5 mituri ceaușiste despre Dunăre și cum s-au risipit miliarde degeaba

Redacția
Texte selectate sau scrise de echipa redacţională: Vasile Ernu, Costi Rogozanu, Alex Cistelecan, Florin Poenaru, Ștefan Guga, Vladimir Borțun

Cîteva constatări legate de “miturile economice ale Dunării” făcute de Lucian Davidescu pe blogul său.

1. Când România încerca să convingă NATO s-o primească, unul din argumente era că are singura flotă militară fluvială. În scurt timp, a devenit clar de ce flota fluvială rămăsese singura – nu folosea la nimic. Și s-a desființat. Însă gândirea păguboasă din spatele unei astfel de politici a rămas.

2. Disputa surdă cu Ucraina pentru navigația pe brațele Chilia și Sulina a trrecut de mult limita penibilului. Taxele totale încasate de cele două state nu depășesc câteva sute de mii de euro pe an, iar cantitățile transportate sunt – la propriu – neglijabile. Și totuși, istoria romanțată a acestei dispute include acte costisitoare de sabotaj și lucrări de mutare a albiilor –la vedere sau clandestine – care costă mai mult chiar decât baneficiile teoretice.

3. Canalul Dunăre-Marea Neagră a costat cam cât o rețea integrală de autostrăzi. Acum, el aduce mai puțin de 5 milioane de euro pe an, adică mai puțin de o zecime decât își închipuiseră constructorii. Cu puțin noroc, el va fi amortizat în anul 2500. În schimb, cu o rețea de autostrăzi funcționale în anul 1990, România ar fi fost acum de (plus-minus) două ori mai prosperă.

4. Minunea economică trebuia să se întâmple după construirea canalului Rin-Main-Dunăre, care să lege practic Constanța de Rotterdam. Canalul a fost terminat deja de aproape 20 de ani, dar minunea nu s-a mai întâmplat. Transportatorii se încăpățânează să nu ducă mai nimic de la Rotterdam la Marea Neagră sau invers. Canalul german a fost la rândul său o dezamăgire economică, dar măcar a fost una mai ieftină.

5. Canalul Dunăre-București a costat cam cât era nevoie pentru terminarea rețelei de metrou în Capitală. N-a fost terminat niciodată, dar nici abandonat cu totul. Însă nimeni nu îndrăznește să spună exact care e cantitatea totală de mărfuri transportată rutier între București și porturile Giurgiu sau Oltenița. Răspunsul ar fi dezamăgitor: nu destul cât să umple o barjă în fiecare zi.

Articolul precedent
Articolul următor

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.

Ultimele articole