Articole de Costi Rogozanu

Despre Costi Rogozanu

S-a nascut în 1977. A absolvit Liceul „Unirea” din Focsani, specializarea informatica. A urmat cursurile Facultatii de Litere din cadrul Universitatii Bucuresti. I-au aparut la Editura Polirom volumul de critică “Agresiuni, digresiuni” (2006) şi culegerea de proză scurtă “Fuck the cool. Spune-mi o poveste” (2007). A coordonat împreună cu Şiulea, Ernu şi Ţichindeleanu antologia “Iluzia anticomunismului”, apărută la Editura Cartier.

Cu picioarele înfipte în capitalism, cu capetele în nori socialişti

Covid-19 ne-a dat impresia că o forță externă, aproape transcendentă, va face treaba grea în locul nostru, va încheia brusc exploatarea capitalistă și ne va lăsa într-un plăcut vid de unde să construim viitorul mai bun. Ce se întâmplă de fapt? Trăim o criză deja economică, nu doar de sănătate, și se văd efectele: mase închise în casă, speriate, gata să accepte triajul social al celui care merită și al celui care nu e destul de pregătit pentru o nouă etapă de exploatare masivă. Să ne uităm la primele efecte românești și europene. Mai întâi, au fost instant puse pe drumuri sau lăsate oricum în afara sistemelor de siguranţă, izolată pe cine știe unde, armate de … Continuarea

Publicat în Enter | Comentariile sunt închise pentru Cu picioarele înfipte în capitalism, cu capetele în nori socialişti

To π or not to π

Costi Rogozanu pe voxpublica despre ”dezbaterea” prezidențială Alegeri prezidențiale 2019. Capitolul ”Dezbteri”. Nu au existat confruntări directe între candidați, dar marți, 19 noiembrie a fost o seară memorabil de stranie. Favoritul, Klaus Iohannis, și-a aranjat o discuție cu jurnaliști aleși de echipa sa de campanie. Dăncilă, în replică, a început o conferință de presă maraton cu o oră înainte de întâlnire președintelui de la BCU. Iohannis a patronat un dezastru, dar nu pentru el, ci a dat un mesaj despre cum vede el presa și relația cu ea. O vede așa cum a și tratat-o: un aranjament de protocol. El este, de altfel, președintele-protocol. Totul începe și se termină cu organizarea ritualică a pașilor săi prin … Continuarea

Publicat în Insert | Comentariile sunt închise pentru To π or not to π

Cu bocancii rațiunii prin emoțional

Gabriela Firea atacă cu un share pe facebook proiectul asociației Dăruiește Viața de a construi un spital de la zero cu banii strânși de la companii și din donațiile a sute de mii de oameni. Iese un scandal monstru din cauza limbajului folosit. În postarea shareuită, autoarea Dana Budeanu, expertă în modă și în tabloid jegos, screme niște ironii de doi bani: ”Ăștia cacare face ei un spital vrea să doneze pintea un aparat”. Budeanu nu făcea decât să-și perie clientela, marea masă de cuscri, nuntași, să-și conserve businessul botezurilor și tăierilor de moț. PSD este reprezentantul acestei burghezii de cuscri și cuscre. Dăruiește Viața este reprezentanta noilor forme de networking. Se bat deci două rețele … Continuarea

Publicat în Enter | Comentariile sunt închise pentru Cu bocancii rațiunii prin emoțional

Alegeri 2019. Concluzii. Și o notiță despre închiderea lui Dragnea

preluat de pe voxpublica O prezență impresionantă la vot a adus o victorie clară a antipesedismului de orice fel. A și fost singurul mesaj clar al ultimilor ani: să-i pedepsim la vot, votul ca un final al protestului, votul ca un final al unui proces pentru corupţie (între timp s-a materializat și la Înalta Curte). Și votul masiv ca o implicită victorie a civilizației, meritocrației, valorii și ceilalți idoli ai unei clase alese,  europeniste, a românului bun și de bun-simț. S-a întâmplat. Cu ce rămânem: A fost o competiție anti-Dragnea, muie PSD, ciuma roșie. A câștigat PNL, și pentru că a luat o bucată din acest val de dreapta (cu falange de toate felurile de dreapta … Continuarea

Publicat în Enter | Comentariile sunt închise pentru Alegeri 2019. Concluzii. Și o notiță despre închiderea lui Dragnea

UBERIZAREA pe două roți. Cu ciorba în spate prin București

Costi Rogozanu a scris pe voxpublica despre Ubereats Uberizarea începe cool. Și nu e vorba doar despre UberEats, mai multe companii lucrează în zona gri fie a taximetriei (vă amintiți ce cool era Uber pentru clasa ”aspirațională” la început, acum se urlă pe rețele că ”nu mai e ce a fost”), fie, mai nou, a livrării de mâncare la domiciliu. Dezvrăjirea începe când oamenii văd că sunt mult sub angajații „clasici” ca drepturi, obligații, ba chiar câștiguri. Bucureștiul e plin de bicicliști cu niște cutii mari în spate. Pe trotuare, în trafic, până și în 41 am văzut unul epuizat care s-a băgat cu tot cu bicicletă să-și tragă sufletul. Peste tot e reclamă pentru acest … Continuarea

Publicat în Insert | Comentariile sunt închise pentru UBERIZAREA pe două roți. Cu ciorba în spate prin București

Reviewing Zuck. De ce au crescut acțiunile în timpul audierii?

[preluare de pe voxpublica]. De ce au crescut acțiunile în timpul audierii din Congresul american? Zuckerberg a emis tot felul de posibile teme de discuție, dar  nu a spus mare lucru, a transmis un lucru pe care mulți l-au sesizat imediat: diferența de look, de vorbă, de ticuri, de probleme dintre EL, care e de fapt un ”NOI”, ”echipa mea”, și politicienii clasici. A transmis că e în control, că are o putere cu care cei care îl audiau nu aveau nici o legătură. Comentariile post-audieri au mers toate în această direcție: geniul tehnologic, cu față imobilă, cu charm de geek, versus zbârciții, decrepiții politicieni. Contrastul dintre liderii noilor tehnologii și politicieni n-a fost nicicând mai … Continuarea

Publicat în Enter | Comentariile sunt închise pentru Reviewing Zuck. De ce au crescut acțiunile în timpul audierii?

#nuvăvedem, festivalul artistic al conformismul extrem

Din România au plecat 3,4 milioane de oameni. Dar n-au suferit. Au zburdat veseli prin UE. Milioane n-au mai avut o viață cât de cât sigură. Li s-au privatizat încet și școala și spitalul, curenții verticali sociali s-au estompat, rar te mai deranjează câte unul inteligent de la sat. Dar nu e rău, e mult mai bine. Pentru că s-a liberalizat piața muncii, energiei, prețul se compune natural. Rămâne o problemă. E corupție locală care sabotează capitalismul. Capitalismul nu e destul de bun, deși are rată a profitului mult superioară vestului. Corupția e de vină, iar la rădăcina corupției stă comunismul. În ultimul an anticorupția și anticomunismul au fuzionat total și au produs nenumărate manifestări artistico-civice. … Continuarea

Publicat în Enter | Comentariile sunt închise pentru #nuvăvedem, festivalul artistic al conformismul extrem

Jurnal de post-adevăr

E ceva mai realist să vedem această etapă a luptei post-adevărului drept o nouă etapă de „curățare și împrejmuire” a internetului pentru „brand safety”. Cine se rezumă la această dispută „etică” pierde mult din subtilitățile bătăliei. Continuarea

Publicat în Enter | 1 comentariu

Hora unirii clasei de mijloc

Atmosfera de ochi de ciclon, de apocalipsă, e dată, la scară globală, de fenomene precum Brexit-Trump, de sute de titluri despre sfârșitul capitalismului global, de „noi etape” etc. Optimiștii speră să tragă ceva profit din această clătinare a neoliberalismului globalist. Dar tendințele sunt clare: conservarea sistemului prin mijloace coercitive și prin darwinism social mai dur. În fine, de unde atâta liniște în alegerile locale din România? Răspunsurile comode obișnuite sunt cam astea: e de la dominația binomului SRI-DNA; e de la dominația europeană asupra regulilor jocului; e de la faptul că-s toți niște hoți acolo în vârf și s-au înțeles între ei; suntem dominați complet de capitalul străin; spațiul public e complet ocupat de un discurs … Continuarea

Publicat în Enter | 2 comentarii

Cine-i Lary

După ce văd filme cu pretenții îmi construiesc serios argumente de plăcut sau nu, e o formă de respect pentru filmul de autor până la urmă: dacă regizorul își bate capul ani de zile, măcar să mi-l bat și eu câteva săptămâni. Dacă tot ne situăm de comun acord și în afara comercialului, și în afara populismului estetizant – eu așa mă plasez față de prea mari pretenții estetizante, mă uit la festivaluri cum mă uit la raftul bio din MegaImage, mai descopăr câte o chestie bună, dar, nene, prea scump –, atunci, foarte bine, mă bag. E un joc pe care-l pot face cu Puiu, Muntean, Porumboiu, nu prea-mi iese cu Mungiu sau Giurgiu, care … Continuarea

Publicat în Enter | 2 comentarii