O poziție liberală despre Legea Casei Regale și euforia războiului împotriva Rusiei

Ana Bazac
Ana Bazac este profesor de filosofie la Universitatea Politehnica din Bucureşti. Cărţi: Critica politicii. (I). Elemente de epistemologie a politicii (1994), Confuzie şi speranţă (Opţiuni politice ale bucureştenilor şi unele probleme ale socialiştilor români) (1995), Reformismul socialist. Repere (1996), Anarhismul şi mişcarea politică modernă (2002), Puterea societăţii civile (2003), Geopolitică (I) Imperiul şi războiul şi Geopolitică (II) Războiul din Irak în contextul războaielor de după căderea cortinei de fier (2003), „Pacea” din Irak, după victoria decretată în 2003. Probleme internaţionale actuale (Dosare deschise şi o introducere despre comunicarea evenimentelor internaţionale) (2006). Coordonare: Comunicarea politică: repere teoretice şi decizionale (2006), Cultură şi adevăr. Studii despre filosofia lui Tudor Vianu (2007). Coordonare in colaborare: Logica şi provocările sociale. Omagiu profesorului Cornel Popa la 75 de ani (2008), Matrici filosofice şi concepte integrative. Volum omagial Angela Botez (2009), Filosofie şi cultură. In honorem Alexandru Boboc – octoginta annis (2010). Omul activ şi impersonalul "se" (Perspectivă de filosofie socială asupra unor pagini din istoria gândirii româneşti) 2010.

bazacanaE vară, e cald, si dacă nu plecăm în concedii cel puțin plătim mai puțin la întreținere. Suntem foarte ocupați, așa că nu suntem atenți la toate politicile și la tot ce se întâmplă în lume.

În vederea acestei neatenții a fost dezvoltată întreaga industrie media și întreaga educație socială: pentru spectacol, pentru amănunte lipsite de importanță[1], pentru zgomote, față de care la un moment dat devenim chiar surzi; pentru a deveni incapabili să legăm lucrurile prezentate mereu separat, pentru a deveni incapabili să discernem aspectele principale, pentru a considera totul un talmeș-balmeș ce nici nu merită înțeles și, în orice caz, asupra căruia nici nu avem nici o putere.

Oamenii s-au obișnuit cu absurdul, iar ilogicul parcă nu-i mai face să tresară. Și nu e oare lehamitea atât de mare încât singura salvare este ignorarea a tot ce este în afara cercului de probleme personale?

Dar se pare că și cei care gândesc mai departe se dovedesc, cel puțin uneori, anesteziați. Sau sunt foarte puțini – ca aceia care se consideră de stânga și o arată prin poziția lor – și nu reușesc să țină pasul cu accelerarea inițiativelor maligne ale conducătorilor, sau sunt susținuți de diferite forțe ale statu quo și selectează dintre aceste inițiative doar pe acelea care le convin.

În fostul regim – care s-a derulat într-o epocă istorică diferită: cel puțin din punctul de vedere al nivelului tehnologic mondial cel mai înalt, deci nu discutăm aici despre distanța tehnologică dintre țări, și desigur și din punctul de vedere al imaginilor generale despre lume – au existat două feluri de a reda în media (în media de atunci) evenimentele: la început, cele de pe plan internațional prevalau asupra celor interne deoarece reprezentau cadrul care explica fenomenele dinăuntru; mai târziu, pe măsura abandonării perspectivei internaționalismului, au prevalat evenimentele interne, ca și cum mersul intern al lucrurilor ar fi depins exclusiv de alegerile politice naționale, iar ceea ce se întâmpla în afară ar fi fost ceva suplimentar. Totuși, în ambele perioade ideea unei legături – mai mari sau mai mici – între intern și internațional nu a fost escamotată.

După 1989, tendința „național-comunistă” s-a împletit cu perspective capitalistă a separării logicii interne și a celei internaționale. Oamenilor li se povestesc evenimentele ca și cum nu ar avea nici o legătură și ar fi simple întâmplări/date: un „așa este/asta e” inevitabil, fatal.

Poate niciodată nu apare găunoșenia – depășită de mulți oameni deoarece într-adevăr acuitatea rațiunii/ acel „bun simț cel mai răspândit lucru din lume” (Descartes) permite și îi determină să gândească cu capul lor – mesajelor oficiale, deci inclusiv în media diversă a diferitelor critici de la dreapta, ca în momente dense ca acelea de acum.

Un site ca România Curată – pentru care dacă dispare corupția capitalismul va funcționa foarte bine (și va aduce bunăstare pentru cei harnici) – este, ca și revista 22, purtătoarea perspectivei capitaliste ce fragmentează/separă internul de internațional. Menționez că sunt absolut de acord cu opoziția lor față de corupție: despre cea universitară și despre lipsa de transparență din întreaga administrație am tot scris[2], ca și despre critica așa-ziselor partide de stânga (în fond, pentru 22 și pentru România Curată, răul din partidele de dreapta – pe cele de stânga le consideră principial rele – rezidă tot în corupția lor).

Dar din păcate, corupția nu este singurul rău al societății noastre (lăsând aici la o parte faptul că funcționarea capitalismului ca atare presupune corupție, din moment ce se bazează pe paradisuri fiscale și scutiri de impozite pentru capital, ca și pe multe alte încălcări ale egalității în fața legii), iar a discuta despre corupție în loc de ale fenomene nu este prea grozav. De aceea, pe de o parte, orbirea mediei de dreapta la fenomene care sunt structurale – și nu doar conjuncturale (cum e incorectitudinea universitară) – iar pe de altă parte, slăbiciunea extremă a forțelor de stânga a dus la ignorarea unor lucruri extrem de grave pentru România și viitorul generațiilor ei.

În ultimele săptămâni, printre dezvăluirile permanente de hoții ale „elitei conducătoare” din toate partidele și într-o sfântă „uniune public-privat”, adică dijmuind proprietatea publică chiar în pofida legilor votate de această „elită” – hoții pe care diferitele voci ale diferitelor fracțiuni ale clasei conducătoare le comentează cu deliciu neostenit și selectând, firește, numai pe cele din fracțiunea concurentă – au avut loc două evenimente extrem de importante. În timp ce unul a fost, pur și simplu, trecut sub tăcere de către televiziuni – este vorba de proiectul de Lege privitoare la Casa Regală a României (http://sgg.gov.ro/legislativ/docs/2016/06/s8fx50cvmtp6qbwkjh79.pdf) – celălalt, constituirea unor trupe NATO poziționate împotriva Rusiei în țara noastră, act suplimentar de război, este cântat cu entuziasm de toate canalele ce transmit opinia establishment-ului.

În rândurile următoare, voi supune atenției doar argumente împotriva celor două evenimente.

Și sigur că nu este isteț să amestec lucrurile: deoarece ambele evenimente sunt de o importanță excepțională; și e posibil ca aceia care ar agrea argumentele legate de unul dintre ele să ajungă totuși să le ignore deoarece ei susțin celălalt eveniment. Deci nu ar fi mai bine să le discutăm separat, în două articole?

Eu am ales să le discut împreună: deoarece ele apar ca două fețe ale aceluiași taler al politicienilor/politicii românești și deoarece argumentele pe care le voi da nu vin din vreo „perspectivă extremistă de stânga”, ci tocmai din aceea liberală – iau în seamă aici doar liberalismul politic, și nu cel economic – pe care cu greu bunul nostru simț modern o poate respinge. Și tocmai pentru a nu merge mai departe de argumentele liberale, când voi ajunge la un moment care cere depășirea lor voi încheia, pur și simplu, cu întrebări.

***

Așadar:

  1. Alinierea expresă a României la politica de război împotriva Rusiei – aliniere deloc nouă, ci mult anterioară summit-ului recent de la Varșovia, „scutul” de la Deveselu[3] fiind o dovadă clară – nu servește intereselor României și generațiilor ei ce vor suporta și mai mult, prin n morți înaine de vreme, tragedia purtării războiului.
  • Să lăsăm argumentele istorice – „ne-au luat/le-am luat” – pe care le amestecă susținătorii belicoși ai intrării României într-un carusel nebun în care, însă, nu se imaginează deloc (pe ei și pe cei dragi lor) ca suferind ororile la care îi direcționează fără să clipească pe alții.
  • Desigur că susținătorii războiului trebuie să amestece tot felul de apeluri la trecut și la afronturile suferite de „țară” pentru ca să abată atenția de la prezent și de la necesitatea ca politica să răspundă la situația prezentă și nu la cele întâmplate demult.
  • Dar o poziție de război astăzi nu face decât să micșoreze și mai mult suma pe care România o are pentru dezvoltare: pentru infrastructură, pentru modernizarea civilizației, pentru susținerea științei, educației, sănătății, culturii, și pentru susținerea întreprinderilor mici și mijocii. (Iar problemele sociale care vor apărea în urma dijmuirii veniturilor statului vor fi justificate – de către politicieni și media lor, cu și mai multe declarații de ură, iraționalitate și iresponsabilitate).
  • După cum se știe, Montesquieu desena în secolul al XVIII-lea frumoasa imagine a capitalismului comerțului liber ca aducător de pace: comerțul urma să înlocuiască războiul. Astăzi vedem că, dimpotrivă, comerțul capitalist a însemnat concurență acerbă, iar lupta pentru piețe de desfacere și de materii prime a dus la război: 1914 la care s-a referit recent Christine Lagarde[4] a avut loc înainte ca Rusia să devină socialistă.
  • Orice cucerire de piețe înseamnă un timp de respiro pentru cuceritori. 1989-1991 a însemnat – și nu mă refer la euforiile propagandei – un astfel de timp pentru capitalul occidental (american, înainte de toate, dar și pentru cel german), cu toate momentele de criză (dot.com, să spunem) și, desigur, fără să clipească măcar la crizele din Asia (1997), Rusia (1998) și țărișoarele din fostul Est. Dar din păcate, acest timp nu durează: după 16-17 ani a izbucnit criza din 2007-2008 care nu s-a încheiat și nici nu se va încheia curând[5]; și atunci nu e logică lupta pentru cucerirea de noi piețe, și mai ales cele din imensa Eurasie? Și nu e logică speranța că alăturarea la cei puternici ce pot învinge o să aducă și aliaților câte ceva? Dar, pe de o parte, nu a fost o asemenea speranță dezmințită de istorie? Iar, lăsând la o parte istoria, astăzi mai poate fi avansată această speranță fără judecarea contextului?
  • Este secretul lui Polichinelle că alinierea României servește intereselor NATO – brațul înarmat al capitalului occidental în luptă pentru „spațiu vital” –, SUA[6] și, concret complexului militar-industrial occidental: birocrației militare înalte care trebuie să își justifice existența prin mereu noi „jocuri de război” înfrățită cu marile corporații de industrie militară și sistem bancar legat de aceste corporații. Revigorarea fabricilor de armament din România – dar ce înseamnă această revigorare față de moartea lentă în care se zbat celelalte unități din industrie și agricultură? – va fi un mizilic față de câștigurile formidabile prezumate prin vânzarea către România, Polonia și țările baltice a n armamente. După cum știm, profiturile complexului militar-industrial au fost și sunt cele mai mari: mai mari și mai ușor de realizat deoarece statele, cu banii din taxele date de toți, sunt cele care cumpără armamentul. România, ca și celelalte țări, se va îndatora o dată mai mult pentru a cumpăra armament: dar nu o cauză a datoriei suverane foarte mari a Greciei a fost și îndatorarea pentru înarmare? La ce i-au trebuit armele acelea? Ca să ajungă în situația de astăzi?
  • Dar acest secret ascunde o altă față a poveștii. Alinierea războinică a României servește clasei conducătoare românești: deoarece distanța dintre obiectivele și situația ei este la ani-lumină de cele ale majorității populației, deci deoarece îi este clar că nu mai are sprijinul acesteia – chiar cu toată prostirea și dezumanizarea suferite în urma ofensivei ideologice a mainstream – singura ei soluție este să-și asigure sprijinul clasei conducătoare mondiale și, desigur, să-și strângă rândurile în interior plătind birocrații nenecesare și chiar dăunătoare (ca acelea militare și ale Bisericilor) și impunând o Restaurație. În acest sens, logica impunerii Legii privitoare la Casa Regală a României și a alinierii la război este aceeași.
  • Nu am uitat nici unul dintre noi poveștile spuse de soțiile românilor care au pierit în Afganistan sau de răniți: au vrut să strângă bani pentru casă etc. și au deveni mercenari. Căci nu s-au dus să-și apere țara: ci să asigure – chiar printr-o prezență simbolică „multinațională” – o victorie a SUA și NATO asupra unei țări cheie în încercuirea Rusiei și destabilizarea și subordonarea Orientului Mijlociu. Rezultatul acestei victorii, ca și aceea din Afganistan[7], Irak, Libia, Liban și atâtea alte țări, este haosul, distrugerea și moartea[8], situațiile infinit mai rele decât cele de dinainte de a fi invadate[9] și când erau guvernate de conducători mai mult sau mai puțin dictatori dar susținuți cu temei de majorități din acele țări[10].
  • Gladiatorii din circurile romane erau sclavi. Iar atunci când a ține sclavi a devenit mult prea costisitor și primejdios, ei au fost eliberați. Dar cum simpla eliberare fizică nu le asigura foștilor sclavi existența, și cum nici nu erau suficiente locuri de muncă pentru noii oameni liberi, unii dintre ei s-au angajat din nou drept gladiatori.

Aceasta este și situația mercenarilor. Asta își visează oamenii liberi? Asta visează conducătorii oamenilor liberi?

  • Grozăvia pregătirii pentru război, contribuind la accentuarea dezechilibrelor mondiale, și nu a echilibrului[11] – și nici nu are rost să discutăm despre pericolul foarte real al unui război cu arme nucleare, cele convenționale de azi fiind arhisuficiente pentru distrugere, anihilare și suferințe – este acoperită de două prezumții, ambele false. Una este aceea a acoperirii grozăviei războiului ca atare nu doar de inducerea speranței că „ai noștri/NATO” vor câștiga ci mai ales de haloul unui război abstract în care victoria este câștigată ultrarapid de niște arme sofisticate trimise de departe și care îi vor determina pe Ceilalți să se predea; despre distrugeri, moarte și suferințe ale acestor Ceilalți nu se vorbește: „ei au vrut-o, dacă nu au fost deștepți să se predea fară opoziție…”.
  • Aspectul mai mult decât îngrijorător, de-a dreptul tragic al acestei prezumții, promovate din partea „deștepților care știu să se alieze cu cine trebuie” și care ignoră cu totul costurile umane ale alegerii lor, este că inhibiția instinctelor sănătoase (adică a celor de reținere de la a ataca un semen) care s-au format în primele etape ale constituirii omului și grupurilor umane nu ar fi deloc o chestiune rea. Doar acea inhibiție „primitivă” a fost urmată de deinhibiție ca rezultat al dezvoltării armelor care puneau o distanță din ce în ce mai mare (astăzi, colosală) între atacator și atacat, deci anulau contactul uman, privirea, figura[12], și a dus la creșterea cruzimii[13]: iar cruzimea a deveni banală. Dar această opinie ce denotă barbarizarea celor care o propagă este transmisă și populației de la care se așteaptă asumarea voioasă și aprobarea. Este limpede că dezinhibiția – Lorenz vorbea de instincte sănătoase, adică de acelea care au dus la prezervarea și dezvoltarea speciei, eu spun a principiilor morale considerate firești/trecute prin proba experiențelor de sute de ani și intrate în patrimoniul cultural al umanității – este nu doar dăunătoare, ci este rezultatul relațiilor de putere și al puterii pe care o au/consideră că o au clasele conducătoare. Fiind sus, se simt inatacabile, „dincolo de bine și de rău”, singurii emițători de Adevăr. Aceste clase se simt de neatins, ca și cum ar fi invizibili[14], și nemulțumindu-se cu asta vor să își transforme dezinhibițiile în reguli banale pentru toți.
  • A doua prezumție este aceea a consecințelor pozitive ale războiului pentru economie. „Tot e bun la ceva, înfloresc afacerile…”. Ei bine – și lăsând cu totul la o parte costurile umane ale acestei înfloriri – războiul nu este bun pentru economie: nici măcar pentru aceea a agresorilor/„a noastră”. Economiști renumiți și cu totul opuși comunismului – Paul Krugman, Joseph Stiglitz, Alan Greenspan, ca cei mai cunoscuți la noi, dar și mulți alții – au arătat că războiul nu contenește criza economică, ci o agravează, agravând toate dezechilibrele financiare și sociale[15].
  • Și atunci nu ar fi mai bine pentru afaceri dacă acele cheltuieli pentru arme care fie nu garantează nici o victorie fie nu vor fi folosite niciodată ar fi transformate în cheltuieli sociale care – indirect – ridică nivelul de trai și asigură sume mai mari disponibile pentru cumpărarea mărfurilor de către populație?
  • Și dacă obiecția de principiu la creșterea salariilor și pensiilor este că bugetul public nu are bani/nu există stabilită sursa de finanțare[16], atunci de unde are bugetul bani pentru înarmare și exerciții militare? Oare nu trebuie ca banii colectați din impozitele plătite de cetățeni să îi ajute, și astfel să ajute și capitalul?
  • Și oare, mai ales acum cînd UE nu se simte prea bine din punct de vedere economic, nu ar trebui să ne diversificăm partenerii comerciali, nu ar trebui să contribuim la crearea unei zone neconflictuale tocmai pentru a asigura turismul și comerțul?
  • În sfârșit, motivul poziției agresive pe care și-o asumă și România este pericolul rusesc, poziția agresivă a Rusiei. Dar datele oficiale ale NATO și României despre această poziție a Rusiei nu sunt decât: anexarea Crimeii și sprijinul dat separatiștilor din Donbas.
  • Dar, și cu atât mai mult cu cât, pe de o pare, majoritatea populației Crimeii, prin referendum, a exprimat dorința de a face parte din Rusia, iar pe de altă parte, această dorință a fost reconfirmată de către institute de sondaj occidentale (americane și germane): în 2015, 82% din populație – deci mult peste proporția de ruși din Crimeea – au fost pentru reunificarea cu Rusia[17].
  • Iar referendumul, chiar dacă este o formă excesivă în cadrul democrației reprezentative liberale, nu poate fi ignorat decât cu prețul pierderii definitive a credibilității acestei democrații liberale: ceea ce, recent, britanicii au înțeles să respecte[18], după ce atâtea referendumuri din UE fuseseră ignorate de către aceasta.
  • În ceea ce privește Donbas-ul, ar trebui să fim atenți nu atât la comportamentul Rusiei, cât la acela al Ucrainei: care a înțeles să-și apere teritoriul bombardându-l și ucigându-i locuitorii. Premisele alianței noastre sunt, deci, problematice: un motiv în plus să fim mai pragmatici. Mai liberali.
  • Iar dacă proasta guvernare și corupția „sunt provocari de securitate care submineaza democratia, statul de drept si dezvoltarea economica[19], nu trebuie să revedem banii dați cu nemiluita pentru obiective ce denotă proasta guvernare, subminarea economiei și, în fond, și a democrației?

***

  • Guvernul a inițiat – în contextul ritmului alert al preocupărilor „altețelor” pentru a-și asigura traiul la fel sau mai îmbelșugat decât a fost când Mihai…[20] a tot primit de la stat salariul de fost rege (în continuarea stipendiei date de regimul comunist?) – și, desigur, în contextul grabei politicienilor doritori să-și facă uitate păcatele susținând Restaurația, Legea privitoare la Casa Regală a României.
  • Deoarece am arătat altă dată că monarhia nu aduce nimic României – nici avantaje economice, nici politice, ci restaurația ei, ca și aceea din unele țări europene după revoluțiile burgheze de acum peste două secole, nu face decât să semnaleze continuitatea și puterea relațiilor de dominație-supunere și decât să accentueze spolierea ultimei puteri politice a populației, aceea de a alege toți reprezentanții, prin impunerea stăpânilor ereditari[21]– să trecem și peste oful monarhiștilor puri care s-au opus Legii nu pentru că ea ar fi o cale mai întortochiată de Restaurație (oricum, purii doresc întotdeauna obținerea obiectivului lor pe motivul purității extraordinare și bătătoare la ochi a acestuia, motiv ce depreciază, deci, mijloacele pământești inerent mânjite cu noroi), ci pentru că a fost inițiată de personaje certate cu legea în modul cel mai vulgar posibil[22]. Păi să primim monarhia de la PSD și de la Dragnea[23]?
  • Dar „Casa Regală” – bine, oricine e liber să se denumească așa cum dorește, dar nu mințind și înșelând: dacă vor să fie casă regală, ok (nu asta le-a adus multe proprietăți, castele la care chiar n-aveau dreptul[24] și bani buni?), dar ea nu e „a României” deoarece Românie este republică. România poate găzdui orice familie ce se consideră scoborâtoare cu hârzobul din cer – nu este oare monarhia „prin grația lui Dumnezeu”? – dar nu poate lua în seamă, așa cum nu poate lua în seamă pretențiile fantasmagorice ale unor suferinzi, ideea că acea familie îi este conducătoare, fie ea și virtuală doar –…
  • Dar „Casa Regală”, deci, a lăsat la o parte orice prezumție de puritate morală și s-a gândit – și nu de azi de ieri[25] – la modul în care membrii săi care nu fac nimic – și nu au nici pensie, deoarece nu prea au lucrat – pot să aibă în continuare un venit gras: și chiar mai gras decât până acum; fă-te frate cu dracul până treci puntea, nu?
  • Dar nu e dracul chiar așa de negru:
  1. oare nu pe vremea PSD-ului (din 2002 începând și până în 2008) a devenit „prințul Duda” reprezentant special al Guvernului României pentru Integrare, Cooperare si Dezvoltare Durabila – plătit gras din bani publici pentru ce? Nu existau instituții ale statului cu obiectivul integrării, și pe de altă parte, integrarea s-a realizat ca urmare a contribuției „prințului” sau ca urmare a intereselor strategice ale UE și NATO? – nu pe atunci a reușit să aibă foloase materiale semnificative în urma mijlocirii unor contracte de armament ale statului român cu BAE Systems[26] și nu sunt mai importanți banii decât vorbele goale despre demnitate[27] și nu este dorința actuală de arginți doar o continuare a filosofiei de viață a modelului de moralitate Mihai de… care a cerut peste poate de la statul român[28]? Și nu de aia „scribii obedienți”[29] au considerat că reinstituționalizarea casei Regale[30] nu este un câștig de lepădat, cu atât mai mult cu cât ea este doar un prim pas între cei câțiva (ibidem), printre care și „apariţia unei majorităţi parlamentare pro-monarhiste care să transforme Parlamentul într-o Adunare Constituantă şi să voteze o constituţie monarhică” (ibidem), care ar duce la Restaurație?
  2. Și oare nu și-au arătat inșii din toate partidele[31] – inclusiv de la liberali (dar se știe din istorie, liberalii au fost și pro și anti monarhie) – fascinația pentru instituția care i-ar polei și pe ei și le-ar face ștearsă prestația trădătoare pentru țară[32]?
  • Dar graba actuală nu doar a „altețelor” de a-și pecetlui cîștigurile de până acum de la bietul stat român, ci și al clasei conducătoare din România care a impus ore zilnice de propagandă pentru monarhie la televiziunea națională și ziua regalității ca zi oficială (sărbătorită de psdiști și liberali deopotrivă[33]) poate fi socotită cu totul nefastă: și pentru imaginea politicienilor și mai ales pentru economia României.
  • Dorința de câștig pe seama țării a fost permanentă în toți anii de când „altețele” s-au re-aciuat aici: au cerut și Peleșul – care era al Coroanei, deci al statului român și nu proprietate privată a regilor – și îl vor primi în 2007; dar au cerut și prelungirea privilegiilor (așa sunt numite de către toți purtătorii de cuvânt, și ai fostului rege și ai guvernului) de care se bucură cât timp trăiește Mihai… și după ce acesta nu va mai fi. Adică au vrut să obțină mai mult decât obțin foștii conducători ai statului potrivit Legii 406/2001[34]: palatul Elisabeta și Casa Cavalerilor în folosință veșnică.
  • Și culmea, PSD avizase favorabil cererea „casei regale” în timpul guvernării Iliescu-Năstase inițiind chiar Legea despagubirilor pentru Rege, dar Curtea Constituțională a respins-o în 2005[35]. Și atunci a început ofensiva în urma căreia Mihai a câștigat și Peleșul și multe altele. Astăzi, potrivit revistei Capital, „casa regală” ocupă locul 81 in Top 300 din cele mai mari averi (2015).
  • Iar acum, deoarece dispariția lui Mihai e iminentă și deoarece „casa regală” are datorii neonorate față de statul român[36] (impozite neplătite, cu toate scutirile directe și indirecte din toată această perioadă), a fost născocită Legea care acordă privilegiile unei case regale reale[37]: adică acordă stipendii, și mai bogate decât în Legea foștilor șefi de stat, urmașilor. Iar această instituire a principiului ereditar – alături sau mai degrabă în locul principiului alegerii democratice – este o Restaurație de facto.
  • Ea a fost pregătită prin legea de schimbare a stemei – inițiată de parlament, agreată de guvern și semnată de președinte[38] –, presupune finanțarea largă de la buget, directă și indirectă, a unei entități autonome private[39] cu statutul de instituție de utilitate publică (dar fără a respecta, conform legii asociațiilor și fundațiilor/ONG, condițiile de dovedire a acestei utilități) și este justificată prin vorbe despre demnitate publică (dar demnitatea publică nu se moștenește), și funcția de simbol[40].
  • Să nu uităm că discutăm din punct de vedere liberal. Din punct de vedere politic, justificarea Legii prin relevanța mai mare a reprezentării României nu se susține: „De ce am vrea sa ne reprezinte o institutie din trecut? Cine mai face asa ceva? Ce monarhie abolita e invitata la tribuna in spatiul international, pentru a sprijini o republica? Ce si de ce ar vorbi fiica fostului Rege sau Radu Duda in numele romanilor?… a-i transforma pe fiica si pe ginerele fostului monarh in ambasadori ai republicii e lipsita de logică”[41].
  • Iar la acest argument se adaugă și cel al neconstituționalității: „Sunt convins ca ar pica la CCR. Regele Mihai se bucura de acelasi tratament ca si fostii presedinti, in baza unei legi referitoare la sefii de stat. E un act de dreptate. Fiica lui nu e in aceeasi situatie. Ea nu poate capata o demnitate in statul roman ca odrasla a fostului Rege. Motivul e usor de explicat: in republica, demnitatile publice sunt obtinute prin alegeri sau prin numire. Nu si prin mostenire. Nici copiii fostilor presedinti nu sunt tratati ca parintii lor. Pretentia de a ocupa o pozitie oficiala fiindca mostenesti sefia unei institutii care contrazice ordinea republicana e, de fapt, de doua ori ilegitima” (ibidem).
  • Dar spiritul liberal nu ignoră argumentele economice: Dacă la toate măsurile care vizează creșterea salariilor se cere stabilirea surselor de finanțare, la această lege nu se cere. Pe de o parte nu avem bani pentru medicamente și cultură, iar pe de altă pare dăm scutiri de impozit și subvenționăm indivizi care nu au nici un rol în mecanismul economic.
  • Și: dacă salariul/venitul e mai mare, oamenii cheltuie mai mult; bine, nu umblăm la mecanismul capitalist ca să dăm salarii și pensii mai mari, dar pentru numele lui Dumnezeu, nu putem să dăm ceva prin desființarea tuturor acestor privilegii? Dacă ceea ce se cheamă Casa Regală ar plăti impozite și s-ar revizui și proprietățile cerute și primite într-o veselie, dacă Bisericile ar plăti impozite, nu ar exista ceva bani care să învioreze consumul, deci profiturile?
  • Să presupunem că nu va fi nici o favorizare coruptă la licitațiile pentru schimbarea pașapoartelor, steagurilor etc. dar oricum toată povestea asta costă enorm statul român. Au găsit oare comisiile parlamentare care au grijă de finanțele țării și de economie, a găsit oare guvernul, a găsit oare președinția surse de finanțare care să nu îndatoreze și mai mult statul și să nu scadă și mai mult cheltuielile sociale?
  • Guvernul a mințit: Legea Casei Regale instituie privilegii. Iar aceste privilegii nu folosesc societății românești nici din punct de vedere politic, nici economic, și nici moral.
  • Păi dacă Legea va șterge datoriile și va legifera privilegiile – adică va institui că locurile sociale sunt în mod normal, și nu ca rezultat întâmplător al „pieții”, rezultatul simplei decretări a puterii cu ce argumente li se va cere oamenilor, de exemplu, să nu fure din avutul public? Sau nu li se va cere? Sau mita va deveni un banal bacșiș tolerat?
  • Pot exista privilegii într-o societate în care egalitatea în fața legii sprijină libera întreprindere?

***

Este de mirare că tot acest fenomen sordid al încercării de restaurație nu a întâmpinat opoziția nici a liberalilor și nici a s-d-ilor. Oare cei ce s-au declarat de-a lungul timpului republicani sau patrioți și care ar trebui să fie suficient de inteligenți ca să înțeleagă că trădările vizibile nu fac bine la imagine, ce au spus la tribuna parlamentului și cum au votat? Nici unii nu s-au întrebat nici măcar dacă le folosește fiecăruia dintre ei. Are vreun rost să amintim oportunismul intelectualilor și al claselor conducătoare? Are vreun rost să amintim precara lor pregătire teoretică, influențele precare ale profesorilor lor în ale șireteniei „timpului nostru”?

Cui folosește o asemenea Lege? În ce măsură folosește politica actuală milioanelor de români care au emigrat deoarece aici nu au văzut nici un viitor pentru ei? În ce măsură folosește tinerilor care au rămas? În ce măsură folosește adulților și bătrânilor? În ce măsură folosește copiilor?

După alegerile locale, unii au ieșit în stradă – mânați de către liberali, indiferent de denumirea lor – pentru că nu s-a respectat corectitudinea procesului de votare (numărare…). Dar dacă aleșii fac ce vor ei și sunt departe de problemele alegătorilor?

***

După cum s-a văzut, e foarte greu să critici din punct de vedere liberal: întotdeauna raționamentul te determină să mergi mai departe, iar acest spațiu Mai departe este primejdios pentru liberali. De aceea și vedem tot felul de critici în media, dar care: 1) nici nu merg până la cauzele profunde ale lucrurilor (și la întrețeserea lor) și 2) nici nu dau soluții care să rezolve într-adevăr problemele criticate. Corupția unui ins sau altul, practici corupte: este foarte bine că sunt dezvăluite. Dar oare proasta alocare a fondurilor – și, atenție, nu din vreun punct de vedere comunist sau iluminist sentimental, ci tocmai din punct de vedere liberalnu este un fenomen de corupție? Și proasta alocare nu înseamnă numai borduri, panseluțe, palmieri, schimbatul gresiei în holul central al Politehnicii fără să fi lipsit o piesă din ea, și multe, multe alte lucruri intrate deja în mirările locale din întreaga țară, ci și acceptarea ca Bisericile să nu plătească impozit, și susținerea din bugetul de stat a „casei regale”, și cheltuirea unor sume imense pentru înarmare.

Dacă, pe de o parte, pensiile speciale și salariile aberante ale diferitelor birocrații pot fi acceptate din punct de vedere liberal deoarece înseamnă bani mai mulți ce vor cumpăra mărfuri, dar pe de altă parte, aceste pensii speciale și salarii aberante încalcă tot din punct de vedere liberal principiul egalității în fața legii – adică al luării în seamă a aceluiași criteriu (de exemplu, pentru pensii criteriul contributivității) în evaluarea aceluiași lucru – nu ar însemna, din punct de vedere liberal și nu comunist, o rezolvare drenarea fondurilor ce azi susțin „casa regală” și înarmarea sau văduvesc bugetul de stat prin neplata impozitelor spre cheltuielile sociale – sănătate, educație, cultură –? Dacă, din punct de vedere liberal, nu se acceptă ridicarea salariilor deoarece asta ar dăuna capitalului și puterii sale de a concura altele din alte țări, nu ar fi logic ca oamenii să aibă indirect – prin sănătate, învățământ, cultură – un nivel de trai care să le permită avântul cheltuielilor, în piețe, mall-uri și turism?

Da, dar ce te faci cu industriile lucrative din sănătate și învățământ? Păi ar mai merge lumea la cabinete și școli private dacă școala publică și unitățile medicale de stat ar fi într-adevăr susținute de stat (inclusiv cu salarii pe măsură a personalului) și ar oferii servicii de calitate?

Iată deci că, o dată mai mult, este greu să aplici principiul liberal. Deoarece: aplicat fragmentat la un aspect sau altul pare foarte logic și profitabil, dar aplicat la aspecte ce le concurează pe primele luate în seamă nu mai merge.

Un argument zdrobitor considerat și avansat de către dreapta liberală și conservatoare deopotrivă este cel al descrierii, adevărate sau false a, comportamentului birocrației conducătoare din vechiul regim ca dovadă a abjecției ideii comuniste și a imposibilității logice de a alege această idee. Nu este locul aici să discutăm și această problemă: în ce mă privește, am criticat nu o dată abjecția acelui comportament care a agresat puternic credibilitatea ideii. Dar chiar dacă acel comportament a agresat violent și funcționarea „socialismului real”, el nu a distrus acea funcționare[42]: deoarece principiile în cadrul cărora avea loc erau altele decât liberale, erau socialiste. Se construiau apartamente date gratis, în schimbul unei chirii modice, se construiau unități medicale și de învățământ, se tipăreau n capdopere ale culturii universale și care ajungeau în toate colțurile țării și toată lumea putea să cumpere cărți deoarece aveau un preț foarte accesibil. Etc. În timp ce comportamentul abject al clasei conducătoare actuale chiar distruge funcționarea normală a societății, așteptările normale ale oamenilor (care muncesc și doresc să muncească, care nu fumează[43] și nu sunt leneși): deoarece funcționarea capitalistă chiar presupune îndreptarea fondurilor spre cei care fură, concentrarea fondurilor în mâna acestora, indiferent dacă fură „în mod elegant” sau corupt.

Dar perspectiva liberală avansată în acest articol nu a vizat „interpretarea” dată de partidele actuale și clasa conducătoare actuală, ci principiile liberale (așa cum apar ele în ideologie). Iar discuția din perspectiva lor a arătat că ele sunt doar momente (istorice, desigur, dar pe mine mă interesează aici logica argumentelor): în dinamica înțelegerii. Tocmai evidențierea acestor momente liberale arată că ele nu sunt suficiente, ci trebuie continuate – așa cum au și fost – iar continuarea lor înseamnă depășirea lor.

[1] Neil Postman, Amusing Ourselves to Death (1985), New York, Penguin Books, 2006.

[2] „Despre modelul universitarului”, în Romulus Brâncoveanu editor, Structura universităţii – structura cunoaşterii, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti, 2008, pp. 133-145; „Şuşanele, fraudă şi ascensiune universitară”, Observator cultural, anul IX, serie nouă nr. 161 (419), 17-23 aprilie 2008, pp. 20-21; „Cultura română interbelică în faţa corupţiei academice”, în Pro-Saeculum, nr. 3 (55), 2009, pp. 125-128; „Calitatea învăţământului superior şi calitatea evaluării profesorilor. Popper contra corupţiei universitare”, Pro-Saeculum, (59-60) 7-8, octombrie-decembrie 2009, pp. 131-134; „Bureaucratic Inertia versus Democratic Communication Management in University Chairs”, în Coord.: Sergiu Bălţătescu, Floare Chipea, Ionel Cioară, Adrian Hatos, Sorana Săveanu, Educaţie şi schimbare socială. Perspective sociologice şi comunicaţionale, Oradea, Editura Universităţii din Oradea, 2010, pp. 333-338; „Comunicarea surdă şi instituţia închisă”, Pro Saeculum, 3-4, aprilie-iunie 2010, pp. 41-44; „Instituţia transparenţei în procesul democratic”, Pro-saeculum, 5-6, iulie-septembrie 2010, pp. 74-77; „Privilegiile şi l’esprit de corps”, Pro-saeculum, 7-8, octombrie-decembrie 2010, pp. 42-46; „Noica – obiect de şuşanea universitară”, E-Leonardo, 16/2010, I.S.S.N. 1584-4099, http://193.226.7.140/~leonardo/n16/Bazac2.htm 2010; „Consens şi paradoxuri în raportul educaţie – mass media”, Pro-Saeculum, 1-2, (69-70), 15 ianuarie-1 martie 2011, pp. 36-40; O observaţie despre alegerile universitare, 2012, https://www.criticatac.ro/15280/observaie-despre-alegerile-universitare/.

[3] „Scutul” de la Deveselu este o bază americană – și nu NATO – și include componente ofensive, și nu doar defensive, http://www.mondialisation.ca/presque-tout-sur-le-bouclier-abm-americain-a-deveselu-roumanie/5444920 și http://www.mondialisation.ca/presque-tout-sur-le-bouclier-abm-us-a-deveselu-roumanie/5441336.

[4] http://www.ft.com/cms/s/2/134aac12-4403-11e6-9b66-0712b3873ae1.html#axzz4DjaKvAxr.

[5] Why not to expect recovery anytime soon, September 3rd 2012, http://www.economist.com/blogs/freeexchange/2012/09/financial-crisis; World economic crisis to last 10 years: IMF chief economist, October 3, 2012, http://exaltedtruth.com/2012/10/03/world-economic-crisis-to-last-10-years-imf-chief-economist/; Nick Beams, Downturn to continue for a generation, Bank of England governor warns, 24 October 2012, http://www.wsws.org/articles/2012/oct2012/king-o24.shtml

[6] http://www.mondialisation.ca/les-etats-unis-jouent-lescalade-contre-la-russie/5531843

[7] La recentul summit de la Varșovia, s-a hotărât continuarea războiului din Afganistan (US to leave 8,400 troops in Afghanistan, July 7, 2016, https://www.neweurope.eu/article/us-leave-8400-troops-afghanistan/; New EUCOM chief cites next steps after NATO’s Warsaw summit, July 10, 2016, http://www.stripes.com/news/new-eucom-chief-cites-next-steps-after-nato-s-warsaw-summit-1.418401): să tot fie cerere de mercenari, nu?

[8] De exemplu, Amnesty International Annual Report, Afghanistan 2015/2016, https://www.amnesty.org/en/countries/asia-and-the-pacific/afghanistan/report-afghanistan/; Brian Cloughley, NATO Prepares for War: Confrontation and Insanity, July 8, 2016, http://www.counterpunch.org/2016/07/08/nato-prepares-for-war-confrontation-and-insanity/.

[9] Statement by Sir John Chilcot, 6 July 2016, http://www.iraqinquiry.org.uk/media/247010/2016-09-06-sir-john-chilcots-public-statement.pdf; http://www.iraqinquiry.org.uk/media/246416/the-report-of-the-iraq-inquiry_executive-summary.pdf;http://metro.co.uk/2016/07/06/chilcot-report-heres-where-to-read-the-full-inquiry-5989389/.

[10] http://reseauinternational.net/le-president-philippin-accuse-les-etats-siunis-detre-responsables-de-la-situation-au-moyen-orient/.

[11] Tony Cartalucci, The “New Cold War” is No Longer Cold: NATO Expands Military Presence along Russia’s Border, Lying All the Way to Barbarossa II, July 11, 2016, http://www.globalresearch.ca/the-new-cold-war-is-no-longer-cold-nato-expands-military-presence-along-russias-border-lying-all-the-way-to-barbarossa-ii/5535397.

[12] Să ne amintim de Emanuel Levinas.

[13] Konrad Lorenz, On Aggression (1963), Translated by Marjorie Kerr Wilson, With a foreword by Julian Huxley, London and New York, Routledge, 2002.

[14] Vezi o comparație cu ciberspațiul, John Suler, “The online disinhibition effect”, Cyberpsychology & Behavior, 7, 2004, pp. 321–326.

[15] Economists DESTROY the Myth that “War Is Good for the Economy”, June 12, 2016, http://www.globalresearch.ca/economists-destroy-the-myth-that-war-is-good-for-the-economy/5530431.

[16] Vezi și http://www.ziare.com/dacian-ciolos/premier/guvernul-ataca-la-ccr-4-legi-adoptate-de-parlament-care-acorda-sporuri-si-majorari-salariale-de-pana-la-150-la-suta-1428724, 11 iulie 2016: „Astfel, Executivul nu este de acord cu ce au decis deputatii, si anume ca Ministerul Sanatatii si institutiile cu retea sanitara proprie sa poata acorda personalului medical si de specialitate stimulente financiare lunare in limita a doua salarii minime brute pe tara. Guvernul obiecteaza ca nu exista stabilita o sursa de finantare”.

[17] One Year After Russia Annexed Crimea, Locals Prefer Moscow To Kiev, Mar 20, 2015, http://www.forbes.com/sites/kenrapoza/2015/03/20/one-year-after-russia-annexed-crimea-locals-prefer-moscow-to-kiev/#20feb64a5951.

[18] http://www.independent.co.uk/news/uk/politics/brexit-government-rejects-eu-referendum-petition-latest-a7128306.html.

[19] Concluziile lui Iohannis la NATO: O realizare senzationala! Am ajuns noi, lucru de neimaginat acum putini ani, sa comandam forte aliate, Sambata, 09 Iulie 2016, http://www.ziare.com/klaus-johannis/presedinte/concluziile-lui-iohannis-dupa-summit-ul-nato-a-fost-un-succes-pentru-romania-1428530.

[20] Vezi http://www.familiaregala.ro/assets/images/2011/05/Document-Regal-mai-2011.jpg, unde se arată că Mihai… renunță la numele Hohenzollern-Sigmaringen – în 2011! – (dar nu se spune că în 1914, după moartea lui Carol I în 27 septembrie/10 octombrie, s-a putut da curs politicii de intrare în război a României de partea Antantei și împotriva Puterilor Centrale, împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei “a exclus din casa de Hohenzollern şi dreptul de alăturare a apartenenţei Hohenzollern-Sigmaringen pe Regele Ferdinand împreună cu toţi urmaşii săi”, vezi Mihail Manoilescu, Memorii, vol. I, în Biblioteca Academiei, Arhiva istorică, fond.2, dos.1243, f.11).

[21] 2011, https://www.criticatac.ro/8496/monarhia-salveaza-romania/.

[22] Monarhista Marilena Rotaru critica negocierile Casei Regale cu PSD-ul lui Ion Iliescu, 2016-06-17, http://revista22.ro/70254379/monarhista-marilena-rotaru-critica-negocierile-casei-regale-cu-psd-ul-lui-ion-iliescu.html.

[23] Dragnea s-a intalnit cu principesa Margareta: Liderul PSD vrea o lege care sa ajute Casa Regala, Joi, 16 Iunie 2016, http://www.ziare.com/liviu-dragnea/presedinte-psd/dragnea-s-a-intalnit-cu-principesa-margareta-liderul-psd-vrea-o-lege-care-sa-ajute-casa-regala-1425853.

[24] Vezi doar Mihai Pelin, Marele rapt regal, București, Kullusys, 2006; https://mihaipelin.wordpress.com/category/tablourile-coroanei-romaniei/.

[25] 11 sept. 2013, http://www.ziare.com/regele-mihai/casa-regala/primarul-chisinaului-lucian-pintilie-si-ecaterina-andronescu-decorati-de-casa-regala-1256286.

[26] BAE, sponsor regal, 16-06-2006, http://www.gardianul.ro/2006/06/16/dezvaluiri-c11/bae_sponsor_regal-s80481.html; Principele Duda, coleg la Colegiul de Aparare cu semnatarul contractului cu BAE, 17-06-2006, http://www.gardianul.ro/2006/06/17/dezvaluiri-c11/principele_duda_coleg_la_colegiul_de_aparare_cu_semnatarul_contractului_cu_bae-s80510.html; Fascinanta ascensiune militara a printului Hohenzollern Duda, 10 noiembrie 2006, http://cotidianul.ro/fascinanta_ascensiune_militara_a_printului_hohenzollern_duda-17855.html.

[27] Dudă s-a retras, dar tot vrea donaţii!, 8 septembrie 2009, (Din Curentul), http://ziarero.realitatea.net/1252366713-Duda_s-a_retras_dar_tot_vrea_donatii.

[28] http://ro.altermedia.info/coruptie/recensamantul-ruinarii-romaniei-4_24258.html;

8 iunie 2010, http://www.ziare.com/stiri/proces/regele-mihai-scoate-ra-apps-din-complexul-furnica-peles-1020683; 23 ianuarie 2012, http://www.ziare.com/regele-mihai/casa-regala/regele-mihai-a-castigat-in-instanta-sase-hectare-care-i-au-fost-luate-abuziv-de-guvern-1146564; Regele Mihai a cerut scutire de taxe pentru domeniul de la Savarsin: Cum raspunde Primaria, Vineri, 20 Mai 2016, http://www.ziare.com/regele-mihai/casa-regala/regele-mihai-a-cerut-scutire-de-taxe-pentru-domeniul-de-la-savarsin-cum-raspunde-primaria-1422557.

[29] Monarhista Marilena Rotaru critica negocierile Casei Regale cu PSD-ul lui Ion Iliescu, 2016-06-17, http://revista22.ro/70254379/monarhista-marilena-rotaru-critica-negocierile-casei-regale-cu-psd-ul-lui-ion-iliescu.html

[30] Reinstituţionalizarea Casei Regale: întrebări şi răspunsuri, iunie 30, 2016, https://monarhiasalveazaromania.wordpress.com/2016/06/30/reinstitutionalizarea-casei-regale-intrebari-si-raspunsuri/.

[31] Vezi și 28 oct. 2011, http://www.ziare.com/basescu/presedinte/basescu-vrea-pntcd-in-miscarea-populara-pentru-electoratul-monarhist-1130096 și 28 oct. 2011, http://www.dw-world.de/dw/article/0,,15495104,00.html, unde apaare clar: „Cum ar putea pleda pentru reinstaurarea monarhiei fără să acorde în prealabil Regelui şi Casei regale un rol de prim ordin?”

[32] Fotografia zilei: Ministrul Vasile Dancu si Custodele Coroanei, Marti, 15 Martie 2016,

http://www.ziare.com/vasile-dancu/ministrul-dezvoltarii-regionale/fotografia-zilei-ministrul-vasile-dancu-si-custodele-coroanei-1413194

[33] 10 mai 2015, http://www.ziare.com/klaus-johannis/presedinte/ziua-regalitatii-ce-mesaje-au-transmis-klaus-iohannis-si-victor-ponta-1362469.

[34] Chiar această lege este discutabilă: și tot din punct de vedere liberal. De ce să susțină banii statului cu locuițe etc. pe foștii conducători de stat? Oare înaintea numirii lor au fost homeleși?

Dar și aici se relevă că legea este consfințirea raporturilor de putere. De exemplu și așa cum arată rezultatele activității lor, clasa conducătoare socotește statul și societatea ca o proprietate privată asupra căreia se poate decide cum vrea această clasă. Să reținem că, pe de o parte, PSD a dorit – doar a dorit, vezi Ponta vrea să-l lase pe Băsescu fără casă de protocol, 24 oct. 2014, http://www.gandul.info/politica/ponta-vrea-sa-l-lase-pe-basescu-fara-casa-de-protocol-13452762 – să repună în discuție Legea 406/2001, iar pe de altă parte, a votat Legea Casei Regale.

[35] 12 noiembrie 2005, http://www.gandul.info/stiri/casa-regala-a-pierdut-casa-cavalerilor-palatul-elisabeta-si-30-de-milioane-de-euro-253706.

[36] Regele Mihai pierde procesul cu ANAF si ramane cu datoria de peste 4 milioane de lei

Vineri, 24 Iunie 2016, http://www.ziare.com/regele-mihai/casa-regala/regele-mihai-pierde-procesul-cu-anaf-si-ramane-cu-datoria-de-peste-4-milioane-de-lei-1426795.

[37] Dragnea vrea ordonanta de urgenta pentru a legifera statutul Casei Regale. Ciolos anunta ca e cu un pas in fata, Joi, 16 Iunie 2016, http://www.ziare.com/liviu-dragnea/presedinte-psd/dragnea-vrea-ordonanta-de-urgenta-pentru-a-legifera-statutul-casei-regale-ciolos-anunta-ca-e-cu-un-pas-in-fata-1425896.

[38] Parlamentul vrea sa schimbe stema Romaniei: S-ar modifica inclusiv bancnotele, Marti, 19 Aprilie 2016, http://www.ziare.com/politica/parlament/parlamentul-vrea-sa-schimbe-stema-romaniei-s-ar-modifica-inclusiv-bancnotele-1418053; Se modifica stema tarii: Camera Deputatilor a adoptat proiectul – Cand intra in vigoare, Miercuri, 08 Iunie 2016, http://www.ziare.com/politica/camera-deputatilor/se-modifica-stema-tarii-camera-deputatilor-a-adoptat-proiectul-cand-intra-in-vigoare-1424895; Iohannis, de acord cu schimbarea stemei Romaniei: Trebuie sa schimbam bancnotele si monedele, Luni, 11 Iulie 2016, http://www.ziare.com/politica/lege/iohannis-de-acord-cu-schimbarea-stemei-romaniei-trebuie-sa-schimbam-bancnotele-si-monedele-1428765.

[39] Prof. univ. dr. Constantin Valentin în De ce investeste Romania, un stat republican, in promovarea monarhiei?, Duminica, 10 Iulie 2016, http://www.ziare.com/regele-mihai/casa-regala/de-ce-investeste-romania-un-stat-republican-in-promovarea-monarhiei-1428423.

[40] http://www.sgg.ro/legislativ/docs/2016/06/6p_q01rng9tbm8vdz2jk.pdf.

[41] Cristian Preda, Ce faceau PSD si PNL chiar inainte de Brexit, Luni, 27 Iunie 2016, http://www.ziare.com/psd/pnl/ce-faceau-psd-si-pnl-chiar-inainte-de-brexit-1426881.

[42] Ceea ce în nici un caz nu înseamnă că am putea face abstracție de consecințele acesui comportament atunci când judecăm socialismul real, și nici că vina istorică a birocrației politice din socialism ar fi fără greutate.

[43] Am făcut această subliniere deoarece un comentariu la un articol despre scăderea nivelului de trai și ce înseamnă asta concret/suma necesară pentru un trai decent a fost: „dintre cei ce se plâng etc., câți sunt cei care fumează? Știți cât costă fumatul a o persoană sau două persoane într-o familie?”

Eu nu fumez, dar hai să judecăm în mod liberal: păi companiile de tutun nu trebuie să câștige?

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.

Ultimele articole