Urban și pastoral reprezintă noțiuni ce se exclud în mod traditional, dar contextul specific Europei de Est (spațiu de tranziție între Nordul și Sudul global) le reunește în mod spontan. Astăzi preocuparea multor specialiști din domeniul planificării este de a concilia medii opuse în mod obișnuit: urban-natural, urban-rural, urban-agricol. Nu mai putem trăi în orașe lipsite de natură și spații productive într-o lume in continuă urbanizare din motive evidente legate de calitatea vieții. Aceasta practică tradițională, ancestrală a fost constant marginalizată în ultimul secol. Odată cu al doilea război mondial culoarele de transhumanță internaționale ce se întindeau, de exemplu, din zona Carpaților până în Caucaz au fost fragmentate de frontiere, devenind astfel cel mult naționale/interjudețene în … Continuă să citești →