Ocuppy the Left. Checking/Changing the Left

Bogdan Ghiu
Bogdan Ghiu s-a nascut la 5 iulie 1958. Este poet, eseist, critic si teoretician (literatura, arte, media), traducator. A publicat poezie: „Fragmente din Manual”, in Cinci, 1982; „46 de caligrame ajutatoare”, in 9 poeti, 1984; Manualul autorului, 1989; Poemul cu latura de 1 metru, 1996 (Premiul Uniunii Scriitorilor); Arta consumului, 1996 (Premiul Uniunii Scriitorilor); Arhipelogos, 1997; Pantaloni si camasa, 2000; Manualul autorului (editie completa si definitiva), 2004; (Poemul din carton) Urme de distrugere pe Marte, 2006; eseuri: Grame, 1997; Ochiul de sticla. Texte privind televiziunea. 1991-1997, 1997; Evul Media sau omul terminal, 2002; Facultatea de litere. Mic indreptar de gindire gresita, 2004 (Premiul Asociatiei Scriitorilor Bucuresti). Traduceri din M. Foucault, J. Derrida, P. Bourdieu, G. Deleuze, F. Guattari, G. Bataille, J. Baudrillard, H. Bergson, P. Ricoeur, R. Rorty, P. Veyne, S. Kofman, D. Anzieu, Sade, Baudelaire, Artaud, M. Leiris, M. Duras, Annie Le Brun etc.

Personajul prezentei depeşe este Victor Ponta, preşedintele PSD, partid care se pretinde de stânga, şi co-preşedinte al USL, alianţă care se pretinde de opoziţie. Altfel spus, speranţa la alternanţă a României democratice, campionul (de juniori deocamdată) la democratizarea vieţii politice româneşti.

Săptămâna trecută, imediat după ieşirea de la discuţiile cu preşedintele Traian Băsescu pe marginea angajării şi a alinierii financiar-disciplinare a României întru salvarea UE în starea în care e, încă tânărul politician a ţinut să relateze „la cald”, în direct la o televiziune de ştiri, cât de şmecher a reuşit să fie pe lângă/în faţa lui Traian Băsescu, lăudându-se, altfel spus, public cu minabila performanţă a unei rivalităţi mimetice comportamental-antidemocratice care nu poate să nu dea de gândit, care trebuie denunţată, fiind structurantă nu doar pentru clasa politică de la noi.

Mai precis, Victor Ponta a ţinut să spună publicului, cu gura mare şi plină, cum a reuşit să-l pună pe gânduri pe Traian Băsescu atrăgându-i atenţia că, dacă ar fi să se organizeze un referendum, adică o consultare populară privind noua auto-colonizare a României, s-ar putea să nu vină lumea şi atunci, dezastru, ce facem: „ieşim din Europa?”

Preşedintele unui partid aşa-zis de stânga se fereşte, deci, de popor, de consultarea poporului. Şi ţine să se evidenţieze în faţa Maestrului prin dibăcia politică de a decide în numele poporului, dar fără popor.

Mai are ceva comun o astfel de „stratagemă” cu ideea de stânga? Mai putem să ne facem vreo iluzie în ceea ce priveşte complicitatea structurală şi înrudirea de habitus anti-democratic care omogenizează clasa politică (nu numai de la noi) mult mai puternic (căci orientată doar spre putere) decât mai izbutesc principiile declarate s-o diferenţieze şi s-o conflictualizeze, s-o dinamizeze politic?

Evident că nu.

Şi atunci cred că, mai înainte, şi pentru a putea ocupa spaţiul public şi a retroceda avuţia publică, ar trebui să verificăm, să schimbăm şi chiar să ocupăm falsa stângă, parlamentară dar nu numai, care se preface a lupta pentru binele poporului.

Cred că este de datoria platformei CriticAtac ca, înaintea unui an electoral deja „scos din joint”, să cheme în primul rând stânga românească, în frunte cu Victor Ponta, la verificări publice amănunţite.

Adversarii şi duşmanii ni-i ştim. Să ne cercetăm însă şi aparenţii „aliaţi” şi „prieteni” (cel puţin obiectivi).

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.

Ultimele articole