Articole de Ana Bazac

Despre Ana Bazac

Ana Bazac este profesor de filosofie la Universitatea Politehnica din Bucureşti. Cărţi: Critica politicii. (I). Elemente de epistemologie a politicii (1994), Confuzie şi speranţă (Opţiuni politice ale bucureştenilor şi unele probleme ale socialiştilor români) (1995), Reformismul socialist. Repere (1996), Anarhismul şi mişcarea politică modernă (2002), Puterea societăţii civile (2003), Geopolitică (I) Imperiul şi războiul şi Geopolitică (II) Războiul din Irak în contextul războaielor de după căderea cortinei de fier (2003), „Pacea” din Irak, după victoria decretată în 2003. Probleme internaţionale actuale (Dosare deschise şi o introducere despre comunicarea evenimentelor internaţionale) (2006). Coordonare: Comunicarea politică: repere teoretice şi decizionale (2006), Cultură şi adevăr. Studii despre filosofia lui Tudor Vianu (2007). Coordonare in colaborare: Logica şi provocările sociale. Omagiu profesorului Cornel Popa la 75 de ani (2008), Matrici filosofice şi concepte integrative. Volum omagial Angela Botez (2009), Filosofie şi cultură. In honorem Alexandru Boboc – octoginta annis (2010). Omul activ şi impersonalul "se" (Perspectivă de filosofie socială asupra unor pagini din istoria gândirii româneşti) 2010.

Noua criză

Teoretic, valoarea unei economii naţionale – cât produce/câtă valoare nou adăugată produce – se răsfrânge în valoarea monedei sale. Adică o monedă are valoare mai mare – deci poate cumpăra mai mult – dacă are la bază o economie puternică: multele mărfuri de orice fel obţinute cu acea monedă. Tradiţional, aceste mărfuri erau cele din statul respectiv şi cu cât mărfurile erau mai multe şi mai variate, cu atât moneda avea o valoare mai mare. Tot tradiţional, sectorul monetar-bancar era în serviciul economiei reale. De aceea, pe de o parte, baterea de monedă – inflaţia – era determinată dar şi limitată de nevoile acestei economii reale (nevoi transpuse în aurul băncii naţionale – acesta este „etalonul … Continuă să citești

În categoria Enter | 9 comentarii

De ce se adresează Victor Ponta electoratului de dreapta şi nu de stânga?

Orice “catindat” doreşte să atragă cât mai mulţi votanţi. Promite verzi şi uscate cui stă să-l asculte, de te şi miri cum de este registrul alegerilor împănat cu personaje atât de perfecte „pentru familia noastră”.   Lăsând la o parte zeflemeaua, sunt 2 întrebări care ar trebui să dea de gândit: cea din titlu şi cea despre semnificaţia şi consecinţele comportamentului candidatului Victor Ponta. Nimeni nu crede că ajutoarele pentru cei foarte săraci sunt măsuri de stânga: teoretic, ele fac parte din arsenalul creştinismului social iar practic, din al oricărui partid democratic de până acum în faţa unor situaţii ce trebuie gestionate şi cu zăhărelul, tocmai pentru a nu se ajunge la răzmeriţe. S-a mai spus … Continuă să citești

În categoria Enter | 10 comentarii

Soluțiile noastre

Captatio? 1)    Vedem că – să ne reamintim Raportul CIA despre proiecţiile până în 2030 – 60% din populaţia lumii va suferi de lipsa apei[1]; – că problemele ecologice, alimentare – ce antrenează o şi mai mare disperare şi violenţă, – ca şi acapararea discreţionară a bunurilor publice[2], cresc[3] până la un nivel insuportabil şi de către habitatul omului şi de către el[4]; (că obiectivele Millenium-ului au fost amânate puţin, iar eradicarea sărăciei extreme se va face, să sperăm, într-o generaţie[5]); – că nici măcar financiarizarea – aici, tot felul de speculaţii care „ne pot îmbogăţi dacă investim” – nu a reuşit să oprească criza; – că irosirea unor noi şi noi resurse, într-o manieră extensivă … Continuă să citești

În categoria Enter | 30 comentarii

Soluțiile clasei politice

I Soluţiile lor şi… Avertisment În cele ce urmează, vreau să relev două idei: Prima este că nu ne mai putem baza pe vreo înlocuire viitoare a fazei actuale a capitalismului, în care interesul privat a dus la autonomizarea şi puterea atât de mare a capitalului – căci ce reprezintă altceva financiarizarea? – încât a ajuns să anuleze orice apărare a societăţii, cu vreo fază de genul welfare state keynesian a compromisului „într-o ţară” cu sindicatele. Nu avem ce să aşteptăm – dar oare mai putem astăzi să nu vizualizăm ce înseamnă în mod concret pentru atâţia oameni aşteptarea noastră într-o teorie ruptă de viaţa reală, amânarea? – : pentru că nivelul actual de concentrare şi … Continuă să citești

În categoria Enter | 46 comentarii

Bifurcaţia

Gazele de şist… Gazele de şist ca resursă (deci exploatată, de vreo 10 ani) fac parte din noile rezerve de gaz – alături de cele de petrol – descoperite atunci când era evident că rezervele de petrol şi gaze exploatate tradiţional se diminuează drastic şi definitiv. Mai înainte începuseră şi investiţiile în energia regenerabilă – apă, soare, vânt, nuclear, maree –, iar aceste investiţii au părut a conduce la un proces de reducere a emisiilor de carbon/ a încălzirii globale, deci la un răspuns la criza ecologică deja cunoscută şi a cărei cauză antropică principală este emisia de gaze în urma producerii şi folosirii industriale şi în transporturi a combustibililor fosili. Ideea unor rezerve nesfârşite de … Continuă să citești

În categoria Enter | 130 comentarii

Ce e cu independenţa energetică?

I Ideologii care se află la o distanţă mai mare sau mai mică, dar apreciabilă, de modul de a gândi dialectic, deci sistemic, despre societate, sunt nişte copii proaste ale idealismului hegelian, mai degrabă copii proaste ale clişeului dogmatic şi simplist despre idealismul hegelian: deoarece acest clişeu nu a văzut că analiza hegeliană a gândirii nu este decât o parte a analizei realităţii, căci la Hegel realizarea conceptului are loc numai prin desfăşurarea istoriei omului. Şi chiar dacă se poate sintetiza complexitatea inter-determinărilor din realitate prin conceptul socotit real, chiar dacă se operează cu această socotire a conceptului, deci cu realitatea conceptului, este vorba, a considerat Hegel, de o reprezentare a lucrurilor (după Kant, nici nu … Continuă să citești

În categoria Enter | 11 comentarii

E aiurea să vorbim despre „altceva” decât Roşia Montană?

Semnificaţii ale Manifestului Mâna de Lucru Nu (răspund titlului mare), pentru că toate se leagă. Nu într-o subtilă teorie, ci în viaţa reală. De aceea, Programul din Manifestul Mâna de Lucru: Roşia Montană e mai mult decît Roşia Montană, este foarte bun şi extrem de sugestiv: pentru legăturile dintre obiective aparent separate – ca, de exemplu, Trecerea sub controlul statului a resurselor naturale şi Revocarea imediată a reprezentanţilor politici care îşi încalcă sau schimbă programul după care au fost aleşi – şi pentru că ne provoacă la discutarea mijloacelor prin care toate acele obiective se pot realiza. Căci acesta este contra-argumentul dreptei: „şi cum faceţi, din ce bani asiguraţi servicii publice gratuite, dacă, deoarece veţi impozita … Continuă să citești

În categoria Enter | 113 comentarii

Să nu întrebi de primul milion?

Captatio ? Tot ceea apare aici pe CA arată nu doar teribilele frământări ale tuturor – autori şi comentatori, ca şi doar simpli cititori – în legătură cu vechea întrebare, nicidecum doar leninistă, „ce-i de făcut”, ci şi faptul că, dacă pentru noi societatea capitalistă prezintă contradicţii şi situaţii intolerabile, într-adevăr „nu există altă alternativă” la ea decât transformarea radicală. Iar această idee, intuită de toţi, indiferent dacă mai mult sau mai puţin, îi pune/ne pune în mare încurcătură: sigur că vrem să înţelegem lucrurile cu toate conexiunile şi semnificaţiile lor, iar asta e greu, ia timp şi poate obosi iremediabil; dar în acelaşi timp, pe măsură ce din aceste lucruri intuim din ce în ce … Continuă să citești

În categoria Enter | 10 comentarii

O chestiune de metodă despre: „ce laşi în urma ta”

Nu despre Margaret Thatcher vreau să vorbesc, mai ales acum, la trecerea ei în nefiinţă. Odihnească-se în pace. Ci despre modul în care discursurile oficiale, ceea ce înseamnă inclusiv din media, abordează politica. Domnul Moise Guran, jurnalist talentat şi care transmite mesajul liberal (de fapt, neo-liberal[1]) împănat charismatic cu elemente de liberalism civic utopic, spunea, ieri seară în emisiunea sa permanentă dedicată problemelor economice, că fosta prim-ministru a Marii Britanii (1979-1990) a făcut bine că a introdus accelerat neo-liberalismul în această ţară (reducerea taxării şi impozitării bogaţilor[2], creşterea TVA şi privatizarea serviciilor publice[3]) pentru că, iată, deşi un timp şomajul a crescut iar PIB a scăzut, astăzi, deci la mai mulţi ani după acele măsuri, în … Continuă să citești

În categoria Enter | 27 comentarii

Despre „sacrosanctitatea proprietăţii private” oripilate de măsura din Cipru

Semnificaţia taxării conturilor bancare Este clar pentru mulţi că povestea cu taxarea suplimentară a deponenţilor din băncile cipriote nu sună bine. Dar motivele îngrijorării sunt diferite. Unii cred că e incorect ca şi depunerile mici să fie taxate suplimentar, chiar dacă taxa e mai mică decât aceea la depunerile mari. Alţii insistă, pe bună dreptate, în linia vechii idei a lăcomiei bancherilor, vânturate după declanşarea crizei: băncile nu plătesc, bancherii îşi iau în continuare bonusurile grase, în timp ce plătesc, iată, după state – adică toţi contribuabilii, iar cei mai mulţi sunt nişte amărâţi – şi (în plus, deoarece au mai plătit o dată, în calitate de cetăţeni) depunătorii. Alţii se gândesc că, deşi măsura a … Continuă să citești

În categoria Enter | 52 comentarii