Articole de Pavel Sebastian-Raul

Despre Pavel Sebastian-Raul

Licenţiat şi masterand în filosofie. În prezent, librar.

Sexismul nu e demodat, e ordinar. Manolescu şi feminismul

Recent, Mihail Neamţu deplângea expresiile “tot mai incomplete, amputate sau denaturate ale masculinităţii”. Bărbatului contemporan îi lipseşte bărbaţia. Nicolae Manolescu ne spune că femeii contemporane îi lipseşte feminitatea.Se pare că ar exista două tipuri de femei şi două tipuri de bărbaţi: femeile feminine şi celelalte femei, bărbaţii bărbaţi si ceilalţi bărbaţi. Unde ne sunt femeile şi bărbaţii de altădată? strigă la unison corul conservator. Familia şi sexualitatea sunt probabil locurile în care apelul la argumentul natural este cel mai dificil de separat de prezumţiile noastre social-morale şi, prin urmare, terenul unora dintre cele mai lungi şi încrâncenate dezbateri politice. Forţa ideii de familie şi sexualitate ca naturale şi pre-determinate recuză orice discuţie ce le-ar pune într-un … Continuarea

Publicat în Enter | 2 comentarii

Print-capitalism

Cartea este un operator simbolic într-un câmp cultural şi social al distincţiilor şi relaţiilor de putere şi legitimare. Apariţia ei marca constituirea unui câmp[1] nou de producţie culturală. Dependenţa sa de privilegiile extra-economice tipice relaţiilor feudale dispare treptat, făcând loc libertăţilor şi constrângerilor pieţei. Câmpul internalizează condiţiile existente în momentul formării sale, reproducându-le logica şi integrându-le propriei supravieţuiri prin prisma necesităţilor sale de conservare. Ca atare, presiunile economice îi pot părea drept evenimente contingente de care se poate dispensa printr-o producţie şi consum şi mai accentuat de bunuri, sau chiar prin asumarea contextului economic drept consecinţă a organizării interne deficitare – ceea ce va constrânge la inovaţie şi modificarea relaţiilor de producţie. Piaţa de carte, apărută … Continuarea

Publicat în Enter | 3 comentarii

Despre ordine şi sistem

Ordinea ilustrează modul în care un sistem răspunde la o regulă sau set de reguli cunoscute ce îl determină să reacţioneze într-o manieră previzibilă. Cu cât creşte uniformitatea într-un sistem, cu atât gradul de entropie (energie ce nu mai poate fi ulterior folosită) este mai mare, posibilităţile alternative de reacţie nefiind realizate. Astfel, un sistem perfect ordonat este sistemul cu cel mai mare grad de entropie. Sistemele ce suportă fluctuaţii pe care şi le pot autoregla sunt numite autonome, iar cele care nu fac faţă acestor fluctuaţii într-un cadru normativ previzibil sunt numite haotice. Haotic nu înseamnă lipsit de ordine, ci reprezintă incapacitatea de anticipare a tuturor factorilor ce determină fluctuaţiile din sistem. Acestea pot fi … Continuarea

Publicat în Enter | 14 comentarii

Universitatea „Babeş-Bolyai” nu reuşeşte să plătească bursele restante ale doctoranzilor finanţate din POSDRU

“Universitatea „Babeş-Bolyai” nu reuşeşte să plătească bursele restante ale doctoranzilor finanţate din POSDRU nici în această lună, iar perspectivele pentru doctoranzii plecaţi în străinătate sunt şi mai sumbre: universitatea îi sfătuieşte să revină în ţară.” [aici] Așa începe articolul din Ziua de Cluj. Universitatea nu mai are bani pentru a plăti bursele doctoranzilor plecați în străinătate pentru a-și îndeplini obligațiile contractuale față de  Universitate. UBB nu este singură într-o astfel de situație. Universitatea Tehnica are 384 de doctoranzi implicați în proiecte POSDRU, iar Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară are 11 proiecte în desfășurare în valoare de 24 milioane lei, cu finanțare POSDRU. Pentru a face față, universitățile din Cluj s-au împrumutat la bănci. Ne … Continuarea

Publicat în Insert | 5 comentarii

De-marginalizare prin industrializare?

 TEMA: Privilegiaţi şi marginali Marginalizarea economică este o altă faţă a discriminării? Deşi este exprimată în termeni economici şi  grafice statistice, presupoziţiile din spatele acestora nu-şi pot ascunde interesele partizane şi neinteresul cultural. Discriminarea economică este o formă de violenţă, o metodologie a agresiunii, utilizând concepte şi constructe culturale ce nu-şi pot susţine legitimitatea nici dacă funcţionează într-un context similar celui care le-a produs (să ne gândim la noţiuni celebre precum ”trickle-down economics”, sau la noţiunea raţionalităţii instrument de maximizare a utilităţii). Aceasta ignoră orice chestionare axiologică venită din exterior, în acelaşi timp în care îşi traduce propagandistic, în interior, procesele ca simple funcţii de utilitate. Marginalizarea economică, de exemplu prin reducerea economică a unor ţări … Continuarea

Publicat în Enter | 6 comentarii

Oraşul şi economia sa

În greaca veche, economie înseamnă “legile casei”, regulile bunei sale funcţionări (oikos-casă, nomos-legi, reguli, norme). Economia ar trebui să se ocupe de gestionarea responsabilă a resurselor deja existente şi de garantarea existenţei resurselor pentru generaţiile viitoare. Ceea ce defineşte însă economia actuală este risipa: pierderi enorme de energie[1] şi material[2] au loc înaintea şi după plasarea  produselor, precum şi înaintea, în timpul şi la finalul consumului. În imaginarul colectiv, economia încă pare a fi ceva imaterial, o abstracţie, delocalizată de un context concret. Consumăm fără să ştim, fără să ne intereseze cantitatea de resurse folosite la producţia bunurilor noastre de consum, fără să observăm efectul ecologic al producerii acestora, inegalităţile şi exploatarea pe care le promovează[3]. … Continuarea

Publicat în Enter | 6 comentarii

Raţionalitate, sistem şi eficienţă

 Într-un timp  în care austeritatea economică este confundată cu eficienţa administrativă, iar decizii economice  luate fără consultarea politică a populaţiei sunt văzute ca model de guvernare eficientă, rămâne să ne întrebăm în ce măsura această mantră a politicii „reale” îşi serveşte scopul şi ce fel de conţinut îşi asumă ca de la sine evident. Voi încerca o descriere plecând de la distincţia dintre raţionalitatea individuală şi cea de grup, exprimată cel mai bine de dilema prizonierului.  Dilema prizonierului este un paradox, element central în teoria jocului, utilizat în cadrul organizaţiei RAND, cea care a fost însărcinată  în timpul Războiului Rece să gândească o strategie  capabilă de a împiedica (sau a câştiga) un război nuclear între USA … Continuarea

Publicat în Enter | 5 comentarii