Alaltăieri, statul celei mai mari puteri mondiale „s-a închis”. Suspendat, abolit, stins, oprit – cum o fi mai corect. Până și la nivel logico-gramatical, știrea pare ciudată. Iar la nivel de titlu, e dinamită. Deși, se pare, cu cât intrăm mai mult în textul ei, dramatismul scade. Nu chiar toate serviciile publice și-au încetat activitatea, nu chiar toți angajații din sectorul bugetar vor fi trimiși acasă, iar gaura economică nu e, nici ea, chiar atât de înfricoșătoare. Și nici măcar nu-i prima dată când se-ntâmplă: The US government has begun shutting its non-essential services… Essential services, such as social security and Medicare payments, will continue… The US military service will keep operating, and Obama signed emergency legislation on Monday night to keep paying staff. But hundreds of thousands of workers at non-essential services, from Pentagon employees to rangers in national parks, will be told to take an unpaid holiday… It’s the first shutdown since 1995-1996, when Bill Clinton and the House of Representatives (and its speaker, Newt Gingrich) also failed to agree on a budget to fund federal services. That row ran for 28 days (over two stages). But it was a more regular event in the 1980s, usually for a few days at a time. In total, the US government has partially shut down on 17 occasions before today. http://www.theguardian.com/world/2013/sep/30/us-shutdown-explainer-non-americans Mare scofală. „Slimdown”, nu „shutdown”, au decretat Republicanii. Cel mult o binevenită cură de slăbire a statului – oricum, prin definiție, prea gras: http://www.huffingtonpost.com/2013/10/01/fox-news-government-slimdown_n_4025738.html?ir=Media Dintr-un unghi mai rezonabil, problema nu e
însă chiar atât de neglijabilă; iar fanatismul și auto-mistificarea libertariană a republicanilor e, în acest context, mai transparentă și mai alarmantă ca niciodată: So far, after two days of shutdown, according some estimates, US real GDP growth will be reduced by about by 0.1 percentage points at an annualised rate in this quarter, while a week-long shutdown would cost 0.3 percentage points… What is behind this Republican intransigence to the point of closing down government services is partly a claim that the government is borrowing ‘too much’, partly a hatred of President Obama, but mostly a belief that Obama’s new healthcare reform is a move towards European-style ‘socialism’ and a welfare state. The tea party loonies thrive on the view of the petty bourgeois, small town suburban myth that the American dream is really about families working and doing things on their own without the ‘interference’ of big government. Even state-funded police forces and intelligence services against ‘terrorism’ are viewed with suspicion by some of the more extreme elements. A man and his gun (often illegal) is all that is needed. http://thenextrecession.wordpress.com/2013/10/02/us-economy-in-shutdown/ (sau, într-o versiune mai explicită, aici: http://www.salon.com/2013/10/02/must_see_morning_clip_jon_stewart_has_had_it_with_the_gop/) Veșnica poveste. Pentru cine decreta, grăbit, că ideologiile politice au murit demult, spectacolul de astăzi din SUA trebuie să fie o foarte bizară combinație de SF, reality show și tragedie greacă: cum se face că două partide care și-au șters demult aproape orice diferență ideologică relevantă, mulțumindu-se să se alterneze cuminte la guvernare și să reprezinte două life-style-uri – sau două stilizări – diferite ale aceluiași model economic, cum se face că tocmai ele s-au agățat cu atâta încăpățânare de ultimul rest de diferență ideologică, de ultima urmă a opoziției stânga-dreapta, încât au epuizat cadrul legal și instituțional pe care tocmai regimul însuși al dialogului și dezbaterii instituționalizate – democrația – l-a pus la dispoziție? În mod oarecum ironic, ideologiile politice reapar astfel în forme, iată, deși îndelung șlefuite și răs-periate, totuși contondente, în locurile unde te-ai fi așteptat mai puțin: în Congresul american, leagănul consensului mondial. În schimb, ciocnirile ideologice lipsesc cu desăvârșire din piețele în care are loc astăzi, la noi ca și în alte părți, protestul social. În Washington, fanaticii statului minimal și ultimii partizani ai celui mai minimal stat social s-au încleștat într-un skander până s-au stins luminile pe ei. În stradă, în schimb, la noi ca și aiurea, sub lumina reflectoarelor strălucesc numai consensul și armonia trans-politice. Un stat s-a auto-suspendat. Și nu oricare. O stare de excepție răsturnată, dar nu mai puțin excepție: nu suveranul care suspendă legea tocmai pentru a o prezerva, ci legea care suspendă suveranul. Pare o știre din metafizica politicului, rătăcită la rubrica de fapt divers. Poate de-aici, senzația inevitabilă de depeizare – cât se poate de concretă: parcă-ți vezi țara de pe celălalt continent: The capital’s rival clans find themselves at an impasse, unable to agree on a measure that will allow the American state to carry out its most basic functions… The current rebellion has been led by Sen. Ted Cruz, a young fundamentalist lawmaker from the restive Texas region, known in the past as a hotbed of separatist activity… While the country’s most recent elections were generally considered to be free and fair (despite threats against international observers), the current crisis has raised questions in the international community about the regime’s ability to govern this complex nation of 300 million people, not to mention its vast stockpiles of weapons of mass destruction. http://www.slate.com/blogs/the_world_/2013/09/30/potential_government_shutdown_how_would_the_u_s_media_report_on_it_if_it.html Dar cu toate astea, suntem acasă, să nu ne facem iluzii. Tot pe-aici, prin istoria noastră. Statul american se închide, chiar dacă e practic prezent pretutindeni ca sistem de control și supraveghere. Statul american își suspendă prestațiile sociale, dar nu se atinge de angajamentele sale militare. Statul american se dă răpus la pat de atâta dezbatere democratică, în condițiile în care e mai musculos, secretos și ubicuu ca nicicând. Ce-avem aici e marea noastră izbândă istorică, însă sub chip de farsă: utopia dizolvării statului, ca țeapă. Dar, din nou, nu-i ceva chiar așa grav; sau chiar dacă e, nu-i prima dată când ni se întâmplă: deja neoliberalismul e spectacolul nostru cotidian în care utopia legitimă a dizolvării statului în societate e pusă în scenă ca farsă cinică a flexibilizării, precarizării și privatizării necesare și neîntrerupte. De alaltăieri, în schimb, închiderea statului american ne dă ocazia – cu adevărat epocală – de a urmări aceeași falsificare a utopiei live, în direct, într-un amestec ciudat de dramatism paroxistic și banalitate imediată. Să vezi și să nu crezi. Bonus. Pentru nostalgici: http://www.southparkstudios.com/clips/9bipvp/the-government-loves-you#tab=featured