După prăbuşirea financiară din 2008 – cea mai gravă din istorie din perspectiva efectelor per capita – Islanda a adoptat un amestec de politici economice heterodoxe şi ortodoxe ce au dus la o revenire a creşterii economice şi la scăderea şomajului, salvând în acelaşi timp tradiţia egalitariană a ţării. Drept urmare, Islanda este portretizată drept o poveste de succes într-un decor tragic, de austeritate permanentă la nivelul UE. În cadrul dezbaterii despre o presupusa „Cale Islandeză”, părţile implicate se axează şi scot în evidenţă diverşi factori ce ar putea să fi contribuit întâmplător la rezultatele pozitive – din perspectivă comparată – obţinute de Islanda, factori ce variază de la democraţia participativă la energie curată, ştergerea datoriilor … Continuă să citești →