Partea mișto a bătăliei dintre facțiunile și palatele clasei dominante e că se întâmplă să mai dea, unii după ceilalți, și cu adevăruri. Ocazie cu care mai aflăm și noi o treabă – cum ar fi privilegierea politică sistematică a sectorului bancar, așa cum o semnalează aici Curtea de Conturi (și chit că informația e imediat înecată în obișnuitul pomelnic despre creșterea datoriei publice, sugrumarea investițiilor și, implicit, decesul aprioric al generațiilor viitoare).
n perioada 2010 – 2012 datoria publica guvernamentala interna a fost detinuta integral de sectorul bancar
privat, creandu-se astfel un cerc vicios intre datoria publica si consolidarea bancara. Apreciem ca (…)bancile au o pozitie privilegiata pe piata. Intrucat acestea trebuie sa-si valorifice resursele, prin plasarea lor in titluri de stat, MFP a asigurat sectorului bancar privat un venit sigur si plasamente in active fara risc, se arata intr-un raport extrem de dur al Curtii de Conturi. „Ritmul de crestere al serviciului datoriei publice a fost superior atat cresterii al PIB, cat si ritmului de crestere al cheltuielilor bugetului general consolidat ceea ce poate conduce la indatorarea excesiva a generatiilor viitoare.”, mai arata raportul citat. Raportul Curtii de Conturi ii vizeaza pe Sebastian Vladescu (23 decembrie 2009 – 3 septembrie 2010), Gheorghe Ialomitianu ( 3 septembrie 2010 – 9 februarie 2012), Bogdan Alexandru Dragoi (9 februarie 2012 – 27 aprilie 2012), Florin Georgescu (7 mai 2012 – 21 decembrie 2012), dar nu ia in calcul perioada 2007-2009, caracterizata de o crestere masiva a deficitului bugetar.Datoria publica a Romaniei a avut o tendinta permanenta de crestere, relevand necesitati de finantare cu o traiectorie ascendenta, ajungand la 31.12.2012 la 54,38 miliarde de euro fata de nivelul inregistrat la 31.12.2010, respectiv de 45,38 miliarde euro. Aceasta evolutie ascendenta atrage dupa sine in mod inevitabil sporirea dobanzilor aferente, precum si a cheltuielilor publice totale.
Principala consecinta a cresterii datoriei publice este aceea ca in mod inevitabil a crescut volumul costurilor aferente, respectiv al cheltuielilor publice totale. Prin urmare aceste evolutii ale datoriei publice se reflecta si in nivelul de crestere al acesteia pe cap de locuitor. Astfel, datoria publica in euro pe locuitor a crescut mai mult decat semnificativ, la 31.12.2012 aceasta fiind de 1,2 ori mai mare fata de 31.12.2010.