Oare numai ale intelectualilor?, vine rapid întrebarea celor ce nu sunt atenți la detaliile semnelor gramaticale. Ei bine, titlul sugerează o diferențiere: dar în același timp îndeamnă la dezbaterea ei, nu? Ce înseamnă intelectual? A. La prima vedere și așa cum se consideră oficial, inclusiv în descrierile sociologice și economice, intelectualul este cel care obține rezultatele muncii sale nu din/nu în principal din efort fizic ci din desfășurarea competenței intelectuale. Cum în multe activități efortul fizic și cel intelectual se împletesc, oamenii s-au văzut puși în situația de a clasifica, deci de a numi precis, lucruri neconturate. Dacă în antichitate soluția a fost excluderea artistului ce crea și cu efort fizic dintre creatorii respectabili – „imi … Continuă să citești →

I) Cineva a asemănat reclama „Dacă bei etc.” cu poezioara “Dacă te naști, crești, / Dacă crești, iubești/Daca iubești, suferi/ Și  dacă suferi, mori.” Să vedem în ce constă asemănarea.  Reclama este dată într-o formă silogistică (inferențială), dar este o încălcare a logicii și este absurdă.  Cele două premise nu sunt legate și concluzia nu reiese din premise. Să transpunem raționamentul reclamei în ceva și mai evident: „Dacă te arunci de pe acoperișul blocului, mori. Dacă nu te arunci, mori. Atunci de ce să nu te arunci? ”  După cum am văzut, a doua premisă se referă la alt sens al termenului mediu/de legătură (mori): nu la faptul că dacă nu te arunci, nu mori, ci … Continuă să citești →

Pentru că trăim într-o epocă obsedată de prezent, e dificil de observat că anumite tendințe culturale se prezintă ca parte a unor soluții istorice de mai lungă durată. De pildă, astăzi pare că suntem într-un timp în care problemele imperiale europene nu mai sunt importante pentru o societate liberală cum e România. Dar poate ar fi bine să ne întoarcem la criticii anti-fasciști ai epocii pentru a înțelege cum funcționează ideologiile imperiale. Georg Lukács identifica vitalismul, sau filosofia vieții, ca ideologia dominantă a imperialismului german.[1] Lăsând la o parte genealogia conceptuală pe care o face filosoful, vitalismul era important pentru imperialismul german pentru că părea că oferă o soluție la problemele centrale ale societății.[2] Viața, care … Continuă să citești →

Nu repet aici binecunoscuta istorie a feminismului care a trecut prin diverse etape din secolul al XIX-lea încoace, cristalizându-se și în asociere cu, sau disociere de, multiple ideologii : liberale, socialiste, culturaliste, naționaliste. Și a ajuns, din fericire, cel puțin în câteva colțuri ale spațiului societal, la a se auto-defini ca o politică intersecțională, antirasistă și antinaționalistă, iar în mai puține cazuri, și printr-o poziție anticapitalistă. Cea din urmă recunoaște că economia politică capitalistă nu se bazează doar pe exploatarea de clasă (deci nu este doar un regim economic), ci – fiind o anumită ordine socială – se hrănește și din patriarhat-sexism-rasism/naționalism. Din păcate, ea este cea mai slab reprezentată variantă a feminismului, de care ar fi … Continuă să citești →

Este dezamăgitor să vezi un număr mare de oameni care pretind a fi specialiști în a discuta despre politică vorbind despre cum o anumită „dreaptă populistă” ar fi preluat agenda economică a vechii stângi și ar fi aplicat-o pentru a-și asigura succesul electoral. Am putea să încercăm să analizăm judecata aceasta, însă până să ajungem la finețuri, cum ar fi în ce mod poate adapta și adopta un partid foarte de dreapta politici economice mai degrabă de stânga, ne-am împotmoli în faptul că nu există o abordare economică coerentă comună diferitelor partide naționaliste, care în materie de economie au foarte puțini factori comuni (anumite porniri protecționiste legate de anumite segmente ale capitalului local, dar până și … Continuă să citești →