Despre Bogdan Ghiu
Bogdan Ghiu s-a nascut la 5 iulie 1958. Este poet, eseist, critic si teoretician (literatura, arte, media), traducator. A publicat poezie: „Fragmente din Manual”, in Cinci, 1982; „46 de caligrame ajutatoare”, in 9 poeti, 1984; Manualul autorului, 1989; Poemul cu latura de 1 metru, 1996 (Premiul Uniunii Scriitorilor); Arta consumului, 1996 (Premiul Uniunii Scriitorilor); Arhipelogos, 1997; Pantaloni si camasa, 2000; Manualul autorului (editie completa si definitiva), 2004; (Poemul din carton) Urme de distrugere pe Marte, 2006; eseuri: Grame, 1997; Ochiul de sticla. Texte privind televiziunea. 1991-1997, 1997; Evul Media sau omul terminal, 2002; Facultatea de litere. Mic indreptar de gindire gresita, 2004 (Premiul Asociatiei Scriitorilor Bucuresti). Traduceri din M. Foucault, J. Derrida, P. Bourdieu, G. Deleuze, F. Guattari, G. Bataille, J. Baudrillard, H. Bergson, P. Ricoeur, R. Rorty, P. Veyne, S. Kofman, D. Anzieu, Sade, Baudelaire, Artaud, M. Leiris, M. Duras, Annie Le Brun etc.
Mai înainte de a fi apucat să vizitezi Art Safari. Pavilionul de Artă Bucureşti, şi chiar dacă nu o vei fi făcut, absolut incredibil, interlocant, vexant este titlul însuşi: Art Safari. Cum adică safari? Cea mai scurtă şi eficientă definiţie a acestui termen o aflăm tot din vechiul şi bunul Larousse: expediţie de vînătoare (în general de scurtă durată, de cîteva zile) de mari animale sălbatice în Africa neagră. Pardon? Se putea ceva mai direct colonizator? Prostie, incultură sau şi una, şi alta pe fond de neglijenţă, de nepăsare cinică? Şi, oricum, plagiat: cine nu cunoaşte seria de documentare despre, ha, tocmai piaţa de artă contemporană, despre arta-afacere, despre arta-emisie de monedă, despre arta-„bulă speculativă” a … Continuă să citești →
Poeţii? Băgaţi-i în închisori, daţi-le premii! Cam aşa suna un vers al unui cunoscut poet anglosaxon al cărui nume nu mi-l mai amintesc, dar pe care ştiu bine că mi l-a dat să-l citesc, în tinereţe, Nichita Stănescu. În totalitarisme, dictaturi, tiranii, poeţii, turbulenţi prin însăşi raportarea la logos-ul care, cum se ştie, poate strînge prea tare, sînt încarcerabili. În demo-liberalisme, sînt premiabili (adică extractibili, din cînd în cînd spre niciodată, prin pomeni, din anonimat, marginalizare, inaniţie şi sufocare). În guvernamentalităţi bazate pe modularea – flatarea, întreţinerea, fabricarea – micilor diferenţe individuale de piaţă, diferenţele artistice nu pot fi decît înghiţite în, resorbite de “creativitatea” generală, artistului nemairămînîndu-i, poate, decît şansa disidenţei morale pure (moral-economice, dacă … Continuă să citești →
Şmecher nevoie mare, politician versat pentru care politica numai la astfel de stratageme de surprindere a adversarului pe picior greşit şi de a-l face să cadă din propria inerţie se reduce, preşedintele Băsescu a mai reuşit să-i ia o dată faţa neoşmecheritului prim-ministru Ponta sărind, după ce a văzut începutul unor proteste în chestiunea Roşia Montană care, probabil, i-au trezit amintiri şi i-au activat nişte scheme nou imprimate (probă că politicienii pot fi siliţi, cît de cît, să înveţe măcar un curs scurt de democraţie, măcar cîteva scheme logice elementare), să propună organizarea unui referendum în această materie. Idee la care, gîfîind, Ponta şi Crin Antonescu, n-au putut decît să achieseze. Toate acestea pe fondul unei … Continuă să citești →
Nu va plînge nimeni după TVR Cultural aşa cum a plîns după ICR! Din păcate. Dar nu de plîns sau de „ocupat” (ceea ce dovedeşte deja o împietrire a gîndirii în forme fragede) este vorba. Iată, deci, că s-a ajuns şi aici: salvarea prin desfiinţare, în speţă a TVR prin desfiinţarea TVR Cultural şi a TVR Info, Televiziunea Română, sub USL, luînd calea Statului sub PDL şi Traian Băsescu, adică fiind modernizată prin distrugere. Comunitate de gîndire a întregii clase politice în ceea ce priveşte lucrul public, republica. Este vorba de o distrugere pur şi simplu, pură şi dură, distrugere şi atît, ca minţile conducătoare româneşti în general: nici măcar o schumpeteriană distrugere „legic”-capitalist „creatoare”. Nu: … Continuă să citești →
Acum, dacă tot vede cum îi scapă tot mai mult cîrma din mîini, Preşedintele vrea să scufunde barca: ce nu mai poate fi folosit în interes propriu trebuie, prin urmare, distrus. Televiziunea Română, de pildă, prizoniera puterii, devenită mai mult sau mai puţin inutilă atît timp cît publicul captiv al TVR s-a redus el însuşi considerabil. Criza Televiziunii Române datează încă de la începuturile actualei „ere”, adică din 1989 încoace. TVR este, de fapt, ţinută în criză prin consens politic, deşi foloasele manipulatorii pe care le aduce au devenit, cu timpul, tot mai mici, pur iluzorii: fantasmatice, simplă psihopatologie a puterii. Zilele trecute, Preşedintele a afirmat, deci, că TVR trebuie desfiinţată şi reînfiinţată. Abia acum, cînd … Continuă să citești →
Mai mult decât mulţi dintre artiştii contemporani, Daniel Knorr e un copil care construieşte propriile jucării din jucăriile vinovate, epuizate, criminale ale adulţilor, propunându-ne altele. După ce, în urmă cu câţiva ani, se jucase cu tramvaiele Bucureştiului, de data aceasta iată-l tipărind bani (dolari, banul arhetipal) uriaşi (banii nu mai înseamnă nimic, valoarea lor e tot mai mică), pe care însă îi transformă la loc în ceea ce sunt, punându-le forma în acord cu semnificaţia atent pliată (istoric), redându-le povestea ascunsă, relaţia esenţială: bani-porci. Daniel Knorr reamorsează o bombă veche, pliindu-i la loc semnificaţiile explozive. Aproape că nici nu bănuim ce se ascunde în pliurile acestor porci-de-bani! El reface istoria esenţială a capitalismului (bani-porci) printr-un origami … Continuă să citești →
În categoria Criticart, Enter
|
TEMA: Protestele din ianuarie 2012 Dl Cristian Pârvulescu, împreună cu Dl Sorin Oprescu, primarul general al Capitalei, au pus la cale, via Consiliul General al Capitalei, să transforme Piaţa Universităţii într-o „Agoră”, adică într-un spaţiu reglementat de proteste, de afirmare a nemulţumirilor sociale pus la adăpost de forţa legii, adică în care jandarmii să nu mai poată interveni. Este vorba, desigur, de o consacrare, de o consfinţire, prin delimitare, prin circumscriere, a unui spaţiu al sacralităţii civice. Ideea este pe cît de firească şi de binevenită, decurgînd normal dintr-o situaţie de fapt, pe atît de periculoasă, putînd provoca nişte efecte perverse la fel de uşor şi de firesc de imaginat, pe care mă îndoiesc că Dl … Continuă să citești →
TEMA: Ungaria încotro? În cele ce urmează aş vrea să intervin scurt, telegramatic, cât mai precis cu putinţă, în polemica incipientă – creatoare deocamdată doar de confuzii promiţătoare, dar ale cărei mize nu doar regionale merită evidenţiate (mai exact, construite) – provocată de situaţia politică actuală din Ungaria, mai exact de politicile autoritarist-anti-UE ale cabinetului Viktor Orbàn. Intervenţia mea porneşte în special de la analiza lui Gáspár Miklós Tamás, intitulată „Împotriva lui Orbàn, da; cu străinii, nu!”, dar şi de la unele comentarii şi apeluri pe marginea situaţiei politice din Ungaria, în special de la cele postate de către dl Raoul Weiss. În primul rând, nu cred că situaţia din Ungaria este doar ungurească, ci general … Continuă să citești →
Personajul prezentei depeşe este Victor Ponta, preşedintele PSD, partid care se pretinde de stânga, şi co-preşedinte al USL, alianţă care se pretinde de opoziţie. Altfel spus, speranţa la alternanţă a României democratice, campionul (de juniori deocamdată) la democratizarea vieţii politice româneşti. Săptămâna trecută, imediat după ieşirea de la discuţiile cu preşedintele Traian Băsescu pe marginea angajării şi a alinierii financiar-disciplinare a României întru salvarea UE în starea în care e, încă tânărul politician a ţinut să relateze „la cald”, în direct la o televiziune de ştiri, cât de şmecher a reuşit să fie pe lângă/în faţa lui Traian Băsescu, lăudându-se, altfel spus, public cu minabila performanţă a unei rivalităţi mimetice comportamental-antidemocratice care nu poate să nu … Continuă să citești →
Fragmente din ultumul volum semnat de Bogdan Ghiu: Inconstrucţia. Pentru o arhitectură etică apărut la Editura Fundaţiei Arhitext, 2011. (Foto autor: Mircea Struteanu) Inconstrucţia. Pentru o arhitectură etică Ce criză structurală, tectonică nedeclarată ascunde-exprimă actuala criză declarată? În ce domeniu a izbucnit, a fost posibilă, a fost operată criza? În domeniul imobiliar. Cum? Prin incitarea şi specularea capitalist-neoliberală a fantasmei casei-proprietate accesibilă tuturor ca un dar divin. Arhitectul se află în cea mai bună poziţie pentru a interoga complexul actual, abisal, nu numai al ideii de casă, de locuire şi de locuinţă, care de mult prea multă vreme a uitat să evadeze din heideggerianism şi din postheideggerianism, din deconstrucţie, ci însăşi ideea de construcţie, de a … Continuă să citești →
În categoria Biblioteca
|
