm ce vor din punct de vedere politic; căci, de fapt, acest grup reprezintă, în mare, nucleul dur al establishment-ului intelectualității românești.
Aș porni de la cîteva observații. Nu mă voi opri la partea ideologică a poveştii care încă aşteaptă să se nască, cu toate că direcţiile sînt deja trasate. Mă voi ocupa mai degrabă de praxisul acestui grup/grupuri.
- Mai întîi, intelectualii de care vorbim, nucleul dur al acestei „noi școli de gîndire a dreptei“, se plasează în zona dreptei conservatoare. De la Baconschi la Patapievici, de la Voinescu la Ungureanu şi de la Neamţu și Aligică la Liiceanu, toţi se înscriu în ceea ce se numeşte „dreapta conservatoare“.
- Majoritatea intelectualilor care se înscriu în acest spectru politic sînt adunați în jurul cîtorva instituții-platforme (sau cel puţin le susţin): Institutul de Studii Populare (ISP), Fundația Creștin-Democrată (FCD) și Noua Republică.
- Nu trebuie să știi prea multe ca să observi că toate aceste structuri sînt subordonate partidului de guvernare (PDL) sau în cel mai bun caz sînt apropiate PDL-ului și Cotroceniului. ISP este fundația PDL-ului, FCD este fundația ministrului Baconschi (prim-vicepreședinte PDL) și Noua Republică este condusă de un fan declarat al președintelui Băsescu (Mihai Neamțu) și un membru activ al PDL-ului (Dacian Tolea). Dacă ne uităm la structurile de conducere a celor trei instituții, vedem că este vorba de un grup care circulă de la o instituție la alta: de la ISP la FDC, de la FDC la ISP şi de la Noua Republica la FDC. Un adevărat triunghi amoros.
- E foarte interesantă conexiunea acestor structuri cu instituţii neafiliate politic direct: GDS, NEC, Humanitas, Revista 22 sau Dilema veche. Ca simplă observaţie aş adăuga: Revista 22, de exemplu, tinde să devină (încet, dar sigur) un supliment al ISP (fundaţia PDL-ului), în Dilema veche întîlnim săptămînal o voce „independentă” a intelectualului, devenit purtător de cuvînt al PDL, Sever Voinescu, Humanitas este cunoscută ca bastion al conservatorismului care publică producţiile intelectuale ale grupului, iar marea partea a intelectualilor la care ne referim au fost bursieri NEC. În România (dar nu numai aici), aceste conexiuni de grup, genealogii instituţionale sînt foarte importante.
- Din nucleul dur al acestui grup mai fac parte și intelectualii care au intrat deja în politică, precum Traian Ungureanu și Sever Voinescu (mai puțin Cristian Preda, care se plasează în zona unui liberalism clasic).
- Este evident modul în care acest grup are acces nelimitat, iar uneori este strigător la cer cum angajați ai PDL sînt prezenți săptămînal la postul public de televiziune la ore de maximă audiență, deghizați în analiști independenți. Așa ceva pur și simplu nu se face. (Cazul lui Cristain Pătrăşconiu, angajat IPS-PDL, prezent duminică de duminică la TVR ca analist independent este unul de manual).
- Observăm o mișcare foarte abilă a PDL și a președintelui Băsescu, ei reușind să-și aproprie un număr atît de mare de intelectuali. Practic, PDL este primul partid, după PCR, care reușește nu doar să atragă establishment-ul intelectual de partea sa (a făcut-o și Convenţia Democrată, însă doar atît), ci sa îl și instituționalizeze și să-l cupleze la resursele puterii.
Dreapta conservatoare și relația cu puterea actuală
Nucleul dreptei conservatoare, care reprezintă, de fapt, establishment-ul cultural românesc, cel care domină și controlează în mare parte piața culturală românească, s-a apropiat mult prea mult de putere, delegitimîndu-și orice discurs critic. Practic, aceste grupuri repetă aceeași greșeală pe care au făcut-o și în alegerile din 1996: îmbrățișează actuala putere, se apropie prea mult de resursele și funcţiile oferite de aceasta, uitînd total de funcția sa de bază. De data aceasta, în comparaţie cu anul 1996, lucrurile sînt mult mai grave, căci apropierea de putere nu se mai face individual şi haotic, ci bine organizat și instituțional. Vechii cîini de pază ai democraţiei și urmașii lor, care în anii ’90 au avut o funcție critică foarte importantă în societate, s-au transformat în niște cîini de companie. De fapt, nu e nimic nou în această schemă: în România, există o veche tradiție în care intelectualii preferă curtea, apropierea de putere și nu se pot plasa la o distanță rezonabilă faţă de ea pentru a o putea analiza și critica. Întotdeauna am fost surprins în România de respectul imens pe care-l au intelectualii de curte și modul aproape sistemic prin care sînt marginalizați și ignoraţi intelectualii critici față de putere, care se ţin departe de funcţiile publice. Luați orice perioadă istorică și verificați acest lucru. Doina Cornea, Paul Goma, Dan Petrescu sau Dorin Tudoran au fost la fel de marginalizați în comunism, ca și în capitalism. În orce ţară cu tradiţie democratică, intelectualii critici, cei care se ţin departe de puterea oficială, au cel mai mare respect. La noi, se pare că devii intelectual respectat nu prin scrieri şi luări critice de poziţii, ci doar prin „ungerea” de catre putere. Tradiţia bizantină nu se uită.
Deci, există de data aceasta, spre deosebire de perioada Convenției Democratice, o apropiere organizată și instituționalizată de putere. Însă aceste grupuri nu se mulțumesc doar cu apropierea de putere, de resurse și funcții. Ei doresc un monopol total al discursului public. Doresc să aibă și privilegiile puterii (putere, funcții și bani), dar și să joace din postura de intelectual public critic independent de putere. Se încearcă, practic, un soi de dublu monopol: pe de o parte, producerea unui discurs care e o comandă de stat-putere, iar pe de altă parte, crearea unui discurs care se vrea independent și critic. De multe ori, încercarea de a juca la două capete nu este foarte coșer. Să venim şi cu niște exemple.
Despre principii şi reguli
Mai întîi, vreau să clarific un aspect important: nu sînt împotriva intrării intelectualilor în politică sau ocuparea unor funcții publice. Cred că oricine e liber să decidă ce dorește să facă cu viaţa sa. Însă nu poți fi și cîine de pază, și de companie, și la curte, și în exil simultan, ci ori una, ori alta, sau măcar cînd una, cînd alta, pe rînd. Nu poți sluji la doi stăpîni, cum spune la „cartea cea bună“. Trebuie să alegi: nu poți funcționa pe două registre. În momentul în care ai ales să fii membru de partid și să faci politică de partid, sau să fii demnitar într-o funcție importantă de stat, atunci renunţi la discursul critic public, pentru că nu mai este legitim, și, mai ales, renunți la texte de laudă şi apreciere a puterii pe care o slujeşti. Cînd ai o funcţie de partid sau de stat, nu mai ai legitimitatea unui discurs critic independent.
Ca să nu vorbim în van, e bine să exemplificăm. Ştiu că pe la noi nu se cade a te lua de „partea cea bună” a lumii intelectuale româneşti, că astfel de poziții nu-ți aduc decît bătăi de cap. Cum eu nu am obiceiuri „locale“ şi încalc sistematic aceste principii, voi veni cu exemple foarte concrete (despre acest subiect am mai scris aici).
Cazul 1: Repet ce am mai spus acum vreo doi ani. Problema independenţei intelectualului şi, mai ales, a ziaristului se discută de multă vreme. Multă lume se interesează de subiect, pe unii chiar îi doare. Colegul Mihai Iovănel a sintetizat perfect această problemă spinoasă. El face referinţă la ziarişti, dar raţionamentul e valabil 100% şi pentru intelectuali. „Ziaristul corect este ziaristul independent de capitalul vehiculat de subiectele sale. Ziaristul corupt este cel care primeşte bani, direct sau indirect, din zona despre care scrie (nu zic «din altă zonă decît publicaţia lui» pentru că mi s-ar aduce contraexemplul criticilor de film care merg la Cannes cu sponsorizarea Coca-Cola – ceea ce este perfect OK). Astfel, Traian Ungureanu, care lua bani de la PDL continuînd s-o facă pe ziaristul la Cotidianul, rămîne un ziarist corupt indiferent de justificările lui cum că nu şi-a schimbat opiniile luând bani politici. Nu există un excepţionalism al regulilor: regulile sînt la fel pentru toată lumea. Regulile de interpretare sînt validabile formal, pentru ca altfel ar deveni adaptabile simpatiilor şi antipatiilor noastre: regulile sînt făcute pentru X şi pentru Y, nu pentru Traian Ungureanu vs. Roşca Stănescu. Între Traian Ungureanu şi ziarişti corupţi mai notorii, diferenţa este de portofel, nu de natură; şi nici de nesimţire. Sponsorizarea funcţionează nu numai în timp real, ca în cazul Ungureanu, ci şi prospectiv. De pildă, dacă unul dintre ziariştii implicaţi de acum – Cristian Pătrăşconiu, de pildă, … va primi, în cazul în care omul său cîştigă, un mic post ici sau colo (la o ambasadă, la un institut cultural), se va autodeclara retrospectiv un ziarist corupt.“
Afirmaţiile şi exemplele sînt mai vechi. Între timp, lucrurile s-au adeverit cum era mai rău. Dacă ne vom uita cum s-au distribuit posturile şi funcţiile după alegeri în raport cu cine şi cum a scris vom înţelege mecansimele: unde se află astăzi Vladimir Tismăneanu şi Mihai Neamţu (a schimbat recent funcţia despre care vorbesc mai jos), Cristian Pătrăşconiu şi Traian Ungureanu etc. Şi, mai ales, de ce? Nici Dumnezeu nu mai ştie să dea un răspuns la această întrebare. Dar cineva sigur ştie.
Cazul 2. Domnul Sever Voinescu, vechi colaborator al Dilemei vechi, a devenit om de partid şi chiar purtător de cuvînd al PDL, partid de guvernare. Cum ar veni, nu este omul cu proiectele tehnice, ci cu propaganda. Pe vremuri, această funcţie se numea politruc, iar astăzi i se zice PR, comunicare etc. Însă domnul Voinescu nu e mulţumit doar cu funcţia de propagandist al PDL, funcţie pe care şi-a asumat-o. El doreşte să joace şi funcţia de intelectual public, a cărei voce să fie credibilă şi luată în seamă. Aşa că domnia sa publică în continuare în Dilema veche texte critice, supărate, ia atitudini că uneori ai impresia că este nu doar în opoziţie, ci în exil, el fiind, după cum am spus, vocea oficială a puterii. Această poziţie mi se pare una de impostură intelectuală. Cred că orice intelectual de bun simţ care intră în politica oficială şi ocupă o funcţie importantă în stat sau partid ar trebui să renunţe să mimeze acest tip de spirit critic fals pe perioada care ocupă aceste funcţii. E ca în bussines: cînd eşti la putere, firmele tale nu fac afaceri cu statul. În ce priveşte colegii de la Dilema Veche, cred că ar tebui să renunţe la serviciile oamenilor care scriu pentru revistă pe perioada în care aceştia ocupă o funcţie politică sau de stat importantă. Dacă-mi aduc bine aminte, domnul Pleşu şi domnul Cioroianu au renunţat la rubricile domniilor lor în perioada în care au fost miniştri. Şi mi se pare un gest corect. Prezenţa săptămînală a textelor domnului Voinescu în Dilema veche nu face decît să pună sub semnul întrebării politica şi credibilitatea revistei.
Despre Institutul de Studii Populare (ISP)
Despre ISP nu ar fi prea multe de spus. Este o structură de partid a PDL care are funcţia unui think-tank. E foarte greu să înţeleg, însă, asocierea a două persoane atît de diferite care au participat la construirea ideii de „unificare a dreptei“ şi au contribuit la punerea bazelor acestui institut. E vorba de liberalul Valeriu Stoica, indiscutabil una din cele mai bune minţi strategice (dar şi distructive) ale liberalilor, şi Dragoş Paul Aligică, un conservator despre care am zice, mai degrabă, că e un produs al mişcării americane Tea Party. Personal, cred că Valeriu Stoica e mult mai aproape de un liberalism clasic decît de tendinţa conservatoare a grupului, în timp ce Dragoş Paul Aligică oferă exact acest tip de discurs conservator pe tipologie americană pe care, mai nou, îl auzim şi la guvernanţi. De unde credeţi că a auzit preşedintele Băsescu de sintagme precum „stat minimal“ şi „stat asistenţial“, sau de unde a împrumutat idei propagandistice tot mai agasante: „la muncă, nu la cerşit!“, care porneşte de la supoziţia că oamenii nu vor să muncescă, fără a se ţine cont că oamenii nu au şansa unui loc de muncă. Aceste sintagme propagandistice („stat asistenţial“ este o sintagmă propagandistică a conceptului de mult încetăţenit şi teoretizat al celui de „stat social“) vin exact pe această filieră conservatoare americană îmbrăţişată la noi de aceste grupuri. Dragoş Paul Aligică propagă practic discursul grupului Tea Party în România. În rest, IPS îşi îndeplineşte funcţia pe care o are orice think-tank de partid.
Noua Republică
Faptul că Mihai Neamțu a avut curajul să pornească o asemenea mișcare e salutar. E adevărat că încă nu știm exact ce vrea ea si care este programul ei. Deocamdată, declarația de intenție și „Manualul de luptă“ sînt o poezie care trimite mai degrabă spre un neolegionarism, dragostea de tinerețe a domniei sale. Am văzut că mai multă lume se leagă de capitol legionar din publicistica lui Mihai Neamțu. Ținînd cont de vîrsta la care au fost scrise textele cu pricina, aș fi mult mai îngăduitor cu tînărul teolog. Nu cred că el trebuie stigmatizat pentru acele texte. Nu cred că „acele texte“ sînt problema lui Mihai Neamțu, ci, mai degrabă, faptul că nu s-a dezis, în esență, nicodată de ele. Autodenunțul, textul care vrea să clarifice poziția sa față de acea perioadă, pare mai degrabă o justificare şi îţi lasă impresia că nu cel care a scris textele e vinovat, ci cel care îl chestionează în legătură cu acele texte. Din păcate, multe texte recente ne arată că teologul Mihai Neamțu este încă prizonierul diverselor esențialisme. Dar repet: nu cred că textele de tinerețe ale lui Mihai Neamțu trebuie să fie o piedică în activitatea sa politică și un instrument de critică pentru ceea ce face astăzi. Din contra, ceea ce face și scrie acum trebuie să fie punctul de pornire al unei posibile critici a activităţii sale politice.
Problema teologului Mihai Neamțu nu e „flama legionară de tinerețe“, ci mai curînd compromisul pe care l-a făcut recent. Pe mine m-au mirat, de exemplu, textele elogioase, adevărate ode, aduse președintelui Băsescu. Oricît de mult l-ar susține și aprecia pe actualul președinte, nu cred că unui intelectual îi este permis să scrie astfel de texte (un exemplu aici ). Totuși, președintele Băsescu este LA PUTERE și nu mai are nevoie de ode, ci de texte de analiză și critică. În momentul în care Mihai Neamțu scria acele texte, el avea o funcție de conducere la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCRMER). Aceste ode aduse președintelui Băsescu nu au cum să nu arunce o umbdră de îndoială față de „independența Noii Republici“. Însă reproșul central pe care i-l aduc eu este legat de funcția avută la IICCMER. L-am auzit de nenumărate ori vorbind despre minimalizarea statului, despre competiție liberă și meritocrație. Personal, am paricipat la o dezbatere TV cu dumnealui, în care mi-a ținut o lungă predică pe aceste teme. Cum e posibil să vorbești despre așa ceva cînd tu te afli într-o poziție delicată? Mihai Neamțu a obținut un post de director ştiinţific la IICCRMER fără a da un concurs pentru acest post. Ba mai mult: fără a fi specialist în domeniul istoriei recente. Teologul Mihai Neamțu brusc a început să se prezinte ca „istoric al ideilor“, pentru a se apropia cît de cît de fișa postului. Se știe că dumnealui nu a scris nici un text științific în domeniu, deci nu avea nici o legitimitate și autoritate să conducă o astfel de instituție de cercetare (a se vedea o analiza amplă pe acest domeniu aici: Andrei Muraru – De la Lica Gheorghiu la Mihail Neamţu). Cum a fost posibil așa ceva? A fost numit politic? E de vină și conducerea IICCRMER? Cert este că în limba română asta se numește impostură și clientelism. Dacă la 33 de ani face astfel de compromisuri, mă tem că mai tîrziu ele vor căpăta aspecte mult mai grave. În rest, cred că asupra „Noii Republici“ planează suspiciunea de a fi doar o falangă a Cotroceniului și a PDL.
Baconschi și Fundația Creștin Democrată
Un alt grup al dreptei conservatoare se structurează în jurul actualului ministru de Externe, domnul Baconschi, care și-a construit Fundația Creștin-Democrată. O fi procedat corect cînd și-a construit o organizație prin care își promovează viziunea politică, fiind încă ministru? E discutabil. Dar să admitem că nu e nimic grav. Lucrurile încep să se complice în momentul în care domnul Baconschi confundă planurile, cînd începe să nu mai deosebească interesul propriu, al partidului, al fundației, de cel al statului român pe care îl reprezintă. Argumente? Nu mă voi apuca să număr casele domnului Baconschi și să întreb de ce mai are nevoie de o vilă de la ANL. Voi da totuşi alte exemple, mai flagrante. Mai întîi, mi se pare un conflict de interese major ca agajați ai MAE, subordonați direcți ai actualului ministru, să apară în structura executivă a FDC. Înțeleg că doamna Sorina Plăcintă (PDL) vine cu banii și astunci e „firesc“ să i se dea o funcție, însă de ce trebuie ca angajații să deţină funcții executive în afacerea personala? În al doilea rînd, mi se pare iarăși un abuz flagrant că fundația privată a domnului ministru ocupă o vilă din protocolul de stat. Deci statul, adică noi, contribuabilii, finanțăm afacerile domnului Baconschi. Nu îndrăznesc să întreb din ce fonduri a achiziționat mașini foarte scumpe (BMW Jeep – pentru multe fundații serioase, costul unei astfel de maşini ar fi bugetul pe doi-trei ani), însă pot să întreb cum se poate ca o tînără de 26 de ani, fără nici o pregătire în domeniu (Alexandra Laura Benea) să ajungă director de formare profesională pentru diplomaţii români? Ah, are un tată bine plasat (Gheorghe Benea, directorul Loteriei Române). Acum și mașinile scumpe au un sens. Se pare că tradiția bizantină a beizadelei e bine înrădăcinată în tradiția creștin-democrată „marca Baconschi“. Despre invazia de teologi în funcții importante în MAE nu mai vorbesc; am spus-o şi o repet mereu: sînt mai mulţi teologi cu doctorate în MAE decît în orice instituţie de educaţie a BOR. Totuşi, nu poți să faci din MAE o mașină de cadre de partid, că e strigător la cer: cine are urechi de auzit să audă.
E deranjant însă faptul că establishment-ul intelectual românesc este foarte iritat şi vocal cînd e vorba de abuzurile lui Vanghelie şi tace mîlc cînd e vorba de cele ale lui Baconeschi? Să fie din cauză că unul știe mai multă carte și gramatică decît altul? Impostura și abuzul nu țin de gramatică, ci de cu totul altceva. Însă la noi, niciodată nu este criticat cineva dacă este de „partea cea bună“. Iar intelectualitatea noastră de pe palierul dreptei conservatoare știe mai bine ca oricine care este „partea cea bună”.
Concluzii intermediare
- Din păcate, din spectrul de gîndire al dreptei se observă o excludere sistematică a intelectualilor care au o voce liberală clară, opusă discursului conservator, cum ar fi, de exemplu, Alina Mungiu Pippidi, Liviu Antonesei, Daniel Barbu, Zoe Petre ş.a. Aici ar fi fost si locul lui Cristian Preda, dacă nu s-ar fi rătăcit comod în PDL şi unde îşi joacă falsa funcţie „critică“ (mimăm critica atît cît ne permite partidul, atît cît să nu fim daţi afară şi să lăsăm impresie bună).
- În acest context, dialogul între micile grupuri de stînga care se coagulează acum şi grupul dreptei conservatoare este aproape imposibil. E destul să citeşti reacţiile autosuficiente, băşcălioase şi rău voitoare ale textelor din Revista 22 sau Dilema veche la adresa grupului sau a textelor din CriticAtac ca să înţelegi despre ce dialog e vorba. În mare parte, corifeii dreptei conservatoare nici nu dau sursele din care citează, ci doar fac trimitere cu subînţelesuri ironice. O abordarea aproape mistică: nu le rostim numele ca să nu ia fiinţă.
- Cred că în acest moment, faptul că vocile liberale se aud atît de greu şi slab îngreunează şi afirmarea vocilor de stînga, care la noi sînt încă diabolizate. Un dialog real între dreapta şi stînga intelectuală va aparea doar atunci cînd dreapta liberală intelectuală se va afirma şi va deveni o voce mai puternică în România şi cînd stînga va exista cu adevărat. Ce avem acum în zona stîngii intelectuale este încă într-o fază de inceput.
Foarte bine punctat!
luările de poziție legionare ale lui Mihail Neamțu de la început au servit ca intrare în rețea. Și Baconsky era ginere de legionar, Tătaru-Cazaban și Adrian Papahagi sînt și ei simpatizanți. E o greșeală majoră să crezi că ideologia profesată în public (conservatorism siropos ortodoxizant) și ideologia care i-a adunat împreună sînt unul și același lucru.
Cea care i-a adunat, tăcută sub tăcere, e ideologia (sau mai degrabă aroma) legionară. Conservatorismul e pentru luat bani de la Tea Party și pentru comunicatele de presă. Grupul e mult prea solidar și prea coerent față de cît de soft e conservatorismul zaharisit pe care-l profesează.
Motiv pentru care ieșirile la rampă legionare ale lui Mihail Neamțu nu trebuie scuzate. Ele nu sînt o acnee juvenilă, ci profesiunea de credință. Să nu confundăm lucrurile : Anatol Baconsky a ieșit pe scenă ca poet stalinist, ca poet stalinist a primit bani, vilă, excursii în Italia și tablouri de Luchian. Poet estetizant a devenit DUPĂ ce s-a văzut cu banii în căruță. Așa și Neamțu : s-a lansat cu provocări legionare, care l-au promovat, DUPĂ care a devenit eseistul conservator nițel etiolat care este.
Dragilor (căci vă socot prieteni sau măcar amici și pe tine, Dane, genial clasicist, și pe tine, Adi, activist curajos -parcă ne-am luptat cot la cot cu o construcție abuzivă la Cluj-, și pe tine, Vasile),
v-aș ruga să nu cădeți în păcatul execuției sumare a unor oameni la fel de bine intenționați și de cinstiți ca și voi. Rezistați, rogu-vă, tentației caricaturii sau a racursiurilor intelectuale.
Aștept răspunsuri la întrebările următoare, sau scuze:
1. câți teologi a angajat Baconschi la MAE (măcar un nume)?
2. cât a plătit FCD pe “jeepuri” luxoase?
3. unde am scris un rând de simpatie cu legionarii?
Altminteri, cred că suntem de acord. Decât să ne împroșcăm cu zoaie, mai bine ne duelăm în idei. Aparținem unei noi generații de intelectuali, avem valori cu care ne identificăm. Hai să ne abținem de la un discurs de tip Antena 3 sau România Mare.
@ Adrian Papahagi
Aveţi perfectă dreptate. Textul domnului Ernu… emană patibule bufoneşti. E limpede că sub frugala pojghiţă de „amenitate adversativă” colcăie duhul sarcasmului şi rămâne, inamovibilă, grimasa de maşinală suspiciune.
Mă surprinde entuziasmul prompt al Mihaelei Miroiu, pe care o percepeam drept o inteligenţă mai sobră şi fidelă nuanţelor…
@Adrian Papahagi,
treaba mea e sa trag semnale de alarma. Nu judec pe nimeni. Nu sint primul care va trage de mineca. Tot ce am spus e verificat, masurat si cintarit. Am pastrat un ton cit se poate de ponderat. Nu rapsund de comentariile de subsol (ele sint free.. cu mici moderari).
In rest fireste.. ideal e sa discutam pe teme si idei…
Aşa… Deci se întorsese Daniel Funeriu în România, în 1991, în vizită, şi ne-am văzut, că fusesem colegi de liceu. A refuzat să mai vorbească româneşte, şi conversaţia, altfel amoenă şi urbană, am dus-o în franţuzeşte. Omul ăsta nu mai vorbeşte româneşte decît de la 3000 de euro lunari în sus ! Ăştia sînt ciracii echipei.
Ne merită ample aposiopeze isonarul Valentin Stângă, (vide infra) căruia îi duhneşte româna şi în româneşte, şi se exprimă ca escholierul întîlnit de Pantagruel în inclyta Luteţie, “nous despumons la verbocination latiale” “je me énite de le locupléter de la redundance latinicome” şi pe care Pantagruel îl scutură astfel încît ” le Lymousin se conchyoit toutes ses chausses”.
@ Dan Ungureanu
Va rog, nu speriati pasarea exotica. Pentru a o parafraza: e limpede ca sub pojghita de retorica autoerotica fetisizata colcaie duhul care atrage dupa sine cel mai feroce nullibism.
Insa unii dintre noi se amuza pe seama acestei caricaturi vii, specialist in drujghetarea bigubasticii umaniste si in balubistriticitizarea ciriboflaxului romanesc. Let him entertain us!
argumentati de ce dupa 20 de ani de capitalism sunteti tot la”în zona stîngii intelectuale este încă într-o fază de inceput”!
@unul de dreapta
o sa raspundem si la aceasta intrebare dar nu despre aceasta problema e textul. intrebarea era: cumd e a ajuns dreapta conservatoare acolo unde a ajuns?
Excelent text.
Oho-ho, asta va supăra multă lume prin București. Păcat că nu va fi citit decît de cititorii obișnuiți ai acestui site.
Cei vizați se vor face că nu aud, vor minimaliza vocea dvs. iar dacă nu vor reuși sunt convins că vor juca la offside. Pentru ei este important ca lumea să nu vă audă. Dar cred că sunteți deja obișnuit cu asta.
Eu am să trimit articolul la toată lista din mail.
Texul care lipsea. Felicitari.
@) Vasile Ernu
Neasteptat de obiectiv aceasta analiza desi apartine unui autor care face parte dintr-una din tabere! Am urmarit si eu in citeva articole procesul acesta de consituire ai polilor de stinga si de dreapta intelectuale la nivelul generatiei mai tinere. Sper ca procesul sa continuie cu bine, desi inceputul e destul de confuz in ambele parti. Sper insa intr-o limpezire. Aprob, in cazul d-voastra, faptul ca sinteti lipsiti de dependente partidice si le-as dori “adversarilor” d-voastra sa poata face si ei acest pas, sa-si taie cordonul ombilical. In fond, in Romania, nu avem partide de dreapta sau de stinga, astea-s sint fandacsii, iluzii, toate fiind definite doar de populism si cleptocatie. Revenind la generatia juna, in ambele cazuri, la ambii poli, cred ca ar trebuie sa se renunte la unele radicalisme care trimit, nu neaparat voluntar, spre niste extremisme macar verbale, sau deocamdata verbale. In ce priveste, repet ceea ce am mai spus, cred ca tebuie sa lasati naibii deoparte stinga caviar, care vi se pare trendy, si sa va gasiti inspiratia in autori mai substantiali, exista si la stinga, cum bine stim! Apreciez insa unele din analizele care apar aici, nu, nu cele foarte teoretice, cele aplicative, de la statutul bisericii sau al femeilor la tuberculoza. Sa auzim de bine de la ambii poli!
@) Vasile Ernu
Mi-au scapat niste erori de culegere, le las acolo, ca sa ma pedepsesc!
@) Vasile Ernu
Adaos. Da, depling si eu absenta unui pol liberal. La nivelul tinerei generatii, vreau sa spun. Cred ca batrinii au ratat momentul – bun, cei care nu s-au lasat sedusi de echipa care imparte beneficii!
Uite, eu am ramas liberala (pe varianta liberalismului bunastarii generale, respectiv a liberalismului etic), dar nu mai public in presa.
@) Mihaela Miroiu
Pai, si eu am ramas, ca e o chestiune de stuctura, nu de optiune! Ma gindeam la cei tineri. Daca un pol de stinga se contureaza, daca unul conservator aidoma, oricit de dificil e procesul in ambele cazuri, de niste juni libeali care sa coaguleze ceva, nu prea aud!
@Mi haela Miroiu
@ Liviu Antonesei
si mie mi se pare ingrijorator faptul ca palireul liberal ramine tot mai descoperit si vocile intelectuale liberale tot mai putin auzite.
Pe vremuri, Revista 22 era o tribuna mai pluralista si
incapeau liberali in paginile ei. Dar daca imi amintesc bine, tot pe acele vremuri floarea matura a conservatorilor de azi se credea liberala, socotea liberalismul conceptie stiintifica despre lume si viata (curata epistemologie) si ideologiile in genere doar otravuri pentru popor. Pana la urma fiecare generatie are problemele ei. Nu cred ca a fost vreodata usor sa fii liberal contemporan in Romania. Liberalii clasici romani erau cam colectivisti, nationalisti si conservatori, cu putine exceptii notabile. Ceea ce m-a impresionat foarte placut la Vasile Ernu este echilibrul: e loc pentru toate orientarile (democratice, y compris). Niciuna nu mantuie pe toata lumea. Inca odata, articolul este o proba de fair-play intelectual.
Eu deplâng inexistența unui pol al suspiciunii… unul pur critic, fără ideologizarea discursului. Idealul meu este ieșirea din minorat (tot un ideal utopic), fuga (atât cât este posibilă) de tutori. Critica este îndoială… iar tineretul devine tot mai habotnic. Tutorii Dreptei, Stângii, sau tutori milenari (religiile: ortodoxismul radical, neo-protestantismul etc) planează deasupra noii generații… iar această îndoctrinare (poate firească în cazuri de criză, de criză a conștiinței) mă sperie, mă oribilează!
Lucid, inteligent si pertinent
Bravo Vasile… textul împecabil…
Numai un mic complement… Pentru cei mai bàtrini din aceastà dreapta neocon, ei s-au acatat de putere pentru cà -au învatat asta de la PCR pe care îi slugeau mai mult sau mai putin,dar îi slugeau protejati de Gogi Ràdulescu…, fàcînd resistanta cu burse consistante în Republica federalà germanà…. nici odatà n-am auzit de disidenta lor între 70 si septembrie 89…
As adauga cà ei s-ar acata de orice putere numai cà sà fie primii pe cena… dàcà o datà va veni la putere în România adoratorii pràzului, ei vor fi cei mai mari crediciosi în virtutile pràzului….
Excellente observation Claude!
Excelent textul! Excelent!
Am fost apostrafat ca Hilton are 4 stele. rectific. Memorialul durerii de 4 stele.
Despre ce intelectuali de stanga vorbim? Pai Everac a murit, Paunescu a murit.
Cat despre Antonesei, Mungiu sau Zoe Petre, sunt oameni de stanga. Mungiu si Petre sunt socialisti din scoala franceza. Au fost accidental la dreapta ca raspuns la bolsevismul iliescian, insa asta nu-i face structural de dreapta. Ca dovada, Mungiu ataca zonele de dreapta nou-aparute, iar Petre elogiaza, deloc discret, constructia politica USL care este orice numai dreapta sau centr-dreapta nu.
Cat despre Antonesei, din ce citesc e mai prieten cu stanga de aici decat cu dreapta din articol. Cum il face asta un om de dreapta, chiar nu inteleg. Poate ne explica chiar el.
Si nici nu vei intelege, atat timp cat tu definesti notiunile de dreapta si stanga pe baza oamenilor, in loc sa etichetezi oamenii pe baza notiunilor definite a priori.
poate ca liberalii nu critica azi ascensiunea conservatorilor fiindca s-au format in aceeasi istorie. cu putine exceptii, liberalii centristi au fost o forta dominanta in toata istoria tranzitiei, si au cultivat si ei delegitimarea teoriei critice si a atitudinilor dinspre stinga. situatia e ca intr-o veche poveste chineza: umbra liberala critica omul conservator, dar acoperea orice penumbra de “extremism” de stinga. liberalii au fost parteneri directi ai conservatorilor, un fel de opozitie simbolica, dominanta, si nu e intimplator ca abia acum “descopera” sau se deschid catre spatii culturale precum CA ori politice mai de stinga. astea fiind zise, sint bineveniti…
Excelent articolul. Unicul lucru ce nu imi place este asocierea conservatorismului romanesc cu acest clan. Inteleg ca ei se considera a fi de dreapta: conservatori (Patapievici), neoconservatori (Tismaneanu), liberali de dreapta (Stoica, Aligica) sau crestin democrati (Neamtu, Baconschi). Unii sunt insa de un mult mai moderat centru-dreapta (Plesu). Deci nu poate fi vorba de un grup identitar conservator stricto sensu.
Cat despre o dreapta tanara care sa nu fie aservita guvernarii: ea exista dar nu are vizibilitate in mass-media. Plus ca este marginalizata de unicul partid care (prin trecutul istoric) e de dreapta dar din oportunism politic marsaluieste european si national (prin aliantele ALDE si USL) pe coridorul stangii. Ma refer, desigur, la PNL.
“unicul partid care (prin trecutul istoric) e de dreapta dar din oportunism politic marsaluieste european si national (prin aliantele ALDE si USL) pe coridorul stangii. Ma refer, desigur, la PNL.”
Pai tocmai ca prin trecutul sau PNL nu este de dreapta ci de stanga. Nu degeaba liberalii erau porecliti “rosii”. In a doua jumatate a secolului al XIX-lea PNL a reprezentat in Romania iacobinismul si toate trasaturile si metodele politicii lor o dovedesc cu asupra de masura: centralism feroce, nationalism desantat, demagogie demofila, agitatie republicana, presiune stradala – astea numai de dreapta nu sunt. De altfel insasi apartenenta liberalismului la dreapta este foarte discutabila.
Pot fi de acord cu dumneavoastra. Liberalismul european este un curent politic de centru-stanga. National-liberalismul, aparut din pricina Bratienilor si in ciuda “rosilor” si republicanilor pasoptisti, este insa un curent de dreapta.
PNL, asa cum s-a format in 1876, daca nu ma inseala memoria, s-a format ca partid de dreapta, exponent al industrializarii Romaniei.
Evolutia sa sub Bratieni este una de dreapta aproape exclusiv. Spun “aproape” pentru ca ma gandesc la unele apropieri ale liberalilor de social-liberalism in anii 20 ai secolului trecut.
PNL, prin trei caracteristici ale sale: respectul fata de proprietatea privata, monarhie si anticomunism, ramane inca un partid de dreapta. Problema sa este aceea ca s-a dovedit incapabil sa coaguleze electoral dreapta romaneasca intre 2004 si 2009, cedand inadmisibil coridorul dreptei lui Basescu si PDL-ului, ca ulterior sa intre intr-o alianta politica si electorala din care nu va mai putea iesi. Ma refer, desigur, la USL.
Pe plan european, prezenta PNL in ALDE, considerata ca fiind neinspirata de cam toti liderii PNL, este insa una utila din punct de vedere pragmatic. Decat codas “la oras” (PPE) mai bine “in satul tau” (ALDE) fruntas…..
“PNL, asa cum s-a format in 1876, daca nu ma inseala memoria, s-a format ca partid de dreapta, exponent al industrializarii Romaniei.”
Sunt putin contrariat. Daca “industrializarea Romaniei” este criteriu pentru a fi de dreapta, atunci cel mai de dreapta partid a fost PCR…
Este criteriu dar nu unic criteriu. Mai adaugati respectul fata de proprietatea privata considerata ca fiind esentiala, loialitatea fata de Coroana si atasamentul fata de democratie.
Cat despre PCR, acesta a industrializat fie si pentru ca daca nu facea industrializarea, ramanea fara “obiectul muncii”: proletariatul.
“Este criteriu dar nu unic criteriu. Mai adaugati respectul fata de proprietatea privata considerata ca fiind esentiala, loialitatea fata de Coroana si atasamentul fata de democratie.”
Inca nu m-ati convins. Toate aceste trasaturi le are si Partidul Social-Democrat Suedez. Il clasati si pe acesta la dreapta?
De fapt, chiar ideea de partid politic nu consuna deloc bine cu dreapta. Partidul Conservator, reprezentant autentic al dreptei, era mai degraba un club politic decat un partid in adevaratul sens al cuvantului: spre deosebire de liberali, tinuti de “vizirul” I. C. Bratianu in cea mai stricta obedienta, conservatorii erau notorii pentru independenta de spirit si numeroasele disidente.
Sunt uniti cà sà smulge bani de la Stat si sà propovàduascà privatizarii pentru ceialati!
Bogdan, PNL zic eu, “marsaluieste” cu ALDE si USL nu din “oportunism politic”, ci din necesitate politica! Nu are momentan loc de intors!
Textul arată de parcă va fi publicat peste 10 ani când (sper) farsa jucată de personajele citate va fi răsuflată. Felicitări pentru detașare și echilibru. Eu n-aș putea să-i privesc cu îngăduință în momentul faptei, eventual peste 10 ani, dacă dispar. De asemenea, consider că Dan Ungureanu are dreptate: legionarismul nu e boala de tinerețe a personajelor citate. Deformația profesională mă face să nu cred în coincidențe, sunt prea multe – și prea mulți cu un trecut împărtășit (numai dacă n-o fi o adunare precum cea a alcoolicilor anonimi).
Lucian,
asta am zis si eu doar ca mai moale. Adica nu vreau sa ma opresc doar la “acele texte” ale lui neamtu. Am zis ca omul nu s-a dezis nicodata de “acele texte” si ca a ramas tot acolo. Dar baza nu trebuie sa fie “acele texte” ci cele actuale si mai ales faptele… deci in principiu spunem acelasi lucru.
Da, am înțeles mesajul, însă vorbeam de tehnica redactării, despre maturitate. I-am înțeles și scopul, care e atât politic cât și estetic: astfel mesajul penetrează mai ușor rezistențele datorate obișnuințelor locale. Ce spuneam e că puțin pot să se stăpânească atât de bine atunci când scriu.
am omis uni la cuvântul puțini
Și mai spuneam ceva: că încă nu sunt sigur care abordare e mai bună, cea matură sau cea nerăbdătoare, pentru că ambele sunt bune dacă vin la pachet. De aceea am ales să îngroș accentele puse de Dan Ungureanu.
dada inteleg…
eu cred ca la pachet e mai bine…
in cazul dat am ales aceasta forma si din motivul ca eu ii cunosc pe multi personal si ma intersectez cu ei fizic. nu vrea in acest moment sa nu ma salut cu oamenii chiar daca sintem pe baricate difeirte. vreau sa fiu transant dar sa pastrez posibilitatea de a dialoga si comunica… inca sa vedem pina cind…
Legionarism nu este o boala de tinerete, este o atitudine învatate sub national-comiunism ceausesist (pe care l-am vàzut precis în dosarul meu la CNSAS) pe care cei mai bàtrini l-au slugit foarte bine…. Ei l-au ascuns cà sà primeascà bani din apus unde nu se prea port bine… dar discurs lor intern este de typ legionar… cum s-a spus la întilnire la Marriot… cf. reportajul fàcut de Rogozan…
Claude Karnouth, sunt alaturi de tine cand critici legionarismul. Dar de ce ai impresia ca pentru un om de centru-stanga sau de centru-dreapta, troskismul si maoismul tau din tinerete si de acum, nu par la fel de nocive?
In locul unei democratii de tip occidental tu propui instaurarea unui stat criminal dupa modelul sovietelor. Sincer, poate ca unii tineri sunt sedusi de discursul tau, insa niciun om normal nu poate uita cele 100 de milioane de oameni ucisi de ideologia pe care o propovaduiesti.
N-am fost niciodat trotskist nici maoist… mister greenisthenewred care se ascunde în spatele unui pseudo….
Am fost dat afàrà din PCF pentru ca am reclamat dreptul sà poate vorbi trotsiskti (ne fiind) si pentru c-am criticat politica PCF-ului vis avis de razboi din Algeria…
Cît despre mosti datorita anumite orientatii criminale ale diverses guverne comuniste (sau asa zis)… n-au nimic de a învidia occidentul. Fiindcà dumneata esti racist (si cà pentru dumneata negri, idieni si alte oameni colorate nu conteazà) nu socotesti cucerirea americii (exterminare qvazi totalà a indienilor), cucerirea Australiei si Tasmaniei în ultimul caz extreminarea totalà a bastinasilor, si crimele masive comise în timpul cucerirea Algeriei (recitesti memorile Generalului Bugeaud), si cucerirea Africii centralà… si làsàm balta razboaile coloniale… asta este nimicà…. Francezi au pierdut 50.000 de soldati în algeria…. Algerienii în jurul de 800.000 de mii, nimic… Viet Nam, bombardament cu Yellow rain care au în ca efecte astazi… nimic nu conteazà, sunt galbeni, untermeschen pentru dumneatà… etc… etc… n-ai învata la scoala cà istoria este o poveste de razboi si de exterminare deja presenta în vechiul testament, descrisà în Herodote si Thucydide… razboi de trezeci de ani în germania… razboiaele de Ludovic al XIV lea în palatina, de republica franceza si imperiul lui Napoleon cu Europa între 1792 si 1815…. allons allons, encore un effort de lectures pour apprendre quelque chose de sérieux et sortir des seuls morts dus au pouvoir communiste…. l’histoire humaine n’est que l’histoire d’un grand cimetière… asa este… il faut faire avec… de toutes les manières Dieu reconnaîtra les siens….
Admin
pas cu comentarii injurioase si abjectii.
ai cartonas galben.
urmatorul va fi rosul
asa ca sa frevenim la discuti pe text
@greenistthenewred
Eu m-as jena in locul tau de propozitia
“Esti unul dintre cei mai notorii negationisti din Romania”.
O delatiune dezgustatoare. Daca aplici epitetul de “negationist” cuiva te suspectez de lipsa de verticalitate. Toti marii oameni ai lumii au fost negationisti.
@greenisthenewred
Reiterati habitus/urile mentale ale intelectualilor ce graviteaza in jurul puterii.Sau, mai bine al “habits of the heart” intr-o sintagma ce prinde bine trena etichetarilor, de care o mare parte a intelectualilor se folosesc in dulcele stil romanesc, aici, dar si pe alte meleaguri capitoliene sau bruxellese. Dupa ce veti invata curajul sa va afirmati identitatea veti inteletge si, de ce, cel care invata dar nu gandeste e pierdut, iar cel care gandeste, dar nu invata e in pericol…
1. Da, e corect: cine intra in politica de partid, in politica de acces direct la resurse, nu mai e intelectual independent pur. Fiecare plateste factura in acest sens.
2. Dar, conform aceluiasi rationament, sponsorizarea CA de catre un partid (social-democrat)anuleaza aceleasi pretentii de intelectual independent. Singura diferenta e ca in loc sa traiesti din banii contribuabililor romani, traiesti (sau tusezi) bani ai contribuabilului german.
3. in al treilea rand, daca, in conformitate cu tezele de pe acest site, totul e ideologie, agonistica si nu exista pozitie independenta (Mannheim etc.etc.), ma intreb ce rost mai are sa distingi intre intelectual independent si intelectual aservit. Ca unul ia bani si unul nu? Acesta e criteriul adevarului astazi? Cel care nu ia bani are dreptate, cel care ia bani nu are dreptate? Cel care e critic e bun, cel care vrea sa puna in practica ideile e rau?
Sunt intrebari, pentru ca multe din propriile supozitii cad odata cu critica justificata a celorlalti. Nu ?
In fine, a propos de ce va fi peste 10 ani, ascultati-ma atent: jumatate din cei care azi sunt moralisti si independenti abia asteapta sa fie “imorali” si “aserviti”, si vor tusa primele posturi care vor fi oferite cu generozitate de noua putere. In ce ma priveste, roata puterii va musca in mod constant din intelectualii independenti, si deasemenea, intelectualii vor musca mereu cu pofta din roata puterii. Ceea ce ma face sa nu iau in serios articolul, pentru ca sunt absolut sigur ca AZI el pare modelul obiectivitatii si detasarii, dar MAINE autorul nu cred ca va avea puterea sa spuna acelasi lucru cand intelectualii azi independenti (mai putin fata de sponsorul actual) vor musca plini de pofta din posturile si benefiicile urmatoarei puteri. Pe scurt, intre Marx si Hajek, ne trebuie si putin Schopenhauer…
@Stanga vrea dreptate
stimate ID
eu sint educat intr-o cultura protestanta in care da e da si nu e nu.din 1998 lucrez in secotrul cultural independent (asa s-a incetatenit termenul). am colaborat cu zeci de instututii publice si private. de fiecare data acsesez foduri dupa reguli foarte bine definite: concurs sau protecte. niciodata nu accept fonduri care imi ingradesc independenta si care imi impun reguli cu care nu sint deacord. de fiecare data fondul cu care lucrez trebuie sa fie transparent. Fundatia Ebert finanteaza strict un segment dat (social), bani care merg pe traduceri si intretinere sit. eu nu am criticat de exemplu faptul ca institutiile de care vorbesc primesc bani de la Fundatia Adenauer. Nu vad nici o problema in acest lucru. acolo lucrurile sint ok. Am criticat total altceva.
CriticAtac in acest sens nu are nici o problema cu sursele de finantare. Cind o sa aiba voi fi primul care va critica CA.
Si eu am fost educat de protestant tare severi (calvini)…. unde trebuia sà asume vorbele tale pînà la càpat… dar aici cu iubitori de BOR.SRL totul este posibil, chiar si rasturarea captisealà de fiecare data cînd trebuie… nici o parolà ni un contract conteazà… numai PCR merge: pile, conostiinte, relatii… nimic nou sub soarele deconstruit de Caragiale….
Vi se pare normal ca “fundatia” ministrului de externe roman sa fie finantata de catre o fundatie care la randul ei este finantata de statul german, cu scopul propovaduirii ideologiei integrarii austere care serveste interesele exportatorilor germani (http://mirceaplaton.com/html/articole_la_loc_telecomanda.htm)? Mie nu mi se pare de loc normal. Mi se pare atentat la adresa interesului national, singurul pe care trebuie sa-l slujeasca alesii (sau numitii) nostri.
In alta ordine de idei, tin sa va felicit pentru felul in care ati expus potlogariile neoconilor de la Dunare. Din nefericire insa, gresiti atunci cand vorbiti de dreapta conservatoare romaneasca care este minunata dar lipseste cu desavarsire. In politica romaneasca actuala nu exista conservatorism, ci neoconservatorism, un hibrid mizerabil care nu reprezinta in esenta decat un liberalism care instrumenteaza in mod cinic teme ale discursului conservator/crestin, cu scopul satisfacerii stapanilor corporati. Tot astfel, liberalismul nu apartine dreptei ci este la dreapta stangii. Exista mai multe tipuri de liberali: liberali extremisti si psihopati de gen Rothbart si Mises, liberali rawlsieni care sunt de fapt social democrati, liberali tristi si anxiosi pe linia lui Tocqueville (cea mai respectabila varianta de liberalism care in Romania, din nou, lipseste cu desavarsire). In rest, exista fie baieti de treaba precum B. Duca care bat campii afirmand ca industrializarea e de dreapta (probabil ca si revolutia industriala care le-a luat proprietatea taranilor si i-a mutat din lumea organica a satului in lumea alienanta a productiei industriale tot de dreapta [conservatoare!] a fost), fie genul de liberalism care, de la Carl Schmitt citire, se orienteaza dupa principul “interesul poarta fesul”. Adica, cum zicea Schmitt, liberali care se aliaza cu stanga cu scopul de a prada ordinea traditionala, si care se aliaza cu dreapta pentru a scapa de consecventa revolutionara a stangii. Pe acesti liberali nu-i mana convingerile ci interesul personal. De aceea azi spun una, maine alta, imperecheaza capra cu varza, practica dublul limbaj si instrumenteaza orice idee care pentru altii reprezinta o convingere. In categoria asta intra Mihail Neamtu.
Si da, aveti dreptate. Problema cu Neamtu nu e ca il elogia pe Capitan atunci cand era mic. Problema e ca el si astazi il omagiaza pe Capitan. Doar ca s-a schimbat capitanul. Atunci era Capitanul Codreanu, acum e Capitanul Bligh!
Gasiti pe blogul meu mai multe detalii cu privire la imbarligaturile neoconico-neolegionare.
“liberali tristi si anxiosi pe linia lui Tocqueville (cea mai respectabila varianta de liberalism care in Romania, din nou, lipseste cu desavarsire). ”
Nu lipseste la nivel intelectual sau etic (personal ma revendic exact de la acea linie, pe care as completa-o astfel: Burke-Benjamin Constant-Tocqueville-Lord Acton-Jacob Burckhardt). Nicolae Steinhardt a fost un stralucit reprezentant al acestei gandiri liberal-conservatoare. Alexandru Paleologu de asemenea.
Lipseste insa la nivel politic si este firesc sa fie asa, din doua motive: (1) liberalismul acesta aristocratic (in sensul propriu al termenului), independent si nonconformist n-ar avea nicio sansa in epoca noastra ultrademocratica, in care toate temerile si profetiile tocquevilliene s-au adeverit si (2) cei care il cultiva au, ipso facto, o neincredere funciara in, si o inapetenta temperamentala pentru, politica, ideologia si disciplina de partid.
Cat despre dreapta, cand in Romania va aparea un echivalent al polonezului Prawo i Sprawiedliwość atunci se va putea spune ca ea exista cu adevarat.
Da, din această perspectivă parțială aveți întru-totul dreptate. Stânga, cel puțin, că e mai lătrătoare, ar trebui să aibă ca motto „imparțialitatea ideologică nu există, adevărul e o luptă”. De asemenea, dat fiind faptul că circumstanțele familiale care au făcut posibil un Schopenhauer sau un Wittgenstein sunt rare, nu trebuie să ne îngrijorăm prea mult de relația finanțator-critic (de regulă, relațiile acestea au ca premize afinitatea). Totuși, în cazul discutat e vorba de ceva mai mult. Finanțatorul formal e statul (banii publici), împotriva căruia luptă; loialitatea e față de finanțatorul informal, adică alocatorul de resurse, ceea ce e … nici nu știu cum să zic.
Și mai e ceva. Poate termenul „prostituție” e prea dur, dar textul despre etica marinarului, scris de Neamțu, sau tăcerea vinovată a suporterilor atunci când stăpânul le terfelește lucrurile dragi nu pot fi încadrate la trădarea imperativului neutralității. E ceva mai mult.
@Lucian,
Stânga, cel puțin, că e mai lătrătoare, ar trebui să aibă ca motto „imparțialitatea ideologică nu există, adevărul e o luptă”.
Despre stanga sau despre stiinta este vorba!? Nu am inteles unde era bataia. Sau, daca era o problema, unde era?! Mă interesează subiectul.
Da, ar fi interesantă discuția. Dar pentru comentarii e prea mult, că nu e loc; pentru articol e prea puțin, că s-au ocupat prea bine profesioniștii de ea, plus că nu prea e cerere pentru popularizare. Iar dacă pentru științe e valabil, nu văd de ce politica ar face excepție. Am menționat stânga în primul rând, deoarece e mai probabil să aibă ceva mai mult Bourdieu sau Foucault la bibliografie.
Merci. Pentru mine este suficient acum. Avem aceeasi referinta.
D-le Ernu, in legatura cu “acele texte” ale d-lui Neamtu – exista undeva pe net? Un link, ceva… daca nu exista pe net si sunt doar pe hartie, cred ca ar merita efortul de a le scana si uploada undeva. Chiar îs curios, caci pentru lumea larga au ramas undeva in folclor, “Neamtu a scris candva, undeva, CEVA”.
@Mihail
da sint nenumarate surse online cu fragmengte din “acele texte”.
Mihai Neamtu a scris un text la care fac eu referinta unde recunoaste acele texte. cred ca daca cautati pe net le gasiti.
Corect, exista!
Mihail Neamtu, Puncte cardinale (anul IV, nr. 11/47, p. 14) un articol sub rubrica „Este tânăra generaţie… o generaţie pierdută?”: „Să ne mai întrebăm atunci de ce aceşti numeroşi «intelectuali», mulţi dintre ei gazetari, istorici sau analişti politici [...], nu pot înţelege Legiunea şi pe Căpitanul ei? Nu pot înţelege de ce Garda de Fier a fost înainte de toate o mişcare spirituală, o şcoală de refacere a sufletului românesc, în care, după cum spunea Codreanu (ascultând povaţa lui Hristos, Marcu 11, 23), «intră cel ce crede nelimitat» şi rămâne afară «cel ce are îndoieli»”.
orice ai crede matale ca a fost zGarda a fost o adunatura de tampiti care credeau ca a trage cu revolveru’ in strada inseamna politica si rivolutie.
In scurtul – scurt dar prea lung! – timp cat au ajuns la putere au demonstrat ca nu sunt capabili sa adminsitreze tara. Culmea ridicolului , progamul lor de “romanizare” a beneficat cam mult ptr greci si unguri ! Lasand la o parte consideratiile de ordin moral , etic samd rezultatul practic a fost de-a dreptul grotesc . S-au distins prin dezordine , lipsa de metoda , eficenta si au excelat in ticalosie .
Adica una este sa vorbesti despre “morala” si “refacere a sufletului ” si cu totu si cu totul altceva este sa faci o trebsoara cat de cat utila (chiar si cei care nu sunt de acord cu “roamnizarea” trebuie sa admita ca esecul ei arata “limitele” – ca sa fim blanzi- a celor care au condus-o!)
@Mihail: OK, thx! si deci textul asta ar trebui sa-l stigmatizeze pe Neamtu ca “legionar” si sa-si puna cenusa in cap “mea culpa” etc?
Da, legionarii au fost “foarte” crestini-ortodocsi, ce mare brinza? Produsul educatiei comuniste: spui legionar, automat totul e 100% rau. Am vazut undeva “gloante legionare” de parca nu tot 7.62 mm aveau.
Si alta minune in textul dlui Ernu: ce daca NR are afiliatii PDL? PSD n-are afiliatii PCR? Sau PNL afiliatii PSD deci PCR? CA nu are permanente afiliatii de extrema stinga desi se declara “proiect independent, neafiliat politic” ?
Iar daca dna Mungiu sau dl Antonesei sint de dreapta, atunci e jale. “With friends like these we don’t need enemies”
Mai spunea cineva (a cita oara?) ca nu exista dreapta veritabila in Romania. In timp ce stinga e bine mersi in straturi-straturi de la extrema pina la centru-stinga. Trist
lasa, nu te obosi!
in aceeashi logica, shi pentru a fi rguros exactzi, “ce daca NR are afiliatii PDL? PSD n-are afiliatii PCR? ” se poate scrie shi asha: “ce daca actuala dreapta are afiliatii PDL? PDL n-are afiliatii PCR? “. Oh, ba da. Shi probbail ca una dintre probleme centrale ale Romaniei a fost ingaduintza fatza de afiliatzii. Ironia este ca una dintre cele mai crunte shi mai precise fraza care condenseaza bine dezastrul romanesc apartzine dlui basescu shi eete cumva auto-critica: “ma Adriane, ce vina are poporul asta ca dupa 15 ani tot intre doi comunishti ca noi are de ales”… Dl Basescu sintetizat foarte bine, magisdtral, esntza lui “shi ce daca … escu” a fost comunist (e.g. – legionar etc).
Pai unde de-aia nu are ursul coada shi ai plecat tu in Canada: ca sa scapi de “shi de daca”. Iar rezultatele se vad…
@Adrian: Va rog respectuos sa nu coborim la mirlanii. Sorry, we agree to disagree: PDL n-are afiliatii PCR. Da, au pornit din acceasi stinga, dar au luat-o tot mai spre dreapta.
Normal ca mai sint cozi de topor si-n PDL, dar se poate spune ca este politic cel mai spre dreapta, cel mai departe de extrema stinga. Atit cit se poate in Romania.
Nu acelasi lucru se poate spune de PSD al carui mentor (inca) mai este tov. Ilici.
Deci Basescu e de stinga/dreapta cind va convine dvs?
imi pare foarte rau daca v-am suparat cu ceva. mi-am recitit comentariu shi nu vad unde este marlania de care ma acuzatzi.
mai departe, ca ne place sau, fiindca vorbim de afliatzii, PDL-ul este un demn produs al FSN-uulu. A fost de stanga, pana de curand, cand s-a transformat in dreapta. Cu toate acestea, oamenii care il conduc au ocupat cu totzii (ma refer la vechea garda) functzii de conducere in FSN. Iar cat priveshte trecututl inepartat al unora (intre care shi dl Basescu), cred ca nu mai incape niciun dubiu in ce priveshte partidul care le-a luat virginitatea politica (if any).
Daca ma intrebatzi pe mine, am sa va spun ca dl Basescu nu este nici de stanga nici de dreapta, ci ca s-a ashezat pe unul dintre aceste discursuri dupa cum batea directzia care i se parea lui dominanat in politica romaneasca.
Afiliatziile PDL fatza de PCR sunt exact aceleashi ca ale partidului sau sora, PSD. Tot ce s-a schimbat este firma. In ce priveshte apartenentza PDL-ului la dreapta, acesta este un fapt pe care multzi il clameaza, dar nimeni nu-l poate dovedi. PDL-ul tzine de un discurs de pseudo-dreapta .
Afirmatzia dlui basescu facuta in cadrul unui duel electoral cu dl Nastase in 2004 mi se pare – n continuare – cruda, precise shi definitorie pentru societatea romaneasca, care a fost atat de ingadutoare in ’90 cu “foshtii”, pe care i-a votat apoi cu generozitate shi care se intreaba apoi: “de ce am ajuns aici”. repet: tocmai din pricina lui “shi ce daca” pe care l-atzi folosit. Shi cred ca tocmai lui “sh i ce daca daca” suntetzi dvs. in canada. Altminterlea nu mai plcatzi acolo, daca, la un moment dat, nu vi se apleca de “shi ce daca”.
Romania inca bnu a perceput foarte bine – spre deloc, de fapt- in ce marasm s-a impins singura p-ermitzandu-le foshtlor comunishti sa o conduca tmp de 20 de ani. ca shi dvs., a zis: “shi ce daca X-escu a fost comunist?”. Ei bine, inchidetzi ochii shi inchipuitzi-va ca totzi cei judecatzi in valul II la Nurenberg ar fi ajuns in functzii de conduyere in germania. Germaia care l-ar fi avut drept cancelar dupa 1945 pe Baldur von Schirach, fost shef al HitleJugend, shi – ca ministru de externe – pe Oto Abetz, fostul ambasador de la Vichy. Cam asta s-a int5amplat in Romania shi toata lumea a zis: “shi ce daca”.
Mie – va spun sincer – chiar ca mi s-a acrit sa fu condus de un fost shef a Tineretului Comunist (in ani 90) sau de un fost shef al unei reprezentatze securistoide (azi). Shi mi s-a acrit de “shi ce daca” in privintza asta.
text exhilibrat si consistent. felicitari.
in acest context, as reveni la comentariile pe care le-am expus la http://www.criticatac.ro/6004/deceniul-esecului-neasteptat/
corectura: *echilibrat.
Mie mi se pare ca din start pretentia unora dintre acesti domni de a reprezenta “dreapta intelectuala conservatoare” este cel putin hilara.
Si-l imagineaza cineva pe Titu Maiorescu subscriind la naivitatile “Manualului de lupta” al NR, ba inca si iscalindu-l?
Crede cineva ca Eminescu sau Caragiale s-ar fi simtit bine in compania ideatica a lui Dacian Tolea, sau ca ar fi marsat la euroatlantismul dlui Baconsky?
Isi inchipuie cineva ca Petre Carp, Nicolae Filipescu sau Take Ionescu ar fi putut fi niste cuminti si buni europarlamentari PPE, votand constiincios in conformitate cu indicatiile dlui Wilfried Martens si limitandu-si interventiile oratorice la cele 5 sau 10 minute de rigueur la Strassbourg?
Are cineva impresia ca Constantin Radulescu-Motru sau Mircea Vulcanescu ar fi agreat derobarea statului de la obligatiile ce-i incumba prin insasi natura sa?
Din punctul meu de vedere, in Romania exista numeroase persoane autentic de dreapta, dar un partid corespunzator nu exista; PDL si PNL, fiecare in felul sau, nu sunt decat aripa dreapta a stangii. Si intr-un fel e firesc sa fie asa, pentru ca la drept vorbind ideea insasi de partid este straina unei mentalitati de dreapta consecvente: cum ar putea crede un om de dreapta ca solutia tuturor relelor care bantuie societatea o constituie politica de partid, adica grila ideologica pusa in slujba luptei pentru putere?
PDL si PNL nu sint aripa dreapta a stingii ci aripa rupta a stingii venita din dreapta.
care “drepta” conservatoare ?
Conservatoare a ce ?
Pai ia sa vedem ce se intamla zilili astea .
Unu Silviu Bian care zicea in mod protocronist (adica inainte de Baconschi si Noua Republica) ca „Avem târfe, bețivi, puturoși câți vreți“…Ştiţi ce înseamnă puturos, nu? Leneş. Păi haide să vedem cum îi tratăm pe ăştia, cum tratăm, bolile astea, că astea sunt boli sociale” a fost prins cu zvastu-n caraman a fost prins în flagrant primind 80.000 de lei mita dem la subordonati .
Adica ei , Bac0nschii, Bianii “muncesc”. Oare ce este aia “munca” ?
Dupa cate vaz
Ei cu creieru ca nuca*
Incurca mita cu munca !!
*ca si nu cat. Ca nuca este mica (cat) da si tare !!!
Mie nu imi pasa ca Neamtu a fost sau este legionar. Asta nu e o acuza, e un fel de delatiune. CE ma doare pe mine este ca aceasta gasca de anticomunisti sordizi imi interzic mie, Gheorghita Zbaganu dreptul la asociere. Pe ei nu ii deranjeaza ca in Romania nu exista nici macar o democratie burgheza (de vreme ce comunistii sunt interzisi) dar, culmea tupeului, isi permit sa vorbeasca despre democratie.
comunistii nu sunt interzisi decat moral, in constiinta maselor, legal parca si exista nu numai unul, ci mai multe partide comunistoide-socialiste…
Foarte bun text, felicitări. Sunt punctate câteva lucruri esențiale.
Din păcate dialogul cu o anumită parte a „dreptei” e imposibil pentru simplul motiv că nu poți discuta cu niște propagandiști, cu niște papagali. E ca și cum ai încerca să vorbești cu o carte sau cu un megafon.
Vorbind de producțiile recente ale „dreptei”, mi-a plăcut încheierea lui Andrei Cornea de la textul său despre „vechiul și noul stângism” (mai poți fi de stânga, cu condiția să etc.). Este genul de încheiere / concluzie care arată că stai de vorbă cu cineva care încearcă sincer să gândească, nu cu un idiot zelos cum din păcate sunt așa de mulți în zona aceea.
Adica vrei sa spui ca se poate comunica cu Andrei Cornea? Eu am incercat dar nu mi-a mers
Cel puțin din textul ăla, așa dă impresia. Am zis ce mi-a plăcut în ultima vreme din zona producțiilor lor.
Depinde in ce context si in ce maniera ati facut-o. Nci in vechiul cod al onoarei nu era prevazuta ridicarea oricarei manusi…
PNL s-a format de dreapta cum m-am format eu ca popa papistas. S-a format ca partid de centru stinga si a trecut mai spre dreapta dupa disparitia PC si aparitia in scena a PNT. Intrebati orice bunic din PNL si va va spune exact asa. Si PNL si PNT s-au trezit de dreapta dupa ’89 pentru ca la stinga nu aveau loc de o puzderie de partide si partidulete incepind de la agrarieni si terminind cu FSN. Faptul ca liberalii au pus tunurile pe tarani in 907 nu ii face de dreapta, faptul ca au prigonit PSDR-ul lui Stefan Gheorghiu la fel.
Corect. In Romania contemporana nu exista, istoric sau doctrinar, nici macar un singur partid de dreapta.
In Romania alegerile se pot cistiga doar prin populism si frauda.
Domnule Cezar, cu tot respectul, sunt cam mirat ca dumneavoastra considerati FSN-ul si partiduletele care au aparut dupa 1989 ca fiind partide de stinga. Ce stinga e aia care distruge CAP-urile , creeaza o elita cleptocratica, inclusiv in domeniul cultural, privatizeaza economia si arunca un sfert din populatie in ghearele disperarii?
Pentru mine stinga e buna si dreapta e rea.
De ce?
Simplu: pentru ca stinga tine cu cel oprimat iar dreapta cu opresorul.
Prefer un prost de stinga unui destept de dreapta. Imi este greu sa vad vreo substanta umana la vreun dreptaci.
Idem, nu pot intelege cum poate fi un intelectual de dreapta. De la mine se vede ca asta e un oximoron.
Inteleg ca ati vrut sa spuneti “falsa stinga”
Stinga gorbaciovista
Ca sa raspund, dupa mine si stinga si dreapta au disparut din Romania. Ceea ce avem acum este un amalgam de oportunisti, lasi tradatori si criminali. Dreapta romaneasca reprezentata de PC a fost prima care a disparut din peisajul politic. Stinga adevarata PCR iarasi a disparut in 89. In rest spoiala. FSN poae fi si la stinga si la dreapta fara nici un fel de problema la fel si PNL si PNT si Gigi Becali si oricine.
Excelent articol. Ce ma deranjeaza mai mult nu e antinomia dreapta – stanga ( ce inseamna dreapta si stanga in lumea de azi ar merita poate o discutie) cat dificultatea de a iesi dintr-o mentalitte balcano-bizantina. Cainii de paza s-au transformat in caini de companie – si cred ca ar fi asa indiferent cine ar fi la putere.
Pingback: Cîteva chestiuni de principiu pentru cîinii de companie ai democrației « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET
@lucid
cartonas galben.
termina cu injuriile. la subiect daca ai obiectii
@admin: eu nu am facut decat niste judecatzi de (non)valoare. Venitzi si voi cu un “manifest” ca Neamtzu si apoi nu va mai suspectez de profunda adaptare la marile valori ale natziei “capra vecinului”, “sculatzi voi sa sedem noi”, plus, evident, “acrii sunt strugurii”. Inainte sa demolatzi ce incearca altzii incercatzi macar sa incepetzi o constructzie.
Ernu: “Despre invazia de teologi în funcții importante în MAE nu mai vorbesc; am spus-o şi o repet mereu: sînt mai mulţi teologi cu doctorate în MAE decît în orice instituţie de educaţie a BOR. Totuşi, nu poți să faci din MAE o mașină de cadre de partid, că e strigător la cer: cine are urechi de auzit să audă.”
Totuși, Vasile Ernu, te somez să îmi dai un singur nume de teolog angajat de Baconschi în MAE măcar ca referent, darmite în funcții importante. UNUL SINGUR! Anticreștinismul nu poate fi o scuză pentru minciună.
Te mai somez să numești un singur membru PDL adus de Teodor Baconschi la cabinetul ministrului, în vreo funcție de secretar de stat, director sau director general, ambasador, etc. UNUL SINGUR!
Cum poți susține că “tot ce am spus e verificat, masurat si cintarit”? Vrei să dovedim în tribunal adevărul celor afirmate de tine?
Aștept răspunsul sau scuzele.
@Adrian Papahagi
calm. Nu sint anticrestin.
Of, hai sa fim seriosi cu tribunalul. Chiar vrei sa fac o investigatie serioasa? Nu cred ca domnul Baconschi vrea asta..
1. Esti reprezentatul MAE?
2. Purtatorul de cuvint al domnului Baconschi?
3. Cui sa-m cer scuze?
4. Pentru ce?
Spun lucruri pe care le stie toata lumea. Sa ma contacteze cineva de la MAE si le dau si lista si mutle alte intrebari…
v.
E consilierul lu’ Baconschi si vicepresedinte la FCD. Asa scrie pe Wikipedia…
“Capitane, nu fii trixt…”
@Adrian Papahagi
dar de ce nu ma intrebi de vila de protocol? de angajarea MAE a domnisoare de 26 de ani Alexandra Laura Benea – director de formare profesională pentru diplomaţii români? care are un tata tată bine plasat (Gheorghe Benea, directorul Loteriei Române)? Despre asta era bucata aia de text. Teologii nu au nici o vina ca sint teologi, mai ales daca s-ar ocupa de teologie. Cred ca eu trebuie sa pun intrebari…
Nu există nici o vilă de protocol. Gâdea a prezentat la A3 Fundația Titulescu (a lui Năstase) ca vila unde locuiește ministrul Baconschi.
Benea lucra la IDR (angajată de directorul instituției) înainte ca Baconschi să intre în PDL! E șefă peste 3 oameni, dincolo de titlul pompos.
Baconschi nu a angajat NICIUN SINGUR teolog sau pedelist în MAE.
Eu sunt consilier personal al ministrului, știu 7 limbi străine, am trăit 10 ani în străinătate și nu am a mă jena că ocup provizoriu un post într-un minister în care pot fi găsiți la tot pasul diplomați-ingineri care abia dacă bâiguie engleza onorabil. Am venit și voi pleca cu ministrul. Nu sunt membru de partid, iar opțiunile mele doctrinare nu am a le justifica. Iar dacă zile de muncă de 14 ore sunt o sinecură, vă doresc și vouă asemenea huzur.
Observ cu tristețe cascada de miciuni. Sunați din ce în ce mai mult ca Vadim, Năstase și Voiculescu.
Domnule Papahagi,
Numai din pura curiozitate va intreb, ce munciti paisprezece ore pe zi?
bag sama ca problema ramane: vasile ernu nu a fost in stare sa probeze o afirmatie clara si transanta din textul sau
@ berenger
din pacate chiar cel care a intrebat se afla in aceasta postura. Domnul Papahagi se afla exact in aceasta postura (nu e teolog dar e specialist in cu totul altceva). Cunosc destul de bine mediul si oamenii din zona la care ma refer si daca as face o genealogie a acestor cirdasii nu cred ca i-ar face fericiti. Fraza cu teologii are bataie ceva mai lunga decit domnul baconschi. As vrea sa nu am dreptate si sa-mi cer scuze insa lucruruile sint si mai grave decit le-am descris eu….
“Despre invazia de teologi în funcții importante în MAE nu mai vorbesc”. aceasta este afirmatia in cauza. e neprobata in continuare.
in rest, nimic nu te opreste sa faci publica lista abuzurilor de functii din mae. nu cred ca interesul tau e sa-i faci fericiti. dar daca ii critici, o faci cu dovezi si argumente, nu cu afirmatii neprobate. nu de alta, dar daca insisti in a te invarti in jurul problemei, credibilitatea ta e pusa in joc.
asa ca, fie probezi afirmatia, fie o retragi si iti asumi culpa. a treia cale nu iti este la indemana fara a-ti intina imaginea.
Pune domnule ghilimele la cuvântul teologi, și gata. Zi „teologi” – ca să înțeleagă tot prostul că nu de absolvenți de științe politice sau de școli diplomatice e vorba în cestiune.
Domnul Marius Lazurca, actualul ambasador al Romaniei la Chisinau este un alt membru al grupului din jurul lui Baconschi, implicat in Fundatia Crestin Democrata si atasat de Biserica Ortodoxa. Functia lui este una importanta, de ce a primit-o insa nu as putea spune. Un diplomat abil era necesar, a fost preferat insa un apropiat al lui Baconschi, pe filiera ortodoxa.
Interventia domnului Papahagi este naucitoare. Nu este membru PDL, dar vp al FCD, nu este consilier la MAE, ci al ministrului. Prin urmare, totul este moral?
Cat despre explicatiile domniei sale privind locuintele lui Baconschi, ce sa mai spun? Ministrul are nu unul ci doua apartamente, o casa in constructie, dar si un apartament “pentru protocol” primit de la RAPPS. De mentionat ca unul ditren apartamentele proprietate personala il inchiriaza si castiga bani. Domnul Baconschi paseste curajos in afacerile imobiliare, urmand probabil pasii domnului Becali, un alt ortodox. De mentionat inca ceva: dincolo de salile MAE, ministrul dispune si foloseste pentru intalnirile cu omologii sai si una dintre vilele Lac. Prin urmare, la ce anume mai foloseste apartamentul primit pt protocol?
@Vasile Ernu
)))) Nici tzatza Leana de la piata nu le zice mai bine 
Amuzat citesc disputa cu d-l Papahagi, si ma impresioneaza reactia dvs “Of, hai sa fim seriosi cu tribunalul. Chiar vrei sa fac o investigatie serioasa?” la o intrebare simpla gen “daca tot acuzi, demonstreaza, da un nume, explica o situatie”. Si continuarea e devastatoare: “Spun lucruri pe care le stie toata lumea.”
Cum se zice in generatia facebook: looool
@Jacques
daca exemplele din text nu sint un motiv de ingrijorare (in cazul MAE sint 3 mari si late) atunci vorbim ca sa ne aflam in treaba..
Uau!
S-a isterizat grupul prietenilor domnului Baconschi?
)
)) Poate ca nu o fi niciunul chiar membru. Dar domnul Papahagi insusi este director adjunct al Institutului de Studii Populare si membru fondator al FCD, platforma politica a domnului Baconschi 
). Deci mai mult decat un simplu membru de partid 
))
)). Poate ca nu or fi chiar teologi dar e o intrebare de bun simt ce cauta in calitate de consilier al ministrului un specialist in studii medievale si filologie clasica 
)). Sa intelegem ca se mai foloseste latina si greaca veche in uzul diplomatic si domnul Papahagi face traduceri? 
))
Adrian Papahagi este un diplomat bun. Ii solicita lui Vasile Ernu sa ii spuna numele unui singur membru PDL care o fi in cabinetul ministrului.
Domnul Papahagi intreaba de teologi
Impertinenta acestor sinecuristi bate pe Caragiale….
Nu vreau sa fiu carcotas, dar cred ca inclusiv prietenii lui Baconschi au dreptul de a cauta fisuri in argumentele contra-opinentilor. Pentru astfel de fisuri tin strict de coerenta discursului respectiv, nu de cel care cauta. Asa ca intrebarile dlui Papahagi sunt legitime.
Temă pentru Johnnie Hoogerland: a se compara mandatul dlui Marius Lazurca cu cel al predecesorilor săi. Veți afla răspunsul la întrebările care vă chinuie.
În loc să numărați casele lui Baconschi, mai bine ați nota că, într-o lume de politicieni milionari în euro, e nevoit să plătească rate la o casă în construcție, și asta după trei mandate de ambasador. E un om care trăiește din salarii, chiar dacă nu mănâncă salam cu soia.
Calomnie, invidie, resentiment. Ingrediente binecunoscute ale discursului de stânga. Tot înainte!
Domnule Papahagi, sa ne pastram seriozitatea, mandatul domnului Lazurca in timpul guvernarii AIE nu poate fi comparat cu cel al predecesorului sau, in timpul guvernarii Voronin/PCRM. Domnul Lazurca a beneficiat de un context net favorabil.
Mi-e teama insa ca supraevaluati activitatea sa la Chisinau, eu unul vad ca domnul Lazurca este in mod special preocupat de problemele locative ale ICR si de, stiti dumneavoastra, diseminarea romanismului. In timp ce alti diplomati straini din Chisinau se ocupa cu treburi ceva mai serioase, acum, in plina criza interna in AIE.
Eu cred ca nu, doar pentru ca unii politicieni sunt milionari, nu este in regula ca domnul ministru, posesor de doua case + una in devenire sa detina si o locuinta de protocol. De fapt nu vad nicio legatura intre una si alta. Cred insa ca acumularea asta de case spune ceva despre persoana domnului Baconschi.
Domnule Ernu,
Mai devreme mi-ati sters un comentariu in care va spuneam foarte politicos ca nu ati raspuns la intrebari. Sint curios daca pe acesta il veti publica … Probabil ca nu. In articol faceati trimitere la Dorin Tudoran! Credeti ca DT ar fi procedat la fel ?
Din punctul meu de vedere – acela al unui om care va apreciaza ca scriitor si care va si cunoaste personal – gestul Dvs. de a sterge un comentariu, unul care nu incalca nici o regula, va anuleaza o parte din onestitatea pe care o obsevasem la dvs. in dese situatii. Dar, asa se intimpla, caracterele rezista chiar si atunci cind este dificil. Ceilalti – mai cad, nu prea rezista.
Imi pregatisem si o interventie asupra textului, una destul de favorabila. Nu am s-o mai redau aici. As fi preferat sa ma dezamageasca textul. N-a fost sa fie …
Cele bune.
email 1
Domnule Ernu,
Daca imi ingaduiti, nu ati raspuns la intrebari:
1. câți teologi a angajat Baconschi la MAE (măcar un nume)?
2. cât a plătit FCD pe “jeepuri” luxoase?
3. unde am scris un rând de simpatie cu legionarii? (e vorba de Adrian Papahagi)
Puteti sa dati un link catre o sursa de informare ? Spuneati de reguli si de faptul ca ele trebuie respectate.
@equilibrium
cer scuze… cred ca intrase la spam comentariul dstra. la CA nu se cenzureaza (decit radicalismele si atacul dur la persoane). Masina blocheaza noivenitii si uneori admin nu observa acele meiluri stopate.
raspuns mai jos la intrebari..
si sinteti binevenit
1. Domnul Papahagi este exact in aceasta postura (doar ca diluata… caci nu e teolog ci clasicist si specialist pe ev mediu o meserie foarte frumoasa dar nu la MAE)… putem face o genealogie a multor increngaturi de acolo dar nu vroiam decit sa trag un semnal de alarma.
2. nu stiu cit a platit pentru o masina. cred ca trebuie intrebati cei de la FCD. Eu am estimat (conform preturilor de pe piata). Ma tem ca FCD nu a platit nimic ci a primit… ceea ce poate fi si mai grav
3. nu am zis nicaieri ca domnul Papahagi ar fi scris texte legionare. de unde a-ti scos asta? Si nu am vorbit nicaieri in textul meu de domnul Papahagi.
Un singur nume: Bogdan Tataru Cazaban, ambasador
Un alt singur nume: Ioan T Morar, consul (nu e membru PDL, dar a muncit ca si cum ar fi)
etc.
Și pe domnul filosof crud cui îl lăsăm? Adicătelea onor. dl. Avramescu.
M-am uitat si eu pe wikipedia, Bogdan Tataru Cazaban este intr-adevar ambasador … dar pe langa Papa! Oricat de stanga am fi, cred ca e chiar indicat sa pui un “teolog” ambasador la Papa, ca doar n-o sa pui un inginer.
Bogdan Tătaru-Cazaban este unul dintre cei mai fini cunoscători ai tradiției creștine, ortodoxe și catolice deopotrivă. Este un om de o imensă calitate și un diplomat desăvârșit. Nu cunosc pe cineva mai potrivit ca ambasador pe lângă Sfântul Scaun.
Dar, vă voi dezamăgi: nici măcar el nu e teolog.
de bun simt raspunsul, imi place!
Chiar ma intristati domnule Papahagi….
Benea a fost angajata acolo cand domnul Baconschi era ministru. Ca nu era inca, formal, membru in PDL, nu are nicio importanta decat daca incercati sa creati o penibila diversiune. Domnul Baconschi chiar si cand nu platea o cotizatie la o organizatie PDL era ministru sustinut de catre PDL.
Cat despre teologi: va repet, dumneavoastra, cu studiile dumneavoastra puteti fi facut de cineva “teolog”. Oricum, studiile nu va recomanda pentru functia pe care o ocupati si pentru care primiti un venit anual de 4 ori mai mare decat venitul obtinut din jobul pentru care ati fost pregatit.
Faptul ca sunteti poliglot nu va recomanda mai mult pentru acel job. Decat daca nu cumva lucrati la un departament special al MAE, unde cunostiintele dumneavoastra de limba…araba, de exemplu ar putea fi folosite.
Sunteti insa consilier personal. Deci consiliati pe ministru. Cu ce oare? Ii corectati pronuntia?
Cat despre faptul ca ocupati functii importante atat in ISP cat si la FCD, acestea spun ca sunteti implicat partizan, nu doar ca aveti o inocenta optiune doctrinara.
Iar Dvs cu ce studii glorioase vă lăudați, ca să știu ce “puteți fi făcut” de cineva?
Nu știu ce credeți Dvs. că poate califica un om pentru diplomație: spoiala de newspeak și newthink primită în 3 ani de studii de relații internaționale, sau cultura, poliglosia, eleganța, viziunea, etc? Nu știu Dvs din ce tradiție vă revendicați, dar strămoșii mei Nicolae Papahagi și Valeriu Papahagi erau diplomați în anii 1900 și 1940.
Mai notați că ministrul poate numi în cabinetul său pe cine dorește (chiar și un individ ignar ca Dvs. are deci o șansă într-un guvern neocomunist).
Nu ocup un post pe viață în MAE; vin și plec cu ministrul. Știu că poate ar fi trebuit să vă consulte dl Baconschi înainte să coopteze un filolog poliglot, capabil să scrie discursuri cu miez sau să transforme texte lemnoase și agramate în proze decente în engleză, franceză, italiană și germană. O să-l rog să-și ceară scuze că nu a consultat oracolul atotștiutor Duca.
PS: am avut salarii de 2 ori mai mari decât cel prezent din MAE la Paris, unde am predat la Sorbona, Paris VII și Inst. Catho. Nu am nevoie de protectori ca să mă descurc oriunde în lume.
Vă înțeleg frustrarea. Dar câtă lipsă de eleganță…
Domnule Papahagi,
Ma speriati. Va asigur ca nu ocup niciun post public si, chiar in mediul privat fiind, nu ocup nicio functie care sa fie incompatibila cu studiile mele (intamplator, in teologie si stiinte politice). De asemenea va asigur de faptul ca am oroare, fiind un om cu convingeri liberal-conservatoare, de cheltuirea ilegitima a banilor publici.
.
Cred si voi sustine politic interzicerea subventionarii bugetare a unei institutii precum cea a consilierului personal al ministrului. Daca este “personal”, ales dupa bunul plac al ministrului, sa fie platit de catre acesta, din buzunarul propriu.
Dumneavoastra, ca om ce va revendicati, ca si mine, de la valorile Dreptei, ar trebui sa va intrebati cu privire la legitimitatea salarizarii dumneavoastra de la buget. Chiar daca aveti stramosi ce au ocupat posturi diplomatice, aceasta nu presupune ca devine o responsabilitate pentru Stat si contribuabilul roman finantarea dumneavoastra
Mai remarc ingrijorat aroganta si dispretul cu care faceti referire la corpul diplomatilor romani “de meserie”. Aceasta denota proasta crestere. Semn ca nimic din cultura diplomatica a strabunilor dumneavoastra nu a supravietuit pana la urmas.
Dar ce sa mai mir? Un ministru de calitatea lui Teodor Baconschi nu putea sa aiba decat un consilier de calitatea dumneavoastra….
Domnule Papahagi, cum il sfatuiti dvs pe ministrul Baconschi in legatura cu recentele luari de pozitie ale unor lideri europeni impotriva multiculturalismului. Pozitii care frizeaza xenofobia publica, europocentrismul, instrumentalizarea tarilor sarace si a populatiilor lor, marginalizarea emigrantilor, in special, a celor non-europeni, in virtutea religiilor lor.
wow…cata smerenie domnule Papahagi
) sunteti un geniu. credeti ca s-a transmis de la stramosi?
se pare ca cele opt sute de limbi pe care le vorbiti, nu va ajuta nici sa intelegeti articolul acesta, hehe.
ce defenisv sunteti…wow…astia sunt oamenii pe care-i avem in MAE. incep sa fiu speriat
Asa va trebuie dle Papahagi
daca n-aveti treaba decat sa raspundeti la intrebari perfide de genul “Deci consiliati pe ministru. Cu ce oare? Ii corectati pronuntia? 
”
“Don’t wrestle with a pig, you both get dirty, but the pig enjoys it”. Nu ma refer la comentatorul in sine, ci la stilul zeflemitor al intrebarilor. In fond, n-ati comis nici o infractiune: ati cerut exemple concrete pentru acuzatiile din articol. N-ati primit raspuns decat atacuri la persoana, insinuari, intrebari, acuze.
Mie-mi rasuna in minte versul cantat de Florian Pittis:
“Nu raspund când mi se-arunca vorbe-n spate”.
Intrebare pt dl. Duca: la “public defense” al tezei de doctorat, cand vi se pune o intrebare din public, raspundeti la intrebare sau mai intai va interesati de calitatea celui care intreaba si daca isi face bine meseria?
@Kinn:
Nu inteleg sensul intrebarii, dar voi raspunde la ea: desigur ca la sustinerea tezei de doctorat candidatul este obligat sa raspunda intrebarilor din sala.
Cat despre cazul domnului Papahagi, domnia sa trebuie sa raspunda pentru ca….spre deosebire de personajul din melodia lui Pitis, nu este un hippie salbatic ci un om platit cu un salariu frumos din fonduri publice.
Este dreptul meu cetatenesc acela de a il chestiona si este obligatia domniei sale de a raspunde.
Cat despre domnul Papahagi, a primit raspunsuri la intrebarile domniei sale, trebuie sa recunosc, inteligent ridicate. Insa din pacate nu poti sa maschezi inteligent cocina de porci (ca sa va preiau metafora) in care se scalda toti profitorii actualului regim politic.
Sensul intrebarii era sa arate ca atunci cand dl Ernu face niste afirmatii intr-un articol public, si un cititor (fie el si unul din cei criticati) cere niste exemple, onsetitatea intelectuala presupune un raspuns direct si la obiect de la dl Ernu. Pe care nu l-am vazut, am vazut insa comentariile dlui Papahagi inecate intr-un noian de ironii, insinuari, acuze (“sunteti reprezentantul lui baconshi”, “ii corectati pronuntia”, “ce defensiv” etc), de la multi comentator. Mi-a adus aminte de tigancile care fac scandal cu fustele in aer in fata politiei, ca sa aiba timp smecheasu’ sa fuga prin fundul curtii. Mi-a displacut profund, atat din partea dui Ernu, cat si a comentatorilor. Omul merita un raspuns onest, mai ales la un articol care clameaza onestitatea.
Este dreptul dvs cetatenesc de a intreba pe cel platit din banul public, de acord, nu-l contest. Spun doar ca exista intrebari care urmaresc o nelamurire, si exista intrebari care nu intreaba, ci doar afirma si iau in zeflemea. La intrebarile oneste poti face un efort de a raspunde intr-un spatiu neoficial ca aici; la intrebarile la misto, e doar energie irosita. Vreti sa va chestionati functionarul public, faceti o scrisoare oficiala, si vi se va raspunde oficial. Sa raspunzi in mod serios la intrebari intentionat rau-voitoare aruncate in zeflemea pe un site e o greseala, si sper ca nu de asta il platim pe dl Papahagi. Asta vroiam sa spun.
@kinn
incepem sa fim ridicoli cu totii… deci
1. nu e o problema ca un ministru are angajati in afacerea privata angajati din minister? (cel putin 3)… intreb…tu ce crezi?
2. Ca are o fundatie privata in vila de rpotocol, de stat? e o problema? tu ce crezi?
3. ca a angajat o domnisoara de 26 de ani fara pregatire profesionala (Alexandra Laura Benea) director de formare profesională pentru diplomaţii români? care are un tata bine plasa (Gheorghe Benea, directorul Loteriei Române)… e o rpoblema? tu ce crezi?
4. ah, ca domnul Papahagi (a intrat singur in gura lupului ca eu nu stiam ca e si consilier), medievalist (“teolog” cum zic eu, foarte bun de altfel) e pus in functie de consilier + in functie de cinducere a fundatiei sale private….??? e ok? tu ce crezi? daca crezi ca e ok atunci probabil eu am probleme
pot sa-ti mai dau inca multe astfel de neregularitati…
Acestea sunt consideratii stilistice. Atat domnul Ernu cat si ceilalti comentatori (eu inclusiv) am raspuns intrebarilor domniei sale. S-au dat nume de teologi (s-a raspuns ca nu ar fi- desi numele citate au bibliografii relevante pentru teologie). S-au dat nume de angajati, membri, ba chiar ideologi de partid (cazul Papahagi, chiar).
Stilistica nu a fost poate una formala. Dar nici somatiile domnului Papahagi nu straluceau prin diplomatie. Insa raspunsurile au existat…. Ca nu ii convin domnului Papahagi, asta este altceva…
Sa luam CV-ul lui Papahagi de la adresa:
http://www.lett.ubbcluj.ro/~english/department/papahagi_cv.pdf
Ce vedem aici: PhD in studii medievale, “lecturer” in “English grammar”, researcher la Warburg Institute, tot felul de awards de anglicistica. Carti fara legatura clara cu religia (din titluri). Journal papers: Old English, Boethius, manuscrsiul burgund, Doktor Faustus. Si, da, marea demascare: “Biblia in istoria cartii” ,2008, pp.61-71. L-am demascat, teologul!
Ce anume din CV il face pe Papahagi teolog retrograd barbos a la Tanacu?
Si, a, da, s-a mai dat exemplul lui Bogdan Tataru Cazaban, ambasador pe langa Papa. Nu e bine teolog ambasador la Vatican? Ce studii ar trebui sa aiba ambasadorul roman la Vatican, de inginer electrotehnist, de medic primar in oftalmologie, de economie ?
Daca mai sunt exemple data aici pe care le-am omis, imi pare rau ca nu le vad, asta e pentru ca sunt susotite pe la colturi prin comentarii si nu afirmate in clar si la vedere.
@Vasile Ernu
Ma grabesc sa spun ca aveti absoluta dreptate la primele 3 puncte. Mai ales cazul drei Benea e strigator la cer, si tipic pentru nepotismul tuturor institutiilor de stat si al amalgamului stat-partid.
Totusi Papahagi n-a comis nici o infractiune cerandu-va niste nume si exemple (chiar daca pe un ton sec), si cred ca merita un raspuns solid, cinstit si la fel de sec, nu doar un comod “nu raspund decat in fata Marii Adunari Nationale a lui MAE si Baconski”.
Pana la urma, am ramas cu impresia ca Papahagi a intrat in casa CriticAtac si a iesit fara raspuns, ba chiar si porcait (nu de catre dvs., bineinteles, ci de coteria de comentarii si comenatori). Prost sa fie al’data un om educat (totusi are un doctorat summa cum laude la o universitate de prestigiu, nu-i un neica nimeni de pe linia dreapta) sa mai scrie ceva aici, numai ca sa fie zeflemit de anonimii comentatori ai internetului; eu asta i-am zis.
Recunosc ca in fata avalansei de critici care i s-au aruncat in fata, m-am simtit dator sa ii iau apararea. Si recunosc ca mi-as dori cat mai multi doctori summa cum laude de la universitati de prestigiu in guvernarea Romaniei. Nu cred ca astia cu summa cum laude sunt problema, ci cei a la Tanacu.
E drept, am scris cam mult pe acest subiect. Ar fi trebuit sa ma opresc, dar asa sunt eu, tin mereu cu aia mai slabi. Stanga, bat-o vina
@kinn
cine sint cei slabi? cei de la putere? sau cetateanul care plateste taxe si-i critic?
eu sint un cetatean care critic puterea atit cit ma pricep (in cazul dat grupurile intelectuale care au capotat in fata puterii). Am sau nu dreptate e discutabil. Au dreptul la replica sau la o pozitie oficiala. Cind esti la putere trebnuie sa fii pregatit sa primesti critici… dar ei vor laude… nu se poate. Puterea nu e nicodata slaba, iar acesti baieti (foarte culti de altfel… dar destul de incompetenti politic) in loc sa umple universitatile tarii, au umplut ambasadele si birourile…
Ce hilar acest comentariu de un sofism clasic (parca argumentum ad verecundiam ii zice). “Stramosii” Dvs. sunt fantomele din dulap al oricarui dreptatici din Romania: mereu ies in fata originile “boieresti” si pedigreeul genetic. Si ce ne spune faptul ca aveti stramosi ilustri? Ca s-a perpetuat clasa sociala sau ca aveti un drept genetic sa lucrati in MAE?
Si te unde aceste puteri discretionare ale ministrului (eu credeam ca sunt limitate de lege, nu de bunul plac codificat in lege)? El poate sa numeasca pe oricine, chiar si pe un ignar (hotarati Dvs. ca x de pe blog este ignar: il cunoasteti si ce dovezi aveti?), in nu stiu ce pozitie. E adevarat ca ne spuneti indirect ca putem avea oricand ignari in posturi sus-puse prin ministere, dar de ce Dvs. apelati la un argument atat de cinic pentru a justifica decizia ministrului ma face sa rad, mai ales avand in vedere ca stiti 7 limbi.
De ce nu ati ramas la acele prestigioase instituii academice? Din iubire fata de Romania, din dragoste (teologica) pentru ministru? Care Romanie: aceea cu cele mai sarace regiuni din Europa Unita, cu cel mai ridicat abandon scolar, Romania fara dinti in gura si purtand haine de decenii dar care merge la biserica, se incarca de supersitii si revine linistita sufleteste acasa? Romania care gaseste in credinta superstitioasa (nu in religie: sunt atatia credinciosi care nu stiu nici semnificatia primara a sarbatorilor pe care le celebreaza) leacul pentru suferintele trupesti.
Cand va ajunge si la noi bunastare, o sa bata vantul prin bisericile Romaniei. Dar si prin cuferele Patriarhului. Iar la MAE nu vor mai fi ministri “teologi”!
Un text tranşant şi gândit limpede, binevenit!
Cred că un dialog real, de pe poziţii ideologice clar asumate, ar ajuta să desluşim care sunt precondiţiile şi implicaţiile unor decizii politice, în primul rând ale celor de politică socială… Dincolo de faptul că reţeaua descrisă nu prea poate fi numită “liberală”, problema este că nu reprezintă nici vocea “conservatoare” aşa cum m-aş (ne-am?) aştepta.
Vocile conservatoare ar trebui să militeze pentru valoarea vieţii de familie şi mai ales pentru familiile cu mai mulţi copii (total abandonate politic acum în România!) , pentru naţiune, reactualizând şi revigorând acest concept (faptul că cineva a locuit 10 ani în străinătate, nu este nicidecum un motiv de mândrie, în acest sens…), pentru patrimoniul naţional, inclusiv cel natural (deci, să se opună ferm exploatării miniere din Roşia Montana), pentru valoarea intrinsecă a educaţiei (opunându-se marketizării acesteia), pentru valorile creştine de solidaritate socială (refuzând criminalizarea sărăciei) şi să recunoască necesitatea unui grad de etatism pentru concretizarea acestor scopuri normative. Mişcările conservatoare din Ungaria şi Polonia (ne plac sau nu) conţin aceste elemente. Dar în ce măsură le putem regăsi şi în “conservatorismul” asumat/practicat de cvasi-gruparea analizată de Ernu?
Bingo!
Bine spus Cristina
probabil va trebui sa venim cu un text si pe domeniul asta doctrinar. Eu am apelat la partea praxisului pentru ca din pacate in romania oamenii sint mai sensibili la asta decit la doctrina. dar va trebui sa punctam si asta.
pe mine nu ma deranjeaza doctrina lor ci faptul ca spun una, gindesc alta si fac total altceva.
valoarea vietii “de familie” nu este data de “cat mai multi copii”,FALS! In Romania se mai fac copii “din loterie”, fara nici o noima, fara niciun “proiect”, evident ca “nevruti”!!
Nu ai ce revigora, dupa 10 ani “de strainatate” vezi marasmul nationalismului romanesc comparativ cu al altor natii!!In Romania poti sa crezi ca reprezinti ceva pe palneta dar nu suntem decat o impunsatura de ac pe harta lumii!!
A te opune RM inseamna a nu beneficia niciodata TU de bogatiile acestei tari si a-i condamna pe altii/copii altora,la saracie; si tari “nationaliste” “de stanga” au ajuns la concluzia asta:Ecuador,Venezuela, Bolivia, toate si-au inchiriat exploatari din “natiune”!
ETC!!!
Fara suparare, Cristina Ratz: ce competentza ai dumneata sa te opui proiectului Rosia Montana (caci asta sugerezi “conservatorilor”)? Ai urmat macar un curs de geologie, de inginerie miniera, de economie contemporana, de chimie organica, de arheologie, de arhitectura traditzionala? Unul din pacatele fundamentale ale stangacilor rrrominichii este ca se pronuntza asupra unor probleme despre care nu au nici un habar. De la un gutza-voxpublica nu potzi avea vreo pretentzie dar la un cadru universitar platit de mine, CONTRIBUABILUL, am tot dreptul sa judec pe ce dau banii.
@Lucid
Democraţia înseamnă participarea cetăţenilor informaţi la luarea decizilor politice. Este deci o diferenţă între “tehnocraţie” (puterea experţilor) şi “democraţie” (puterea poporului). În calitate de cetăţean al unei democraţii, cred că este datoria mea să am o atitudine informată despre problemele naţionale curente, chiar dacă nu intră în domeniul meu de competenţă profesională (de expl. exploatările miniere cu cianură).
PS: Scriu pentru CriticAtac în timpul meu liber, voluntar, fără să fiu plătită.
Atitudinea informata CORECT, adica TEHNOCRATIC, asta conteaza intr-o democratzie adevarata. Adicatelea sa te informezi din ce spun GEOLOGII – de exemplu membrii academiei din sectzia respectiva, specialistii in MINIERIT si in economia minieritului aurifer (nu un pensionar care a dus de rapa exploatarea pana la inchiderea sa din 2004 cand se ajunsese la SAPTE lei cheltuitzi pentru a obtzine UN leu de aur), ARHEOLOGII de renume (nu numai Piso al carui razboi personal cu MNIT-ul este de mult paranoic). Trust me, cunosc destul de bine problema (una din lucrarile mele este folosita de opozantzii proiectului in manipularea execrabila cu asa-zisele “mine dacice” de acolo, dar nu potzi avea un dialog ratzional cu fanaticii), si proiectul este absolut necesar Romaniei cu conditzia transferului “modelului suedez” in reprocesarea cianurilor folosite si cresterea redeventzei (de la 4 la 6%) si a participarii statului roman (de la 20 la un minim 30%, dar asta inseamna bani de la buget) plus dreptul de preemptziune al BNR la cumpararea aurului extras.
Evident ca nu m-am referit la “plata” inexistenta de la Criticatac ci la efectul pozitziei publice a cuiva platit de contribuabili care se exprima intr-o problema in care este “informat” nu de la specialisti ci de la oengistii de profesie plus mass-media atat de jalnicilor “presari” ai rrrominichii..
…sa impune o simpla intrebare: de ce nu se desecretizeaza intregul contract …pentru ca “am inteles” (nu pe surse) ci de la (probabil “alti”) geologi ca adevarata “bataie’ nu e neaparat pe aur, ci pe controlul privat al “altor metale rare” (si care “au fost uitate in afara contractului”)
pentru @ivi: nicaieri in lume nu se face public un contract de acest tip INAINTE DE SEMNARE. De ce? Foarte simplu, pentru ca el contzine rezultatele EXPLORARII facute de companie inainte de intocmirea contractului, deci cantitatzile estimative de aur si localizarea lor in perimetrul concesionat. Daca s-ar face publice acum si apoi contractul se va da altcuiva inseamna pur si simplu ca se fura munca de explorare a companiei initziale.
Si, trust me, metalele alea rare sunt baliverne pur si simplu. Uraniul nu poate insotzi geologic aurul – uraniu se afla la Baitza, la nord de Rosia, in Bihor. Iar alte metale nu a gasit nici ceausescu cand a ras in anii 80 masivul Cetate – vecin cu Carnicul, tot pentru aur.
@lucid:
Poti da mai multe detalii: de ce anume trebuie sa apara rezultatele explorarii in contract? De ce trebuie sa apara cantitatile de aur si localizarea lor in contact? Dupa mintea mea de nespecialist, contractul este ceva de genul “se acorda firmei RMGC dreptul de explorare a masivului X si Y (cunoscut deja), contra unei redevente de x% din aurul gasit acolo”. Cat aur crede firma ca e acolo e treaba firmei, ce sa caute in contract? Fara ironie, sincer nu stiu raspunsul. Sau ma rog, sa lase cantitatea de aur si ocatia precisa intr-o anexa separata, dar restul contractului sa fie public.
@kinn: asa si este, explorarea este in anexe. De altfel contractul propriu-zis s-a desecretizat de cateva luni, dar opozantzii vor sa vada si anexele cu explorarea caci cred ca la Rosia e plin de titan pentru avioane, molibden pentru supra-otzeluri si alte fantasmagorii. E mai complicat sa-tzi sumarizez procesul legal: concesiune – explorare – contractare – exploatare – reabilitare – inchidere “afacere”.
cu alte cuvinte, daca nu sint specialist in constructii de sosele, nu am dreptul sa comentez ca la autostrada Transilvania s-a spart conducta de bani publici.
Daca nu sint specialist in constructii de stadioane nu am dreptul sa am pronunt in legatura cu tunul de la National Arena sau cel de la patinoarul de la Brasov.
Si cu ce m-ar ajuta specializarea in geologie sau inginerie miniera sa fie de acord cu proiectul RM? Esti tu cumva specialist? Lumineaza-ne, cum sa fim de acord cu distrugerea patrimoniului, raderea unor munti (dupa care orice zona va fi moarta) si jecmanirea statului (si deci poporului Roman) de o valoare?
Daca s-ar aplica modelul Suedez? Pai Suedia este in primele 3 tari in clasamentul coruptiei, tre sa fii nebun sa crezi ca asta se va schimba in Romania in scurt timp. Doar si acest aspect ar trebui sa te determine sa renunti la promovarea proiectului RM.
Am o intrebare: in `conditiile in care guvernul asta a pierdut N sanse de a cistiga bani, a turnat bani in buzunarele tuturor baronilor, rechinilor, regilor asfaltului si ai altor contractori cu statul, a tras pielea de pe angajatii de rind, a tolerat privilegiile unor categorii sociale, unii chiar bugetari, ce legitimitate are cind ne abureste cu necesitatea distrugerii de la RM?
@cristina rat: ziceti ca “Vocile conservatoare ar trebui să militeze pentru valoarea vieţii de familie şi mai ales pentru familiile cu mai mulţi copii (total abandonate politic acum în România!) , pentru naţiune, reactualizând şi revigorând acest concept (faptul că cineva a locuit 10 ani în străinătate, nu este nicidecum un motiv de mândrie, în acest sens…), pentru patrimoniul naţional, inclusiv cel natural (deci, să se opună ferm exploatării miniere din Roşia Montana” ok, pai tocmai ati descris FSN-ul…Faptul ca pretinsii “conservatori” din Ro nu adopta astfel de masuri (care sint, intr-adevar, promovate de De partidele de Dreapta -cu D mare, adica radicale- din Ungaria si Polonia si care erau si la noi promovate de FSN -era FSNul de dreapta ? era de stanga ? sau nici una nici alta ?) mi se pare mai degraba incurajator, arata ca se mentin in zona unui anumit liberalism (fie el si “neo-”) si ca nu adopta traditionala mefienta a multor conservatori crestini (si in general a bisericilor catolice si ortodoxe) fata de bani, comert si -in general- fat de individualism.
Mihail Neamtu militeaza deja de ceva vreme pentru familiile cu multi copii, daca intelegem prin militantism dojenirea PDL ca nu se preocupa sa limiteze libertatea avorturilor:
http://www.contributors.ro/cultura/nimic-despre-cultura-vie%C8%9Bii-bioetica-si-mo%C8%9Biunile-pdl/
iar de curand a declarat ca NR ii socoteste cetateni si pe copiii nenascuti – o formulare deocamdata prudenta, menita sa nu-i supere din prima pe potentialii electori care nu rezoneaza cu Tea Party din punctul asta de vedere.
@Cristina: Nu este vorba de niciun conservatorism (sau neoconservatorism, sau liberalism, sau crestin-democratie) in Romania, decat cel mult la nivel teoretic sau de speculatie blogosferica.
Dreapta romaneasca a devenit de stanga cand a ajuns la guvernare. Am participat la o intrunire cu fostul premier Adrian Nastase in care acesta denunta speriat extremismul…DE STANGA, al guvernului Boc. Dar hai sa nu arunc ceva in spatele stangii: politica romaneasca nu este de dreapta sau de stanga ci este un corp unitar, corupt, ignorant din punct de vedere al doctrinelor dar abil in a se mentine (fie si prin mimarea unor alternative) la putere.
Ultima lor victorie a fost, din pacate pentru noi, compromiterea definitiva a celor ce au incercat (uneori mai fericit, alteori in mod nefericit) sa construiasca o societate civila in anii 90.
Si atata timp cat stanga tanara (voi) se ocupa sa faca revolutii cu voie de la primarie, iar dreapta tanara (noi) suntem prinsi intr-un crancen razboi civil, ei, acest mare si urias CENTRU, al mediocritatii eficiente, vor putea sa guverneze linistiti pana la sfarsitul lumii.
bun, desi aprecierile sunt, in mare corecte, nu prea inteleg un lucru: omuletii astia sunt conservatori pentru ca lucreaza in institutii de stat, sau lucreaza in institutii de stat pentru ca sunt conservatori? in fapt, ce li se imputa, ideologia sau faptul ca se folosesc de ea.
in rest, de deplans lipsa unui pol liberal adevarat de dreapta. in afara de doi-trei economisti (cristian paun, bogdan glavan etc.), nimic. mareti ntelectuali care promiteau mult prin anii 90, gen marga, a.p. iliescu, fam. miroiu au intrat cu convingeri si bagaje cu tot in moda academica internationala de stanga. iar despre maretele partide „liberale” de pe la noi, ce sa mai zic? cand o fi citit boc sau antonescu o carte despre liberalism, doar sunt profesori amandoi?
in rest, articolul se inscrie in seria invidioasa de pe c.a , rezumata la „noi nu propunem un proiect al stangii, dar ia sa mai criticam nitel dreapta” (ma rog, nu prea stiu care dreapta, dar asta-i alta discutie, poate ne explica victoria)
A vorbi de curente de dreapta, de stanga, conservatoare sau independente trebuie in primul rand definite toate aceste curente, dictionarele franceze ar fi de real folos. Ma voi referi doar la conservatori. A fi conservator inseamna a milita pentru conservarea a ceeace exista la un moment dat. A vorbi astazi, in epoca asazis postcomunista, de coservatori inseamna a v0rbi de cei care lupta sa conserve ceeace era la momentul 1989 si nu ceeace exista acum un secol cand a aparut curentul politic denumit ,,conservator”. S-au poate vor sa conserve ceeace s-a”construit” in epoca post comunista? Este necesar sa se lamureasca acest aspect. Iar daca se vorbeste de independenta sa se precizeze- fata de cine si fata de ce exista independenta.
Cu salutari “conservatoare”
As fi vrut intr-adevar niste argumente mai specifice care sa e contreze pe cele ale domnului Papahagi (dovezi despre teologi, etc), nu doar pe plan retoric. In ceea ce o priveste pe doamna sau domnisoara Benea, sa ma ierte domnul Papahagi faptul ca e sefa peste trei sau treizeci de persoane nu reduce vina de favoritism sau nepotism
@ Bogdan Duca
Ideea ca un specialist in filologie clasica si studii medievale nu este calificat pentru a fi consilier al ministrului de externe este atat de aberanta si atat de putin “conservatoare” incat stau si ma minunez cum de-ati putut-o emite cu atata seriozitate si aroganta.
Dupa aceasta “logica”, Titu Maiorescu, doctor in litere, filosofie si drept n-ar fi trebuit cu niciun chip sa fie ministru de externe, ba chiar si premier al Romaniei; Francois Guizot, scriitor si istoric, autodidact, n-ar fi trebuit sub nicio forma sa fie ministru de externe, ba chiar si premier al Frantei; cat despre Talleyrand, absolvent de seminar teologic, preot si episcop, ce sa mai vorbim: se sparie gandul ca a fost atatia ani de zile responsabil cu afacerile externe ale aceleiasi tari.
Pesemne Dvs va inchipuiti ca exista o reteta de fabricare a unui “consilier al ministrului de externe”, iar cine nu a a absolvit Facultatea de Consilieri, sectia Afaceri Externe, nu este calificat pentru a ocupa acel post.
Personal sunt absolut convins ca dl. Papahagi, tocmai datorita specializarilor domniei-sale, stie mai multe despre istoria, geografia si mentalitatile europene decat o duzina de “diplomati profesionisti” luati impreuna.
Nu e in mod necesar aberant. Depinde de fisa postului. Daca domnul Papahagi are in fisa postului analiza bazelor de date, cu pregatirea domniei sale ma tem ca nu ar fi persoana cea mai potrivita. Din acest motiv l-am intrebat cu ce se ocupa in cele paisptrezece ore de munca pentru ministrul Baconschi.
Un alt exemplu tot din MAE: domnul Mihai Ciompec, lingvist, presupun fiul doamnei Georgeta Ciompec tot lingvist, este si dumnealui consilier. Aceste titluri nu spun nimic despre obiectul muncii si de aici apar intrebarile.
Minciuni peste minciuni. Ciompec e director la dir. protocol, nu consilier al ministrului. E diplomat de carieră, a făcut în post la Berlin. Nu l-a adus Baconschi în MAE. În rest, bun profesionist și excelent germanist.
În rest, doar reaua credință vă scuză ignoranța…
un minister de ingeri nu alta, nici usturoi nu au mincat ….
Domnule Papahagi,
Ma intreb de ce sinteti atit de defensiv…
In declaratia de avere de pe pagina MAE domnul Ciompec apare cu titulatura de consilier (poate nu am vazut bine si e director cum spuneti). Daca ati citi un pic mai atent ati observa ca nu pun in discutie calitatile sau profesionalismul ci intreb recunoscindu-mi ignoranta in materie de afaceri externe si de la nivelul meu de ignorant va spun ca prea diplomat nu pareti dupa ultimele postari. Poate e doar o refulare dupa 14 ore de diplomatie… sper…
Domnule Andreescu, vă mulțumesc. Voiam să scriu și eu un argument în același spirit dar m-ați devansat. În plus exemplele dvs. sunt bine alese și convingătoare. Vă împărtășesc deplin punctul de vedere – inclusiv o anumită contrariere față de poziția unui conservator declarat ca dl Duca în privința relevanței sociale, culturale, și, în cazul de față, diplomatice, a studiilor de istorie și filologie.
La randul meu va multumesc pentru apreciere.
@ Mihai Andreescu:
.
Exemplele date de tine tin de alte perioade istorice si nu in mod necesar democratice. In Romania democratica, pentru a fi diplomat trebuie sa urmezi o scoala postuniversitara. Asta e….
Nu o sa mai avem parte de un Talleyrand, probabil, dar o sa stim pe cine dam banii publici, nu?
Ma uitam pe declaratia de avere a domnului Papahagi si am descoperit ca il platesc mult mai bine pentru jobul sau de consilier al lui Baconschi decat pentru munca sa vocationala, de cadru universitar studios…. Cum toate platile astea se fac si din buzunarul meu, sunt chiar interesat de soarta lor
Bine spus!
O excelenta analiza “topologica” a dreptei conservatoare si neoliberale fiindca intelectuale. Poate ca nu e totusi vorba direct de coruptie morala, sunt cu siguranta toti niste “bine intentionati”, doar ca asta, sau diplomele universitare occidentale, cartile a-lizibile, nu inseamna din pacate automat inteligenta politica responsabila.
Atunci cand Papahagi va acuza de “anticrestinism” se intelege perfect argumentul probabil mai degraba retoric cu teologii din MAE… s-ar zice ca daca ati criticat MAE ati tulburat refacerea Sfintei Aliante sau organizarea unei cruciade…
Pe cine sau ce reprezinta acest tip de functionar public? E o chestiune extrem de grava, care trebuie elaborata pe indelete.
@ziziek
corect
asta e ideea.. teolog nu e cel care a absolvit facultatea de teologie… exact la acest tip de “teolog MAE” institutionalizat ma refer.. si stiu multi, pe unii chiar ii cunosc bine.
O cam dai cotită, dle Ernu.
Surpriză: nici măcar Tătaru-Cazaban sau Lazurca nu sunt teologi. Nu că ar fi o problemă asta. Ceea ce vă deranjează e că sunt creștin-ortodocși practicanți.
Ambii sunt profesioniști desăvârșiți. Comparați activitatea și prestigiul ambasadei române la Chișinău sub Lazurca și înainte de el, și rușinați-vă de calomniile proferate.
Dle Papahagi,
nu am calomniat pe nimeni… nu-mi puneti in gurai nume pe care nu le-am rostit. Cele pe care le-am rostit sint acoperite si pot raspunde si la tribunal daca trebuie. Stiu foarte bine ce fac domnii Lazurca si Cazaban (penntru unele lucruri am cuvinte de lauda, pentru altele ba), dar e alta tema. textul de mai sus era putin depsre altceva.
am spus ca nu am nimic cu teologii, chiar ii sipatizes cind se ocupa de domeniul lor. da, poate ar trebui sa spun mai clar ce inteleg prin acest cuvint: sigur nu e doar un absolvent de teologie (in mare parte nu sint). Nu am dat nici un nume pentru ca nu acesta este subiectul textului. Daca tineti neaparat pot scrie un text explicativ dar nu-mi face mare placere si nu cred ca va fi prea placut pentru multa lume din MAE. Eu cred ca a ti inteles bine la ce m-am referit. si cu siguranta au inteles bine cine trebuie sa intelega. cind o sa fie cazul voi reveni cu precizari. asa ca raminem in contact. spor la treaba, vaceti-va corect treaba, ca eu promit sa am grija sa va mai deranjez. Scuze dar e meseria mea. sint unul din oamenii care nu depind de functii, job de stat si privat, surse finaciare etc. lucrez pe rpiecte independente si am o libertate la care tin mult.
@ Admin
De comun acord cu berenger va rog sa ne trimiteti fiecaruia dintre noi adresa de e-mail a celuilalt. Multumiri anticipate.
Imi pare rau ca nu am avut timp sa citesc toate comentariile, poate ca ce scriu eu acum au scris si altii dar nu inteleg ceva de la d-lul Ernu: daca esti intelectual si te nagajezi in politica (nu conteaza de stanga sau de dreapta)inseamna ca nu poti sa mai scrii nici critic si nici laudativ la adresa puterii? Atunci despre ce sa scrii?
Despre medici corupti?
Mai poti scrie, desigur, dar fara a pretinde ca vorbesti dintr-o pozitie neutra, nesituata, si fara determinarile care vin odata cu pozitia de putere, inclusiv responsabilitatea.
@ cristian serafinceanu
nu inteleg ce nu intelegeti?
In text sint aratate pe puncte ce insemna coruptie intelectuala. E ca in bussines: cind intri in politica firmele tale nu fac afaceri cu statul. Sintem de acord cu asta?
Acest lucru e foarte clar explicat in text la capitolul Despre principii şi reguli Cazul 1. daca nu e clar din acel capitol mai mult nu pot explica.
@vasile,
Poate că este ceva dreptate în întrebare.
1. Textul poate lăsă să se înțeleagă că incomodul intelectual de partid (căci așa a fost în toată istoria, incomod) este ori corupt (colaboraționist, cumva) ori nu există. Reamintesc însă că folosesc pentru intelectual definiția restrânsă a intelectualului critic/public (adică intelectual de dreapta este o contracdicție în termeni)
2. Nu există neutralitate politică; discursul angajează. Există independență în raport cu puterea (oricare ar fi ea) sau neafiliere (la partide, de exemplu).
Iti raspunde AML mai sus. Poti scrie anti sau pro dar sa nu pretinzi ca esti neutru, ce e asa greu de inteles? Cat despre conflictul de interese si numirea in posturi care nu au nici o legatura cu diploma numitului ar trebui sa te descurci singur pentru ca aceste doua lucruri se intampla in mod sigur si acolo unde lucrezi
e vorba, inainte d etoate, de Functionarul PUBLIC. ca de exemplu in MAE
Felicitari pentru articol, cred ca ati reusit sa punctati foarte bine cateva elemente esentiale ale coabitarii de aceasta data institutionalizate dintre intelectualii “de dreapta” din Romania si PDL. Un aspect interesant care, cred eu, ar trebui punctat, este acela ca institutionalizarea – sub diferitele nume pe care le-ati enumerat – trebuie privita si ca un fel de polita de asigurare a acestor intelectuali. In genere, atunci cand partidul pe care l-au sustinut a cazut, intelectualii s-au prabusit odata cu el, sau au fost nevoiti sa paraseasca functiile provizorii in care ii asezase partidul. Sub umbrela unei institutii, intelectualii se pun la adapost, intr-o masura mult mai mare, fata de viitoarea posibila prabusire a PDL-ului, avand si spatiul necesar de manevra pentru a-l critica, din cand in cand, “de forma”. Ca si in evolutie, institutionalizarea coabitarii intelectualilor cu puterea poate trece drept un rezultat al “cursei inarmarilor”, caci e bine stiut ca aceasta coabitare are sens numai atata timp cat ambii au nevoie unul de celalalt.
@ Cezar,
Prietene anonim, sintagma corupt acopera un spăectru prea intins; fii te rog mai specific si nu uita ca nu scrii in Libertatea. Medicul corupt este de obicei cel la care te caciulesti sa te trateze cand te doare burta, sa te ia inaintea celorlalti care asteapta; cel pe care il alergi pe holuri cu o suta impaturita si transpirata si apoi te lauzi ca i-ai dat 1000 de euroi si apoi scrii pe forum ca nici nu te-a bagat in seama.
@ Vasile Ernu
OK, am recitit cu atentie pilda de la cazul 1 si va intreb daca imi ingaduiti: daca un intelectual mai mult sau mai putin inregimentat politic (sau doar perceput ca atare) are ceva de spus important si adevarat (ganditi-va de exemplu la M Cartarescu) are dreptul moral sa acrie? Exista pe vremuri un enuntŞ critica opera si nu autorul. Acest mod al dumneavoastra de a gandi a facut mult rau Romaniei.
Domnule Serafinceanu,
Ati intrebat despre ce anume s-ar putea scrie. Coruptia medicilor poate fi un subiect la fel cum un subiect ar putea fi lipsa de compasiune si badarania medicilor si a personalului auxiliar din spitalele din Romania. Acestea ar fi aspecte de criticat. Evident sint si aspecte de laudat. Apoi sint si alte categorii profesionale care pot face obiectul criticilor si laudelor.
De acord.
@cristian serafinceanu
repet
am spus destul de clar ca ma refer la intelectuali care fie au intrat oficial in politica (angajament de partid, angajat, membru ect), fie detin functii publice. Mircea Cartarescu nu detine nici o functie publica si nu e membru de partid. Are voie sa scrie ce doreste. Insa daca un intelectual X (am dat exemplu ) scrie texte care sustine un partid pina in pinzele albe, fara a l critica, iar peste un an primeste o functie de la acets partid…. atunci e bai… repet practic ce am spus mai sus
Inca ceva, suta aceea impaturita si transpirata pe care o pomeniti, daca va referiti la ron poate fi de foarte multe ori, de prea multe ori, 20% din din venitul pe o luna unui om care munceste cel putin 40 de ore pe saptamana iar daca este de euro e posibil sa depaseasca 50%.
Cristian Patrasconiu vine sa confirme esenta articolului si isi anunta prezenta la TVR Info, maine, unde va discuta despre PSD.
Foarte buna analiza. Respect.
Stimate domnule profesor Adrian Papahagi,
În 6 oct. 2011, zapând, am avut neplăcuta experienţă să aud, în emisiunea „Foc încrucişat” (de la TvR.info), un neadevăr grosolan: „Marx predică, în Manifestul Partidului Comunist, disoluţia familiilor, imoralitatea generalizată… comunitatea (sic) femeilor ş.a.m.d.” Ulterior am văzut înregistrarea emisiunii pe saitul fc-d.ro. Dv. sunteţi cel care a rostit acel neadevăr. Aşa am luat cunoştinţă de existenţa dv. Nu ştiu nici acum dacă aţi spus acel neadevăr din ignoranţă sau din rea-voinţă.
Ceea ce m-a întristat văzând acea emisiune a fost ura pe care o manifestaţi în exprimarea ideilor, îmi părea că ideile dv. vin din fiere, nu din materia cenuşie. Când aţi decretat, în acea emisiune, „în ordine spirituală sistemul acela [n-a produs (?)] absolut nimic valabil, absolut nimic”, m-aţi jignit, căci eu am apărut în acea ordine spirituală. Domnule, cuvintele nu sunt gloanţe, iar dv. nu sunteţi membru al unui pluton de execuţie ! Ţine de codul moral al unui intelectual autentic faptul de a cunoaşte temeinic ceea ce vrea să critice.
Dv., pe lângă meteahna de a spune falsuri grosolane, o aveţi şi pe aceea de a invoca premise din care vreţi să deduceţi concluziile care vă convin. Dau două exemple:
Exemplul 1.
„Nu știu Dvs din ce tradiție vă revendicați, dar strămoșii mei Nicolae Papahagi și Valeriu Papahagi erau diplomați în anii 1900 și 1940.”
Domnule profesor, eu vă cred pe cuvânt, dar ce ziceţi de cugetarea asta: „Gloria strămoşilor pe strămoşi cinsteşte”. Nu pot să cred că strămoşii dv. erau incoerenţi în discurs, aşa cum aţi fost dv. în acea emisiune:
- „Nu sunt pentru ideologizarea memoriei, nu cer neapărat ca memoria să fie transformată într-un vector de pedagogie colectivă ideologizată, fiindcă asta a fost tratamentul pe care l-am avut noi ca şcolari. (…)
- „Muzeul este, de fapt, un muzeu care ar trebui să aibă şi o anumită pedagogie publică, aşa cum este, de pildă, ceea ce am văzut la Berlin şi m-a frapat extraordinar de mult. Se numeşte „Topografia terorii”.
Exemplul 2.
„Surpriză: nici măcar Tătaru-Cazaban sau Lazurca nu sunt teologi. Nu că ar fi o problemă asta. Ceea ce vă deranjează e că sunt creștin-ortodocși practicanți.”
Am înţeles sugestia, domniile voastre sunteţi băieţii buni, sunteţi oastea de îngeri a Domnului, noi suntem băieţii răi. Dar, având în minte o cugetare din popor, „Ori te poartă cum ţi-e vorba, ori vorbeşte cum ţi-e portul”, nu pricep un lucru: cum poate un om care susţine ritos că este creştin-ortodox practicant să declare cu seninătate: „Eu aveam 13 ani când a fost împuşcat Ceauşescu. Vă mărturisesc că nu mi-a părut rău de el, nici măcar creştineşte. În momentul acela îl detestam atât de mult, şi cred că mulţi dintre noi o putem spune, încât a fost o imensă eliberare.”
Eu, ăsta păcătosul, pe când avem 15 ani am văzut, din întâmplare, autopsierea unui bătrân care murise prin înecare. Nu mă puteam mişca, de parcă eram hipnotizat, iar noaptea care a urmat a fost cea mai cumplită noapte din viaţa mea. De aceea mi-e imposibil să empatizez cu un copil care vede cadavrele însângerate a doi bătrâni, în ziua de Crăciun, şi simte o „imensă eliberare” !
Stimate domnule profesor Adrian Papahagi, e bine să vă obişnuiţi cu ideea că nu aveţi întotdeauna dreptate, să înţelegeţi sensul acestor versuri:
„Eternul război dintre minus şi plus
e cea mai curată şi sfîntă poveste,
nimic nu se face de n-are opus
şi viaţa, mereu, opoziţie este.”
Nu vă spun cine le-a scris, căci nu vreau să vă stimulez secreţia bilei.
Interesant. Bune cugetarile, chiar nu le stiam. Si versurile.
Aș putea să jur că versurile îi aparțin lui Adrian Păunescu, vestit pentru talentul său de versificator. Dar poate mă înșel. Dacă n-au fost scrise de el, atunci _ar fi putut fi scrise de el_, dacă înțelegeți ce vreau să spun; mi le imaginez cu ușurință recitate – scandate? – la Cenaclul Flacăra. Dar nu despre asta e vorba.
M-ați îndatora nespus dacă mi-ați putea explica, fie și în două vorbe, în ce constă incoerența – sintactică, stilistică, ideatică – a celor două enunțuri aparținând dlui Papahagi pe care le citați: „Nu sunt pentru…” și „Muzeul este…”. Vă mărturisesc că nu îmi dau seama în ce constă incoerența lor (nu că o anumită lejeritate în exprimare n-ar fi de așteptat în cazul unui discurs vorbit, colocvial; dar aici chiar nu văd vreo abatere). Aveți vreun argument în acest sens? …dincolo de nivelul simplei impresii, e.g., „e incoerent pentru că mi se pare mie că e incoerent.”
@ andrei boghe
„Aveți vreun argument în acest sens? …dincolo de nivelul simplei impresii, e.g., „e incoerent pentru că mi se pare mie că e incoerent.”
Insinuaţi că eu lucrez cu „simple impresii” de felul „e incoerent pentru că mi se pare mie că e incoerent.” Prima reacţie a fost să nu vă răspund, dar, în final, m-am gândit că e de bun-simţ să vă răspund. De această dată.
1). „în ce constă incoerența – sintactică, stilistică, ideatică – a celor două enunțuri aparținând dlui Papahagi pe care le citați”
Este evidentă incoerenţa:
a). „Nu sunt pentru ideologizarea memoriei, nu cer neapărat ca memoria să fie transformată într-un vector de pedagogie colectivă ideologizată, fiindcă asta a fost tratamentul pe care l-am avut noi ca şcolari. (…)
Aici dl. Adrian Papahagi exprimă un principiu al domniei sale, „Nu sunt pentru ideologizarea memoriei, nu cer neapărat ca memoria să fie transformată într-un vector de pedagogie colectivă ideologizată”, oferind şi un temei (justificare) pentru respingerea „ideologizării memoriei”: „tratamentul pe care l-am avut noi ca şcolari”, tratament din vechiul regim pe care şi-l aminteşte ca fiind o experienţă neplăcută.
b). „Muzeul este, de fapt, un muzeu care ar trebui să aibă şi o anumită pedagogie publică, aşa cum este, de pildă, ceea ce am văzut la Berlin şi m-a frapat extraordinar de mult. Se numeşte „Topografia terorii”.
Aici dl. AP pledează pentru „ideologizarea memoriei” în posibilul „Muzeu al dictaturii comuniste”. În emisiunea respectivă, argumentarea domnului AP a fost mai amplă: „Muzeul nu este muzeul comunismului în care să avem, de pildă, raioane de Alimentara, şi Eugenii, şi bomboane din acelea în care-ţi spărgeai dinţii, şi să lăcrimăm nostalgic. Muzeul este, de fapt, un muzeu care ar trebui să aibă şi o anumită pedagogie publică, aşa cum este, de pildă, ceea ce am văzut la Berlin şi m-a frapat extraordinar de mult. Se numeşte „Topografia terorii”: fostul sediu al Gestapo şi în spate o bucată din Zid, deci cele două agresiuni împotriva sufletului german (la care au fost părtaşi, dar de care au şi suferit) sunt explicate pedagogic şi ele nu-ţi inspiră la sfârşit un sentiment ambiguu sau ambivalent, ci-ţi arată că acele proiecte ale modernităţii târzii au fost criminale, nu puteau să se termine altfel decât rău, fiindcă însuşi proiectul era criminal, proiectul era o agresiune împotriva firii umane. Deci de aceea acest muzeu ar trebui să se numească „Muzeul dictaturii comuniste”. (…)
Este evident pentru oricare om cu glagore că dl. AP respinge „ideologizarea memoriei” atunci când este de tip comunist, dar militează pentru ea atunci când este de tip anticomunist.
Găsiţi mai multe informaţii în blogul meu:
http://valeriuss.blogspot.com/2011/10/adrian-papahagi-si-vasile-ernu-in.html
2). „Aș putea să jur că versurile îi aparțin lui Adrian Păunescu, vestit pentru talentul său de versificator. Dar poate mă înșel. Dacă n-au fost scrise de el, atunci _ar fi putut fi scrise de el_, dacă înțelegeți ce vreau să spun; mi le imaginez cu ușurință recitate – scandate? – la Cenaclul Flacăra.”
Da, versurile-i aparţin lui Adrian Păunescu. Bănuiala mea este că dv. ştiţi că el este autorul acestor versuri, dar vă prefaceţi că nu ştiţi, pentru a vă oferi posibilitatea unei alte insinuări: versurile lui AP pot fi recunoscute cu uşurinţă, pentru că sunt doar versificaţie, iar AP a fost un versificator.
Insinuarea este un instrument periculos, tăişul ei îl poate răni chiar şi pe cel care foloseşte acest instrument. Versificatorii există în număr incomparabil mai mare decât poeţii autentici şi produsele lor se confundă într-o masă de „cuvinte goale/ Ce din coadă au să sune”. Faptul că dv. recunoaşteţi cu uşurinţă versurile lui AP, putând chiar să juraţi în acest sens, dovedeşte că versurile lui AP nu sunt simplă versificaţie.
Dar „simpla impresie” de tipul „e versificator pentru că mi se pare mie că e versificator”, în domeniul judecăţilor estetice este, cred eu, acceptabilă. Putem invoca ideea homo-mensurei a lui Protagoras, „Omul este măsura tuturor lucrurilor”, şi cugetarea populară „Nu-i frumos ce e frumos, ci-i frumos ce-mi place mie”.
Eu am o altă „măsură” pentru versurile despre care vorbim. Din punctul meu de vedere, versurile lui AP din „Liedul dialecticii” sunt comparabile cu metaforele lui Heraclit despre contradicţie ca origine a mişcării, a devenirii (ideile dialectice despre „război ca mamă a tuturor lucrurilor”, despre tensiunile din arc ce stau la originea lansării săgeţii etc.).
Multumesc pentru informatie. Deci domnul Papahagi stie ca sistemul socialist nu a produs nimic bun. Si el se trage din boierime. Si nu i-a parut rau de doi batrini impuscati. Este un exemplu didactic de dezumanizare din speta Neamtu. Pariez ca si dumnealui se bucura cind vede hingherii. Pina acum nu am auzit nimic de domnia sa si cred ca nici de acum inainte.
“doi batrani impuscatzi’? CAINI TURBATZI, Zbaganu, CAINI TURBATZI. Eu si azi le-as zbura creierii fara ezitare fie si numai pentru tatal meu care a murit datorita frigului din cumplita iarna 1985-1986 cand in bloc temperatura nu trecea de 12 grade si pentru sotzia unui cunoscut, om simplu, mama de patru copii, lasata sa moara sangerand dupa un avort empiric de procurorii celor doi caini turbatzi pentru ca nu le spunea cine o ajutase. Pentru astfel de ucigashi nu exista iertare crestineasca. Punct.
@Gh Zbaganu,
Nu vi se pare interesant ca dreapta striga la stinga ca e criminala in timp ce propovaduieste crima?
@lucid
Ce să spun, că acum nu se mai moare de frig. Iarna mor îngheţaţi numai în Bucureşti cam 100 de cerşetori pe an, dacă nu mai mulţi, iar numărul celor care mor din lipsă de îngrijire medicală adecvată nici Dumnezeu nu-l ştie, sau de subnutriţie.
Apartamentele pe timpul lui Ceauşescu se puteau încălzi şi cu energie electrică, cine îl oprea pe tatăl dumitale să nu se încălzească cu un calorifer electric ?
@Florian Liviu
Asta e intrebare tipica de dreapta. Cine ii opreste pe cersetori sa munceasca si sa traiasca bine? Cine ii opreste pe tinerii someri indignados sa munceasca? Cine il oprea pe taica-sau sa-si cumpere calorifer? Cred ca e clara similitudinea.
Asta, desigur, daca se mai indoia careva ca in spatele unei spoieli de stanga nu sta acelasi individualism si dezinteres gen “descurca-te singur, lumea-i larga, ce ma priveste pe mine” care sta si in spatele dreptei.
@Florian Liviu. Cu toata simpatia pentru dv, vreau să vă spun că există lucruri cu care nu se glumeşte, (cum zicea ăla cu cap de mumie). Iernile perioadei 1983-1988 erau într-adevăr oribile, mai ales în unele cartiere.
Locuiam în cartierul Pantelimon, pe lîngă biserica Capra, la parterul unui bloc cu 10 etaje.
În iarna 1981 mi s-a născut prima fată. În casă era răcoare, dar suportabil. În iarna 1982 era mai frig. Alarmat, am cumpărat un termometru: erau 16 grade. Ne mai încălzeam cu o aerotermă, cînd făceam baie copilului. Era încă enervant, dar suportabil. În iarna următoare aveam 14 grade. Nu mai era de glumă. Am trimis copilul la socri. Aveau 18 grade.
In iarna lui 1984 erau 12 grade. Să ştii că asta e temperatura începînd de la care ies aburi cînd respiri. Ura mea contra lui Ceauşescu creştea. Nu mai ţin minte exact anul în care ne-a felicitat că am fost eroici şi nu ne-am văitat.
“Ei şi ce, tovarăşi? Am pus o haină în plus şi am rezistat”
Proastă inspiraţie a avut. Semăna cu Băsescu din mai 2010 care ne-a anuţat rînjind că o să ne taie lefurile cu 25%.
În 1985 mi s-a născut a doua fată. Era octombrie, încă era cald, dar eram terorizat de iarna care va veni. Am cumpărat o sobă cu motorină. dar nu am reuşit să o fac să şi meargă. I-am scos coşul pe fereastră, dar cînd bătea vîntul rău ne afuma şi se oprea.
DE data asta am trimis şi soţia şi copii la socri, unde erau fericiţi că aveau 17 grade. La mine ajunesesm la 8 grade. Şi ziua nu erau gaze. Gazele veneau cu putere noaptea. Era să mă şi asfixiez, că le-am lăsat deschise într-o noapte, am adormit şi între timp ele s-au stins şi au venit iar…
Coşmar.
Pe vremea aceea dădeam meditaţii multe şi am reuşit să mă mut în Drumul Taberei, unde situaţia era mult mai bună, cu preţul aproape al unui apartament. Am făcut schimb de locuinţă. Dare teroarea frigului mi-a rămas. Împreună cu ceva mustrări de conştiinţă pentru cei care se mutaseră în locul meu. Da, dar ei nu aveau copii….
E adevărat că iarna aceea, 1985-1986 a fost oribilă pentru milioane de români. Calorifere electrice nu prea se găseau şi făceau să sară siguranţele.
Cît de vinovat era Ceauşescu pentru situaţia asta? În alte ţări socialiste nu era aşa. Aş fi vrut să aflu, dar nu mi s-a permis pentru că Ceauşeştii au fost asasinaţi cu bestialitate. Pe Ceauşescu l-am iertat 75%. Nu pot să îăl iert pentru că a distrus PCR -ul (dreptacii de azi sunt aplaudacii de ieri, schimbaţi la faţă) şi fiindcă a plătit datoriile. Ce era dacă nu le plăteam?
Ceea ce dreptacii nu vor să vadă, imuni fiind ei la argumente, este că vechea societate putea fi îmbunătăţită, nu reiese din esenţa socialismului că oamenii trebuie să sufere de frig.
Iar apropo de personajul care i-ar mai împuşca o dată pe cei doi bătrîni, am mai întîlnit o profesoară care în 1989 era elevă de liceu la Tulcea şi care şi azi l-ar mai ucide o dată pe Ceauşescu fiindcă o obliga să poarte sarafan şi bentiţă. Acum a reclamat şcoala unde învaţă fi-su fiindcă profesorii sunt comunişti şi nu îl lasă cu plete.
Ăştia sunt dreptacii. Rasa homo malus sapiens?
Dle prof. Zbaganu, respectele mele (de anonim comentator pe net, asta e) pentru curajul sinceritatii si pentru faptul ca nu manevrati realitatea, constient sau inconstient, pentru a va sustine ideile. Aveti toata stima mea pentru onestitate. Nu e mult, dar promit ca ma voi gandi de doua ori inainte de a scrie un cometariu care va contrazice.
Lasand asta la o parte, discutia de fata e inca un exemplu ca la noi anticomunismul este o reactie afectiva, personala, si nicidecum o judecata rece prin care se alege constient si rational sistemul mai bun si nu unul mai rau. A spus-o un comentator recent, si m-a surprins cat e de adevarat, si cum nu am constientizat-o inca. Mai este deci speranta de a recupera ceva din invatatura istoriei – respingerea afectiva prin ura e trecatoare, respingerea rece si cinica a indiferentei ar fi mai grea.
@kinn: ce e aia “judecata rece”? Aia folosind informatziile din cartzi? Asa ceva e ca sexul virtual pe computer, judecata adevarata e a celor care au trait aplicarea ideilor comunismului in practica. In extremis pot admite o oarecare disjungere “idee-practica” dar citind anumite texte violente (de ex anti-semite) ale lui Marx, ca sa nu mai vorbesc de criminalele ordine date de Lenin dupa 1918 la care s-a avut acces dupa 89 – celebra “mapa Lenin” din arhivele pcus azi din nou trecuta la “secret” de kaghebistul cu ochi de peste mort, nu potzi sa nu constatzi ca filiatzia idee-practica a fost directa.
Da, Zbaganu are dreptate, erau diferentze. Eu nu am avut voie sa trec “cortina” dar mi s-a permis sa calatoresc in cateva tzari din “lagar” asa ca pot confirma ca intre Budapesta si Bucuresti in anii 80 era o mare diferentza. Dar si ca intre Budapesta anilor 80 si cea a anilor 90 asisderea. Sistemul comunist a crapat datorita falimentului economiei, paradoxal confirmand postulatul marxist “economicul determina politicul”.
@gheorghita zbaganu
Desigur “fără pâine nu poate exista socialism”, a spus Stalin. Ceauşescu a greşit grav când a luat decizia politică de a neglija nevoile de bază ale populaţiei pentru a dirija resursele astfel eliberate spre industrie. Sunt conştient de asta, dar construcţia socialismului implică şi sacrificii.
Ceauşescu nu a ştiut să comunice populaţiei, la capitolul propagandă activiştii de partid au fost zero, au mâncat lefurile degeaba, marea luptă pe care o dădea ţara pentru consolidarea independenţei politice şi economice, marea luptă care se dădea între sistemul mondial capitalist şi cel socialist.
Din păcate fuga de responsabilitate, laşitatea, comoditatea, trădarea, incompetenţa factorilor responsabili au indus populaţie o stare de spirit defetistă ce a alungat spiritul revoluţionar pregătind terenul pentru contrarevoluţia din decembrie 1989.
@kinn
ma coplesiti
@ Florian Liviu
Nu e vorba aici numai de Ceausescu. Regimurile din Est au pierdut razboiul informational. Chiar daca ceea ce spunea era adevarat, nu mai erau crezuti. In schimb – fiindca natura nu accepta vidul – lumea inghitea contrapropaganda infecta de la Europa Libera. Radacina raului eu o vad in monopartidism. Daca burghezia are dreptul la multe partide, atunci si clasa muncitoare trebuia sa aiba dreptul la alternativa. Daca ar fi existat o dezbatere de idei, o opozitie (constructiva, responsabila etc, nu ca acum), asa zisa “lume libera” (libera pe dracu’) nu ar fi avut nici o sansa.
@gheorghita zbaganu
Da, inexistenţa dezbaterilor serioase, obiective, argumentate temeinic la nivel de societate şi de partid au creat un spaţiu politic rigid şi inflexibil, lipsit de anticorpii leninişti ai criticii şi autocriticii, incapabil de a mai răspunde adecvat provocărilor interne şi externe.
Aceasta este cea mai gravă denaturare de către Ceauşescu, dar şi de către ceilalţi revizionişti hruşciovişti, a liniei leniniste. Blocarea democraţiei socialiste.
Constituţia lui Ceauşescu era în mod cert mai democratică decât cea actuală a lui Iorgovan. Existau şi mecanismele de control ale oamenilor muncii, numai că nu se ocupa nimeni, nici un activist de partid, şi nici Ceauşescu de transpunerea lor în practică, din contră, se ocupau să le blocheze, era mai comod aşa.
Nu ştiu dacă multipartidismul ar fi fost rezolvarea problemelor în condiţiile istorice date . Noi putem vedea astăzi pe pielea noastră cât de greu este să facem ceva concret din cauza fragmentării şi atomizării mişcării comuniste din România, din cauza lipsei de unitate.
Cel care ar reuşi astăzi să unească toate facţiunile comuniste ar fi un erou.
Burghezia îşi permite să aibă mai multe partide deoarece deţine hegemonia culturală şi politică absolută, dar aţi văzut că în momentul când simte că îi fuge pământul de sub picioare recurge la fascism.
În momentul când proletariatul va deţine hegemonia politică şi culturală a întregii lumi, când influenţa burgheziei va fi neglijabilă, când capitalismului i se va face muzeu, multipartidismul proletar va fi poate forma politică cea mai apropiată de realitate.
@Valerius
Poate, ar fi bine sa ne reamintim ce le-a raspuns Carol I vocilor care rosteau cu mandrie numele alor nostri’ tineri scoliti la Paris, Viena, Berlin etc….caractere vreau domnilor’, caractere….
Cine are urechi… să audă !
Il cunosc indirect pe dl. Adrian Papahagi datorita emisiunii “Inapoi la argument”. Mi-a lasat impresia unui om cu calitati umane si intelectuale superioare, elegant in idei, exprimare si tinuta dar deloc ostentativ, ba chiar modest si, mai mult, fundamental bland. Tocmai de aceea sunt foarte circumspect in a accepta interventiile de aici semnate “Adrian Papahagi” ca venind intr-adevar din partea domniei-sale. In fond, oricine poate adopta orice pseudonim.
Da, unii intelectuali care au funcţii oferite de guvern sau în fundaţii apropiate puterii publică în diferite reviste, cu ar fi 22, Dilema Veche etc. De ce îi face asta impostori? Au ascuns ei vreodată funcţiile publice pe care le deţineau? Ar trebui dată o lege care să interzică prezenţa în presă a persoanelor care deţin funcţii publice, în conducerea partidelor politice sau în fundaţii apropiate politic de guvern?
Sau impostura constă în faptul că, deşi membri PDL, publică uneori texte critice (e dat în articol exemplul Sever Voinescu)? Adică, e acceptabil să publici în presă din poziţia de membru al partidului de guvernămînt, cu condiţia să scrii exclusiv texte laudative la adresa guvernului? (în cazul concret Voinescu domnul Ernu nu dă nici un citat din care să înţeleg tipul de critică pe care dînsul îl consideră impostură cînd vine de la un membru al partidului de guvernămînt; poate ne va lumina cu o explicaţie)
@ mariusmioc
vorbim de principii, de minima deontologie. se repsecta in toata lumea… mai putin la noi. chiar asa… care e problema ca domnul videanu devine misnistru si face afaceri cu statul prin firmele sale private… e o problema? si in spatiul intelectual functioneaza aceste reguli. am spus care sint ele: cind esti pe statul de plata a unui partid sau a unei functii de stat importante nu mai ai legitimitatea sa ai opinii critice (in acea zona), nu mai ai statutul de intelectual public. cind iti inchei afacerea poti revemi.
In cazul voinescu pot sa dau o multime de exemple… saptaminal, dar nu asta e scopul textului. daca sinteti deacord cu principiul de mai sus atunci lucrurile devin clare..
Ah
ma bucur ca si in Dilema veche apare un text care sustine si confirma ce spun si eu… Recomand textul lui Vintila Mihailescu.. desre darwinism social al domnului Baconschi
http://www.criticatac.ro/10956/un-manifest-stingaci/
Splendi articol a lui Vintila…
E chiar de mirare ca i l-au publicat. Si in Dilema anterioara am vazut un articol inteersant despre relatiile dintre Romania si Rusia. Incredibil. Si un articol care mi-a placut de Plesu despre credinciosi si necredinciosi.
@Gheorghita Zbaganu
S-ar putea cà Dilema veche vazînd sau simtînd cum bate vîntul împotriva Cotroceni-ului, încet cu încet schimba usor de poszitia si lasà sà se publice texte critice? N-ar fi o noutate în viata intelectualului public român care n-are nici o convîngere… Caragiale, tata si fiu, ne au învatat aceastà mentalitate de la poartà orientului, unde nimic e luat în serios în afarà de leafa pe care o primesti de la Stat….
grijnicilor ungureanu dan şi horatiu nan
(adorabili hingheri de peltele)
mucilaginos libel, aferim! iacă aflarăm şi cine umple băţos ecusonul « Mircea Badea » pe CriticAtac: un duelgiu cu complexiune de mimoză (căci alergic la flatulenţe gongorice…), asistat de un malahist zglobiu, de arteziană performanţă.
Génial! Vive le duo!
Da, domnule, asa este. I-ati demascat pe misei. Problema e ca ce construiesc cei de la dreapta e pana la urma demn de toata lauda. Sa vad ceva construit si la stanga de acelasi calibru si o sa zic “Jos palaria”.
Stiu, nu aveti bani si resurse. Ei, o sa vina cei de la PSD la putere si o sa capatati bani si resurse. Sau nu?? Cum se poate asa ceva, nu o sa va sprijine? Si eu, naivul de mine, chiar credeam asta..
Da, stiu, nici nu va doriti asta, vreti sa ramaneti pe veci cainii de paza. Daca e asa, atunci e foarte rau. Parerea mea. O sa ii lasati pe altii mereu sa faca si sa dreaga. Pe oameni gen Ponta, Mazare sau Robert Negoita..
Pana la urma ce face PDL e ceva ce PSD nu o sa faca in viitorul apropriat. Nu le aduceti voturi (cel putin, nu inca..)
Mai departe. Multa rea-credinta in text: autorul presupune ca toti cei atrasi de structurile de mai sus sunt de rea-credinta: au mers acolo din motive pur materiale, pentru o functie mai sus, pentru o casa mai mare, pentru o masina mai tare. Toti misei. Toti, la gramada. Nu e vreme de nuante, trebuie demascati.
Mai departe: “unii misei se declara neutri, nu au dreptul moral sa faca asta”. Dar care sunt acei misei care se declara neutri? Eu vad ca toti oamenii aia de mai sus si-au declarat pozitiile pe fata, de mult nu se mai declara neutri, neangajati politic sau alte cele.
Exemplu cel mai clar prezentat e atacul la Dilema Veche: pentru ca Voinescu scrie acolo, e clar ca ca e ceva putred acolo. Independenta editoriala e compromisa. Sa faca bine si sa nu se mai dea “independenti”, stim toti ca sunt ai lui Basescu. Voinescu a scris saptamana asta despre “Marele Gatsby” si despre Robert Redford. Saptamana trecuta despre Capriciile lui Paganini interpretate de Tomescu, saptamana mai in urma despre stereotipiile despre straini si tot asa. A se scuti, omul nu mai are voie sa publice in Dilema Veche, nu mai e caine de paza, doar noi, cei de la criticata suntem asa. Domnul Voinescu sa faca bine si sa ne lase cu Paganini si Marele Gatsby. Sa vorbeasca numai la partid…
Asta e ce ma indispune cel mai rau la voi: lipsa de subtilitate, datul cu barda in “dusmanii” ideologici , la gramada.
Daca ma gandesc bine, poate ca pana la urma nu sunteti atat de nepotriviti pentru stanga politica romaneasca.