Temă: Țiganul ispășitor. Fobii în mizeria lumii

Redacția
Texte selectate sau scrise de echipa redacţională: Vasile Ernu, Costi Rogozanu, Florin Poenaru.

4693333-mediafax-foto-mihaela-dumitrascu-1Nu e corect politic să (mai) spui „țigan“ în loc de „rom“ – dar probabil chintesența problemei „integrării“ stă, în mare parte, în hăul ce desparte gîndirea de fiecare zi, a romilor ca și a ne-romilor, neadaptați, nici unii, nici alții, la noile limbaje, de fondurile și strategiile integratoare, de conferințele internaționale și proiectele social-culturale ale ONG-urile de specialitate și instituțiilor publice, naționale și europene.

O singură bătălie a fost cîștigată – cea a impunerii termenului de rom –, iar ea e una exclusiv simbolică și în mare parte artificială: imaginarul public e în continuare bîntuit de amenințarea „țiganilor“ la adresa ipocriziilor identitare.

Romii se integrează pe hîrtie cu fiece zi mai mult – pe foi de buget și de descrieri de proiect; țiganii se integrează pe zi ce trece tot mai puțin – pentru că au încetat de ceva timp să mai fie o (simplă) categorie etnică, au ajuns să se identifice cu spectrul tuturor spaimelor sociale nerostite: sărăcia. Iar dincolo de sărăcie e o cultură diferită (nu o subcultură a sărăciei, o cultură pur și simplu, doar că nu una înaltă, ci una străină de mainstream), atît de diferită încît nu poate fi decît o nouă formă de agresiune a wishful thinking-ului aspirațional majoritar.

Romii sînt, neutru, o etnie, în schimb, „țiganii“ sînt tot ceea ce „majoritatea“ din România refuză să accepte că ar putea fi ei înșiși („necivilizați“, „altfel“, „estici“), iar „majoritățile“ din alte părți refuză să accepte că ar putea exista (săracii, supraviețuitorii în ciuda societății). Ce înseamnă, într-un asemenea context, a integra? Unde sfîrșește exportul de „civilizație“ și „domesticirea“ unui grup etnic și unde începe adevăratul empowerment al unei categorii sociale ce refuză să rămînă invizibilă? Care sînt nevoile reale ale acestor comunități etnice și sociale, ce fac și ce pot face ONG-urile și nenumăratele instituții? Este eminamente o problemă de bani sau există la mijloc un nemediat conflict de valori? Iar dacă la mijloc e (și) un conflict de valori, care sînt instrumentele culturale de abordare a lui?

 

Textele temei:

Temele SocialAtac sînt sprijinite de Fundaţia Friedrich Ebert România 
Opiniile exprimate de autori nu reprezintă cu necesitate poziţia FES

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.

Ultimele articole