Costi Rogozanu pe VoxPublica Am fost la RoNewMedia. Raiul corporate-geek sau corporate pur şi simplu. Unii vorbesc ca la CC al PCR deşi sînt îmbrăcaţi şic şi tineresc şi reprezintă cea mai vioaie industrie. Alţii trîntesc chestii tari pentru că abordează direct problema: ok, social media, ce frumos e, dar .. 
Articole de Costi Rogozanu
Mistica anticorupţiei şi luptă politica. Măturătorii
Avem o filozofie anticorupţie. Sînt oameni care cred că totul se poate rezolva dacă “curăţăm ţara de hoţi”, dacă eliminăm necinstea din și dintre noi. Un fel de ridicare de privire disperată și elitistă către cerul înstelat de deasupra noastră. Presa e hipnotizată de primari sau deputaţi cu cătuşe la mîini. Societatea civilă de asemenea. Toţi cred în curăţenie, în justiţie care să funcţioneze ca un ceas elveţian. Ce rost are să tot vorbești de ideologii, planuri politice, credințe cînd problema e una singură: că sîntem necinstiți. Avem experţi anticorupţie, unii chiar buni în comentariile pe care le fac, dar există o fundamentală neadecvare la urgențe. Politica se face de fapt altundeva, se iau din ce … Continuarea
Publicat în Enter
Lasă un comentariu
Ce să facem cu 10 canale naţionale de ştiri? Istoria televiziunilor din România în funcţie de preşedinţi
Trăim epoca ştirilor, a breakingnews-ului. Vom avea minimum 10 televiziuni de ştiri. Digi24, TVH2.0 (noua invenţie Bondrea-Lăzăoiu), Giga, B1, Realitatea, Antena 3, TVRinfo, TRansilvania live (care a început să emită şi naţional, pe dolce, cel puţin), RTV, Money Channel (ştiri predominant economice, dar şi cu buletine “generaliste” de ştiri). Mihnea Măruţă se întreba pe bună dreptate dacă vor încerca fiecare strategii diferite sau vor da aceleaşi lucruri de cîte 10 ori (bine, unele sînt din start ceva mai nişate), dacă vor rămîne înfipte în breaking news sau vor încerca să atace publicul altfel. Eu, ca să înţelegem cum am ajuns aici, aş face o ffwd-istorie politico-mediatică. Şi cred că vom vedea că explozia de ştiri ţine … Continuarea
Publicat în Enter
6 comentarii
19 ianuarie. Băi, anti-austeritate şi anti-Băsescu, punct. Intoxicări, tîmpenii. Anti-visători
TEMA: Protestele din ianuarie 2012 Mai întîi aş zice că 19 ianuarie a fost un succes. Oameni din protestul USL s-au alăturat neostentativ Pieţei Universităţii. A fost scenariul ideal, s-a ocupat bulevardul Bălcescu ore în şir. Deci partidele au învăţat ceva din Piaţă. Lupta pentru diverse mesaje dominante continuă. Au fost mesaje de huligan, mesaje de ONG, poeme. Din toate am desprins, chiar dacă nu au întotdeauna un limbaj clar politic, o constantă: stop austeritate, stop Băsescu, stop privatizarea drepturilor, stop STATUL SRL. Restul sînt ori detalii de culoare, ori adăugirile unor grupuri sau indivizi prin mulţime. Deci, fraţilor, ăsta e mesajul principal care trebuie injectat în tîmpla oricui mai ajunge la putere de acum încolo. … Continuarea
Publicat în Enter
19 comentarii
Tolontan despre presă. Nişte adnotări
Tolontan scrie o serie de observaţii bune despre presa românească (şi străină). Şi cred că merită adăugate nişte note. Se naște o disproporție anormală într-o societate democratică între cîinele de pază, tot mai mic, și cei la care al ar trebui să latre și care umblă cu Hummerul. Asta e principala teză. subscriu cu amîndouă mîinile pentru că inegalitatea asta se simte nu doar în raportul presă-putere. Ci şi în raportul presă – piaţă de publicitate. Ca să fiu mai precis, s-a dereglat profund felul în care presa îşi vinde produsul (in Vest se tot cauta solutii, la noi se mai cauta si solutii inedite). Nici măcar nu mai avem de-a face cu contracte tipice de … Continuarea
Publicat în Enter
Lasă un comentariu
2000. Dictatura pamfletariatului
Anii 2000 au adus schimbări importante în presă, showbiz, industria imaginii în general. Voi încerca să narativizez cîteva din mişcările importante din zona infotainmentului românesc. Încet-încet tot zbuciumul de stradă al anilor 90 a fost sublimat în coloane şi editoriale nemiloase, în dezbateri televizate fără scrupule. De la lovituri de bîtă şi pumn, am trecut la pamflet. Televizorul, ziarul puneau lumea în mişcare în anii ’90. În 2000 au pus lumea în amorţire. Cum s-a întîmplat. Depolitizarea PRO. Tabloidul eliberează Am spus-o mai bine într-un articol mai vechi. Era vorba despre traiectoria interesantă pe care a avut-o PRO TV-ul după căderea CDR-ului. Venirea lui Adrian Năstase în 2000 a însemnat şi începerea noii politici-anti-politică adaptată … Continuarea
Publicat în Enter
12 comentarii
Note zen pe marginea unei întîlniri Michnik – Pleşu
Ateneul Român, biletele de 5 lei epuizate încă de săptămîna trecută. Mă salvează domnul Oişteanu cu o invitaţie. Aşa că intru la întîlnirea Andrei Pleşu – Adam Michnick. Ascult, înregistrez şi vă spun cîteva dintre notele mele zen. “Zen” pentru că am scris deja cam toate reproşurile pe care le aduc falangei elitiste din România. Nu reiau. Azi mi s-a lămurit un singur lucru: întrebam acum ceva timp cum se face că Michnik este invocat “în apărare” tot timpul de Tismăneanu, Pleşu, Mihăieş şi de alţii deşi e evident împotriva lor fundamental cu tot ce a scris cu toate reacţiile sale publice despre raportarea la comunism, la “vinovaţi”, la păcatele excesului de zel. Michnik este pseudocitarea … Continuarea
Publicat în Enter
19 comentarii
Ştiinţa vie. Decalajul economic şi decalajul ideilor
SHORT LIST: Premiul CriticAtac pe 2010 (mai multe detalii aici). Aşa cum am promis, în următoarea perioadă vom prezenta cărţile nominalizate. Bogdan MURGESCU - România şi Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010), Editura Polirom, Iaşi. Am fost cu un prieten să asistăm la o conferinţă a profesorului Bogan Murgescu în Bucureşti, la un cunoscut centru de cercetare. Întru-un amfiteatru măricel, vreo 20 de oameni prezenţi. După o oră şi jumătate de prezentare interesantă a evoluţiei Irlandei, Murgescu invită sala să pună cîteva întrebări. După cîteva „naivităţi” de încălzire, cineva aruncă chestiunea cea mai grea care-l lasă pe prof cu gura căscată: totuşi, ce mai încolo şi încoace, domnule Murgescu pe ce e bine să pariem acum, pe euro, leu … Continuarea
Publicat în Enter, Sala de lectură
4 comentarii
De ce să mai citeşti un dosar de securitate
LONG LIST: Premiul CriticAtac pe 2010 (mai multe detalii aici). Aşa cum am promis, în următoarea perioadă vom prezenta cărţile nominalizate. “Dosarul de securitate” şi-a pierdut de mai bine de un deceniu orice urmă de potenţial comercial, orice putere de a atrage un public larg. Iar de cîţiva ani, de cînd anticomunismul are sediu, institut, oameni angajaţi cu normă întreagă şi în timpul campaniilor electorale, şi în perioada de repaus, investigarea trecutului cu dosarele pe masă pare să fi ajuns într-un serios con de umbră (să-i zic “con de plictiseală”?). Trec peste vina incontestabilă a “investigatorilor” care au omorît subiectul cu patosul lor inutil şi dubios. Şi întreb “la ce bun să mai citim un dosar de … Continuarea
Publicat în Enter, Sala de lectură
2 comentarii
Vom deveni corect porci şi furnici
Există cărţi făcute parcă pentru liceeni neliniştiţi. Nu în sens didactic, nu în sens fandosit cool. Ci în cel mai cinstit sens de avatar pop-filozofic al tranzitivităţii, al profunzimii. Asta-mi ziceam în timp ce citeam conferinţele lui Alain Badiou ţinute sub titlul „Secolul”. Badiou nu m-a prins niciodată în retorica sa, dar de data asta am primit un binevenit cap în gură. Evident, au contribuit limbajul ceva mai colocvial, morga mai puţin gînditoare (care e vital pentru mine – sînt un cititor radical împotriva zorzoanelor limbajului „tehnic”, academicos, iar Badiou are şi din astea), referinţele numeroase, rîndurile de cititor autentic dedicate scriitorilor iubiţi. Şi mai ales ideile curajoase expuse natural, fără precauţii inutile, raportarea cu adevărat … Continuarea
Publicat în Enter, Sala de lectură
13 comentarii
Cum a fost la întîlnirea cu reperele dreptei româneşti
Marriott. Joi. 16.00. Întîlnire cu “reperele dreptei româneşti” (strînse într-o carte de interviuri de Cristian Pătrăşconiu) si adunate intr-un “prezidiu” spre marea satisfactie a tuturor fanilor si iubitorilor de elită, de glume fine, de morgă, de dreaptă gedesistă. Asadar, la aceeasi masa au fost Liiceanu, Plesu, Stoica, Djuvara, Alexandru George. Multe alte VIP de dreapta in sala. Si cu mine, imediat stampilat amical ca outsider de stinga. Djuvara. Discutia a inceput in forta cu… Codreanu. Djuvara a început să se mire, fără să fie “instigat” de nimeni, de cum s-au lasat molipsiti de legionarism el si alti tineri ca el în interbelic. De cum s-au vindecat cind Legiunea a ajuns la putere. Şi Codreanu ar fi … Continuarea
Publicat în Enter
86 comentarii
Ne jucăm de-a “ştiaţi că…” cu Nouriel Roubini şi Stephen Mihm
Cu toţii am iubit rubrica de „ştiaţi că…”, un soi de proto-google care ne făcea să descoperim cu uimire, prin revistele anilor 70 – 80, lucruri mai mult sau mai puţin utile, dar întotdeauna surprinzătoare. Este feelingul pe care îl ai cînd citeşti o carte precum „Economia crizelor. Curs-fulger despre viitorul finanţelor”, semnată de Nouriel Roubini şi Stephen Mihm. Trebuie spus că Roubini are o reputaţie de profet, face parte din clubul celor care au prevestit criza, care au descris-o înainte să înceapă în forma ei finală şi fatală din 2007. Or, reputaţia de prezicător în economie a ajuns să capete proporţii mitice. Într-o conferinţă recentă organizată de publicaţia The Atlantic, Nassim Taleb, un alt mare … Continuarea
Publicat în Sala de lectură
2 comentarii
Mic compendiu al neputinţei protestatare
“Mă întreb, însă, dacă tot aşa pot să spună muncitorul de azi, care e gata şi el să facă orice pentru o bucată de pîine, şi intelectualul, scriitor, artist sau altceva, care nu visează la conforturi, dar căruia îi lipseşte această pîine de toate zilele. Iată de ce spun că trăiesc cu frica-n sîn ca nu cumva, într-o zi, acest muncitor şi acest intelectual, îngenunchiaţi de viaţă, să se prezinte în faţa mea şi să-mi spună: Ce-ai face dacă ai fi în locul nostru?” (Panait Istrati) Am alcătuit o listă impresionistă, în unele locuri autocritică, a motivelor pentru care protestul din România nu reuşeşte să iasă din caricatural. “Listă impresionistă”, adică uşor de anihiliat, de perfecţionat, … Continuarea
Publicat în Enter
26 comentarii
Răspuns la “manifestul cărţii”: mai poate România SRL gîndi dezinteresat?
Pornesc de la Manifestul cărţii semnat de Vasile Ernu. O temă interesantă şi o abordare provocatoare. Poate fi cartea salvată de stat? cum se face că încă trăim din ce a produs regimul Ceauşescu la nivel educaţional şi cultural? Am observaţiile mele, criticile mele şi propunerile mele. Piaţa de idei Două probleme. Una specific locală: izolarea cărţii ca atribut al elitei intelectuale. Şi una specific globală: izolarea cărţii ca suport – celuloza pur şi simplu nu mai ţine pasul cu nevoile şi libidoul cunoaşterii în rîndul noii generaţii. Deplîngem decăderea obiectului carte? Eu nu mi-aş pierde timpul cu asta.Nu ştiu cum să fac ca în Diverta sau FNAC să reduc rafturile de “self help” şi să redau spaţiul … Continuarea
Publicat în Enter
1 comentariu
