Istoriografia est-europeană în umbra marelui URSS – Războiul Rece și studiile regionale Care sunt însă condițiile care permit un astfel de discurs istoric să apară, un discurs care este aproape inimaginabil în alte tradiții istoriografice, de pildă în cea sovietică și în cea rusă, unde dezvoltarea câmpului academic cu greu ar putea lăsa loc unor astfel de teorii intenționaliste sau a vagului conceptual care domină cartea? De ce este posibil să scrii în felul acesta despre estul Europei, însă nu despre URSS? De ce, de exemplu, biografiile lui Stalin care au apărut în 2015[1] cu greu pot fi asimilate, în ciuda genului biografic foarte constrângător, determinismului idealist al cărții lui Snyder, în care personalitatea liderului nazist … Continuă să citești →

1. Medicii societății: procesul politic ca diagnostic Nu contează cine face revoluția, ci cine vorbește în numele ei. Firește, nu e vorba de vreo revoluție în cazul protestelor de azi, la fel cum nu a fost vorba de asta nici în 2012 sau în 2013, în ciuda entuziasmul de care, de ce să nu fim onești, toată lumea se face vinovată la un moment dat. Însă felul în care s-au desfășurat mișcările de stradă din ultimele zile, urmând de fapt linia mai generală a ultimilor ani, au creat un proces straniu de ventrilochism intelectual. O mulțime de analiști, jurnaliști, politicieni, economiști, la fel ca și oamenii de pe stradă s-au lansat într-un proces complicat de interpretare … Continuă să citești →