De ce Hala Matache conteaza

Incep prin a saluta solidaritatea aratata de membri ai elitelor intelectuale (fie ele de dreapta, fie apolitice) acelor ONG-uri sau persoane fizice care s-au asociat in incercarea de a opri demolarea Halei din Piata Matache. In acelasi timp imi exprim profunda si neplacuta surpriza la citirea postarilor lui “bogdan”, Florin Poenaru sau Claude Karnouh, care se folosesc de acest prilej pentru a infiera in vana “post-marxista” o actiune civica a caror resorturi si argumentari nu le cunosc indeajuns. Impresia mea citind aceste comentarii (aparute in replica la Articolul “Arta la Matache”, publicat si pe acest site) ma face sa cred ca acesti autori/intelectuali a caror opinie o respect, fie nu sunt pe de-a-ntregul informati, fie folosesc orice prilej pentru a-si exprima antipatii personale care – in opinia mea – nu isi au locul in momentul in care discutam despre viitorul orasului in care traim.

Pentru a repune conversatia in termeni firesti, incep prin a oferi o informare comprehensiva a mobilelor aflate in spatele acestor actiuni care au doar ca simbol Hala Matache si nu ca scop final. “Dreapta civica” si “nostalgicii interbelici” cunosteau resorturile si finalitatea ce trec dincolo de “prezervarea patrimoniului” atunci cand s-au solidarizat cu actiunea ONG-urilor reunite in Platforma pentru Bucuresti, acea finalitate incluzand chestiuni legate de spatiul public, gentrificare, legalitate si nu in ultimul rand urbanismul sustenabil bazat pe principii ale economiei comunitare (nu neoliberal capitaliste cum de fapt observa bine “bogdan” cand spune ca bulevardul proiectat ar deservi circulatia de capital si bunuri spre profitul industriei de masini si speculei imobiliare – insa buna sa observatie se opreste aici). Atasat acestui articol gasiti intreg documentul (pdf, in josul textului) care a stat la baza acestor actiuni si pe care va invit sa il cititi cu atentie inainte a a va grabi sa faceti comentarii.

Pe de alta parte – si aici ating punctul doi al chestiunii, anume acela al antipatiilor pesonale transformate in lupta ideologica fara fond – ce este rau in dorinta de a prezerva si valoriza patrimoniul, mai ales cand acest lucru se aliaza eficient cu o miscare de tip “grass roots” (vezi mai sus)? De ce va grabiti sa va angajati intr-un discurs anti-dreapta cand insasi ideologia dreptei este secundara in acest caz de mobilizare cetateneasca? Doar pentru ca dumneavoastra nu ati participat inca si nu v-ati adus contributia la un efort colectiv care merge dincolo de clivaje ideologice?  Imi permit sa fiu putin rautacios prevalandu-ma de colegialitate: a te intalni in salile intunecate ale Teatrului National pentru a discuta valoarea actiunii de strada (intalnire la care am participat si eu) este un fel de elitism arid de stanga (la fel de plictisitor ca si cel de dreapta), mai ales daca acest lucru nu este dublat de prezenta pe strada atunci cand se intampla lucruri. Am participat si la “Protestul prin Arta” si nu v-am zarit acolo dragi comentatori. Va asigur, ati fi avut ocazia sa aveti contact fizic nemijlocit cu fortele de ordine, exponent, nu-i asa(?), al ordinii mic burgheze pe care o tot besteliti cu inalta teorie.

Concluzia mea: ideologia bazata pe opozitii simple este pe de-o parte desueta, pe de alta parte contra-productiva atunci cand vine vorba de gandire critica. Pentru ca ochelarii ideologici de orice culoare asezati doct deasupra nasului atunci cand judecam actiuni ale oamenilor ne impiedica sa vedem int-adevar pe acei oameni actionand si ne impinge sa ii preclasificam si etichetam pentru a-i descalifica apriori. Propunerea mea: etichetarea face parte din gandirea anti-critica. Ar fi mult mai interesant sa intelegem actiunile fiecaruia in momentul in care ele au loc incercand sa le vedem valoare lor intrinseca inaintea constelatiei ideologice in care suntem tentati sa le plasam pentru a deservi proprii interese sau argumentatii meschine, rafuieli mai vechi sau legitimari mai noi. Asta ar putea duce chiar la aliante interesante conjuncturale cu efect benefic in societatea civila. De ce nu? Prin perpetuarea unui binarism bazat pe antinomii simple nu facem decat sa omoram critica inaintea ca aceasta sa aiba sansa sa existe, si sa perpetuam un conflict care s-a stins secolul trecut. Va rog, luati acest mic articol ca invitatie la dialog (accent pe multitudinea partenerilor). Si incercati sa reflectati si asupra acestei mici observatii: se pare ca revolutiile de astazi sunt apanajul clasei de mijloc sau/si exprima aspiratii catre un astfel de statut (deja in dezbatere pe Critic Atac).  

Viziune-alternativa-Platforma_pt primarie si CTUAT3

 

Comentariile nu sunt permise.

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.