Despre Andrei Siclodi
Andrei Siclodi este curator, autor si lucrator cultural, nascut 1972 in Bucuresti, traieste la Innsbruck, Austria. Studii de istora artei, filozofie si litratura comparata la Innsbruck. Este director al institutiei de arta contemporana Künstlerhaus Büchsenhausen si director fondator al Programului international de burse pentru arta si teoria artei la Künstlerhaus Büchsenhausen, Innsbruck. Proiecte curatoriale includ, printre altele, Private Investigations, o serie de expozitii, conferinte si presentari pe tema cercetarii, achizitiei si a prelucrarii cunoasterii in practici de arta contemporana la Künstlerhaus Büchsenhausen, Kunstpavillon si Stadtturmgalerie in Innsbruck (2005/06); Nikolaus Schletterer - Daylight, MNAC, Bucuresti (2006/2007), Franz Kapfer - Für Gott, Kaiser und Vaterland / For God, Kaiser and Fatherland, Kunstpavillon Innsbruck (2009); Verhandlungssache / Matter of Negotiation (Madeleine Bernstorff, Ana Hoffner, Brigitta Kuster, Mona Vatamanu & Florin Tudor, Ina Wudtke, Inga Zimprich / The Faculty of Invisibility), Kunstpavillon Innsbruck (2010). Este editorul seriei de publicatii Büchs'n'Books – Art and Knowledge Production in Context in care au aparut Social Engine (Ed.: Violeta Vojvodić & Eduard Balaž, 2008); Aesthetic Journalism. How to Inform Without Informing (Alfredo Cramerotti, 2009); Black Sound White Cube (Dieter Lesage & Ina Wudtke, 2010); Franz Kapfer - Für Gott, Kaiser und Vaterland / For God, Kaiser and Fatherland (Ed.: Andrei Siclodi, 2011); Private Investigations. On the Processing of Knowledge in Contemporary Art Practices (Ed.: Andrei Siclodi, upcoming).
Dispozitive estetice emancipatoare. Mai multe intrebări și câteva răspunsuri cu privire la proiectul expozițional O muncă ce nu scapă de sub incidența reflecției pe care o produce. În ultima vreme un anumit aspect al artei contemporane are o poziție preeminentă în cursul dezbaterilor teoretice: arta văzută ca un câmp și mediu specific al producției cunoașterii. Mai ales în relație cu practica disciplinară denumită în cercuri academice “cercetare artistică”, se semnalează, cu o insistență de placă stricată, necesitatea constantă de ancorare stabilă a producției artistice de cunoaștere, însoțită de o reflecție (de sine) social-critică a artei și a producătorilor ei. În societatea globală a cunoașterii din secolul 21, auzim tot timpul că arta trebuie să se poziționeze … Continuă să citești →
