Diaspora ar trebui să voteze în țară

maxresdefault-300x168Am sugerat zilele trecute că cei din diaspora ar trebui să voteze doar acasă, eventual, după modelul foarte restrictiv grecesc, chiar în localitățile în care s-au născut. Efortul necesar unei asemenea operațiuni ar cântări semnificativ în conturarea și fundamentarea opțiunii politice și ar limita tipul de vot simbolic și emoțional precum cel de la alegerile din noiembrie 2014, când identificarea a fost una mai degrabă culturală decât politică. Totodată, ar face diaspora mai responsabilă pentru votul acesteia.

Sigur că discuția e mai complicată decât atât, mai ales în legătură cu ceea ce înțelegem prin acest termen umbrelă “diaspora”, dar în continuare aș vrea să apăr ideea că diaspora ar trebui să voteze doar acasă, de fapt să apăr posibilitatea purtării acestei discuții și a introducerii acestei variante ca ipoteză de lucru pentru reformarea votului diasporei. Nu e o propunere fundamentată de policy (deși, ca toată lumea pesemne, și eu știu exact ce ar trebui făcut), ci mai degrabă o intervenție politică împotriva consensului public care s-a instaurat după alegerile din 2014 conform căruia cei din diaspora sunt împiedicați să voteze, sau că posibilitățile de vot ale acestora ar trebui extinse și nu restrânse. Mai mult, actuala propunere publică de înlocuire a votului în persoană cu cel prin corespondență – ca antidot la situația creată în 2014 – apare nu doar ca un regres democratic, ci și ca o formulă inferioară celei de vot în țară. Cred că a venit timpul să discutăm despre acest subiect dincolo de emoțiile din 2014 și dincolo de agenda politică a taberei câștigătoare de atunci.

Primul lucru care trebuie spus din capul locului cu privire la posibilitatea de a vota doar în țară este că nu reprezintă nimic nedemocratic, o îngrădire sau o împiedicare a unui drept. O asemenea decizie este perfect integrată tradiției democratice liberale. Conform acesteia, statul este cel care își conturează prin legi corpul elector. Statul decide cine, în ce forme și prin ce modalități poate participa ca subiect la alegeri, fie ca alegător, fie drept competitor. Modul în care statul își conturează corpul elector este strict o decizie politică. Ca orice decizie politică și aceasta este foarte contingentă (adică ancorată în diverse forme de putere și lupte politice ce nu au legătură cu votul propriu-zis) și de cele mai multe ori complet arbitrară. De exemplu, doar cetățenii care au împlinit vârsta de 18 ani pot vota, deși nu există nimic esențial în această demarcare decât o preconcepție biopolitică a statului și societății. Tot o preconcepție biopolitică este și faptul că cei cu disabilități mintale (la rându-le diagnosticate de un complex medical statal) sau pușcăriașii nu pot vota. Oamenii condamnați pentru corupție nu pot vota. Prin urmare, statul operează o decupare în corpul social din care rezultă componența corpului elector. Diaspora nu face excepție de la acest mecanism. Acest fapt a fost recunoscut cât se poate de clar de Andrea Rigoni, raportor al Consiliului Europei pentru votul diasporei, care nu este deloc un statist înflăcărat ci un blajin membru al ALDE: statele sunt suverane în definirea corpului elector. Faptul că cei din diaspora sunt incluși sau nu în corpul elector nu este de la sine înțeles, cu atât mai puțin modalitatea de vot a acestora. La fel ca pentru multe alte categorii sociale, cetățenia nu garantează automat dreptul la vot. Există cetățeni care nu își pot face buletine pentru că nu au o adresă. Nici aceștia nu pot vota.

Cei din diaspora pot vota în deplasare doar la alegerile prezidențiale, parlamentare și la referendum, dar nu la cele locale (ca cetățeni UE pot vota la alegerile locale din țările de reședință, dacă, desigur, sunt înregistrați). Pentru alegerile locale, cetățenii din diaspora trebuie să revină acasă dacă vor să voteze. De ce nu se încalcă acum dreptul diasporei, de ce nimeni nu este foarte îngrijorat de faptul că cei din diaspora nu pot participa la niște alegeri esențiale pentru comunitățile din care provin? Dacă acum nu se realizează o încălcare a drepturilor diasporei, de ce o aliniere a tuturor formelor de scrutin la nivelul celor locale ar reprezenta o încălcare? Faptul că acestea sunt astăzi diferențiate nu este decât, din nou, o decizie arbitrară a statului ce poate fi oricând schimbată.

Așdar, un alt aspect ce trebuie subliniat este acela că propunerea ca membrii diasporei să voteze doar acasă nu îi exclude pe aceștia din corpul elector sub nici o formă. Este vorba de a schimba doar modalitatea de vot, nu criteriile de apartenență. De aceea, aluziile cum că această propunere are izul celebrului salam cu soia (nemâncat) sunt complet nefundamentate, pentru că pur și simplu nu înțeleg chestiunea.

Ceea ce poate apărea ca o surpriză pentru înflăcărații apărători ai votului diasporei (înflăcărare provenită din faptul că au votat candidatul care trebuie în 2014), este că istoric decizia de a oferi drepturi de vot diasporei a venit din partea unor forțe conservatoare sau chiar reacționare. Prima decizie de a oferi drepturi de vot cetățenilor de peste țări a fost luată de împăratul Augustin tocmai pentru a-și consolida puterea asupra imperiului și de a controla viața politică de la Roma prin votul senatorilor din colonii. Departe de a duce la democratizare, prima introducere a votul diasporei a avut ca scop consolidarea unei dictaturi personale.

Tot dorința de putere și nu extinderea democrației a stat la baza deciziei lui Margaret Thatcher de a introduce votul de la distanță în Anglia. În SUA, acesta a fost introdus de republicani în timpul războiului civil pentru a da posibilitatea soldaților să voteze – nu chiar cel mai progresist și democratic segment al societății. Mai recent, votul pentru diaspora a fost introdus în Croația de Franjo Tudjman, criminal de război în Bosnia și Herțegovina, cu scopul de a-și întări puterea politică în alegeri, mizând pe naționalismul exacerbat al diasporei. Abia după moartea sa stânga croată a reușit să schimbe legea și să limiteze votul diasporei. În Ungaria, votul de la distanță a fost introdus de guvern în 2013, pe fondul erodării puterii lui Orban la Budapesta, vizându-se astfel voturile minoritarilor unguri din țările învecinate, recunoscuți pentru naționalismul acestora. În 2009, votul diasporei (sau falsificarea acestuia după cum s-a tot afirmat) l-a menținut la putere pe Traian Băsescu și a dat astfel posibilitatea implementării măsurilor de austeritate ce au urmat. Din aceste exemple, și altele similare, se poate lesne constata că, în ciuda retoricii dominante, extinderea votului pentru diaspora nu reprezintă deloc o garanție pentru întărirea democrației, ci poate reprezenta chiar o subminare a acesteia.

Alina Turcu, într-un studiu de altfel favorabil votului diasporei de la distanță, a arătat cum de cele mai multe ori introducerea acestuia nu a avut efectele scontate (creșterea participării, democratizare, reformarea clasei politice, etc – adică toate acele lucruri miraculoase cu care este îndeobște creditat acest vot), și mai mult, a fost urmat de adoptarea unor măsuri de limitare a condițiilor exercitării acestuia. La fel, Jeorge Alarcon, într-un studiu despre efectele votului de la distanță în Filipine, a observat că rolul acestuia în erodarea vechii clase politice a fost complet neglijabil. Altfel spus, diaspora nu determină modernizarea, occidentalizarea societății de acasă prin vot.

Și modalitățile de exercitare a votului diasporei, precum și limitările acestuia, oferă un tablou mult mai divers decât ne lasă să credem partizanii votului necondiționat. În Danemarca, Irlanda, Grecia, Cipru și Malta diaspora nu poate vota în străinătate. Nici una dintre aceste țări (unele chiar membre UE) nu pare a fi vreo dictatură totuși. Armenia și Maroc de asemenea au renunțat la acest vot după ce au constatat că influența diasporei asupra alegerilor interne era nejustificat de mare. Germania a suspendat dreptul de vot al diasporei în 2008 după ce a fost declarat neconstituțional. A fost reintrodus recent cu multe restricții.

Cetățenii britanici care locuiesc în străinătate mai mult de 15 ani, pierd dreptul de vot. În Germania după 25 de ani, în Canada după 5, în Noua Zeelandă după 3. America oferă posibilitatea cetățenilor săi să voteze de peste hotare, dar aceștia sunt obligați să plătească taxe și în America pentru veniturile obținute în străinătate. Dacă am condiția prezența la vot de taxarea diasporei, sunt convins că discuția s-ar încheia pe loc.

 

În 2007, când International Institute for Democracy and Electoral Assistance a făcut o cartografiere la nivel global, diaspora putea vota de peste hotare în 115 țări. Doar 20 de țări ofereau însă posiblitatea de a vota atât la alegerile prezidențiale cât și la cele parlamentare și doar 7 țări, printre care și România, ofereau dreptul diasporei de a vota la prezidențiale, parlamentare și referendum. Se vede clar că România este mai degrabă o excepție în lumea democratică cu oportunitățile de vot pe care le acordă diasporei.

Modalitățile de exercitare a acestui drept sunt de asemenea diferite. Cel mai frecvent mod este cel de vot în persoană (la ambasade, consulate, etc), 79 de țări practicând acest mod. Dar spre deosebire de România unde doar apari la secție, cele mai multe țări cer votanților diferite forme de pre-registrare.

Votul prin corespondență este practicat de 49 de țări, dar tendința este ca acesta să fie eliminat în favoarea celui în persoană. Mai multe state au considerat că nu se îndeplinesc criteriile de securitate a votului și de identificare a persoanei. Astfel, propunerea recentă din România de a trece la votul prin corespondență nu este doar anacronică, dar potențial neconstituțională.

În șaispreze țări cetățenii din diaspora nu votează efectiv ci mandatează pe cineva din țără să voteze pentru ei. Olanda are acest sistem. În România votul proxy este ilegal, deși ar fi o modalitate interesantă de a rezolva problema votului diasporei, având în vedere condițiile de migrație a acesteia, cu mulți membrii ai familiei rămași acasă care ar putea vota în locul lor. Se prea poate însă ca pentru elitele locale această idee să echivaleze cu un fel de hegemonie electorală a Teleormanului sau Vasluiului, adică un fel de invazie a zombilor, așa cum erau descriși cei din zonele sărace în 2014.

În fine doar două țări introduseră votul electronic în 2007, Estonia și Olanda, cea din urmă renunțând la acest tip de vot în ultimii ani.

Așadar, votul în persoană pentru diaspora este majoritar și formula cea mai democratică din mai toate punctele de vedere. Faptul că acesta se exercită peste hotare sau acasă e important, dar nu fundamental și sigur nu reprezintă granița dintre democrație și absența acesteia. Sugestia ca diaspora ar trebui să voteze doar acasă nu ar trebui să mai pară așa excesivă. E la fel de democratică ca toate celelalte.

Sigur că partizanii votului diasporei în străinătate invocă de multe ori alte argumente decât cele strict politice și electorale: e mai comod pentru votanți, drumul în țară costă, oamenii nu prea au bani, etc. Sigur, pot fi argumente importante și preocupări legitime, dar nici acestea nu sunt în chestiune, atâta timp cât votul nu este obligatoriu ci un drept pe care oamenii decid să-l exercite sau nu. Pe de altă parte, cei care care exercită acest drept trebuie să și suporte consecințele sale, chiar dacă acestea nu sunt mereu directe sau perceptibile. Modalitatea în care diaspora votează acum în alegerile din România o absolvă de orice astfel de responsabilitate. A vota acasă ar fi o formă minimală de responsabilizare.

Pentru a concluziona,  miza discuției despre votul diasporei mi se pare mai degrabă aceea de a deconstrui actualul consens local, și mai ales hegemonia politică pe care acesta se bazează. Altfel, știm deja că în chestiunile esențiale oricum nu votăm, fie că suntem acasă, fie că suntem diaspora.

 
  • sebastian raul

    “Pe de altă parte, cei care care exercită acest drept trebuie să și suporte consecințele sale, chiar dacă acestea nu sunt mereu directe sau perceptibile. Modalitatea în care diaspora votează acum în alegerile din România o absolvă de orice astfel de responsabilitate. A vota acasă ar fi o formă minimală de responsabilizare.”

    Nu cred ca o absolva de orice responsabilitate. Cei din diaspora lasa in urma copii, batrani, parinti, rude. E o perspectiva cinica asupra motivelor pentru care diaspora ar vota. Altfel, de acord cu restul articolului.

  • BuLiGaS SaGiLuB

    1. “… o intervenție politică împotriva consensului public care s-a instaurat după alegerile din 2014 conform căruia cei din diaspora sunt împiedicați să voteze, sau că posibilitățile de vot ale acestora ar trebui extinse și nu restrânse.”

    Ai totuşi o bază empirică cu privire la existenţa acestui consens public? Că mie nu mi se pare aşa un consens. Sunt nişte actori din zona civică, cu oarece vizibilitate, care promovează cauza, mai sunt nişte actori mediatici care capitalizează populist de pe urma melodramei românilor “din diaspora” (o categorie mai degrabă mediatică decât de ştiinţă politică, această “diaspora”), iar când ajunge în parlament, proiectul este fentat.

    2. “Ceea ce poate apărea ca o surpriză pentru înflăcărații apărători ai votului diasporei (înflăcărare provenită din faptul că au votat candidatul care trebuie în 2014), este că istoric decizia de a oferi drepturi de vot diasporei a venit din partea unor forțe conservatoare sau chiar reacționare.”

    Unii dintre apărătorii înflăcăraţi ai votului diasporei au votat cu alţii decât câştigătorii, sau şi-au anulat votul în turul 2 (eu). Astea sunt nişte speculaţii care doar polarizează taberele. Crezi că dacă stânga românească ar reuşi să vină cu un candidat credibil nu ar atrage voturi din diaspora? Doar că PSD-ul nu o să aibă în veci credibilitate la noi, nicicum candidaţii săi (vezi candidatul unic Dragnea ..), iar alte partide de stânga nu se-nfiripă pentru că stânga-i divizată ideologic între neo-marxişti, lacanieni şi susţinătorii modelului nordic, care de fapt au pactizat cu duşmanul de clasă, în opinia primei tabere.

    Şi-atunci: cum diaspora noastră este de fapt constituită mai degrabă dintr-un soi de navetişti, decât din diaspora propriu-zisă (mă refer la cei care au tot plecat în Europa din 95 încoace…), cum statul român, prin remitenţe, beneficiază substanţial de pe urma lor, cum ei suportă în diverse moduri consecinţele actului de guvernare, mi se normal ca ei să aibă drept de vot. Măcar atâta lucru poate face statul român pentru cetăţenii care trăiesc în afara graniţelor: să le asigure condiţii de vot decente.

  • Mircea Kivu

    “votul nu este obligatoriu ci un drept pe care oamenii decid să-l exercite sau nu”, nu e un argument valabil, caci statul e obligat sa asigure conditii rezonabile de exercitare a drepturilor garantate prin Constitutie. Dupa aceata logica, e suficient sa faci un spital in Bucuresti, ca doar sanatatea nu e obligatorie.
    Apoi, ideea ca diaspora nu ar suporta consecintele votului e discutabila – sa nu uitam ca cei mai multi au proprietati aici, pentru care platesc taxe. Ca sa nu mai vorbim ca, uite, parlamentul mandatat prin vot a adoptat un cod fiscal care obliga cetateanul roman din strainatate sa plateasca asigurari de sanatate.

  • Eugen

    1. Împăratul Augustin? Poate Augustus.

    2. Într-adevăr, să se dea dreptul la vot senatorilor din colonii a fost o prostie cumplită. Mult mai bine au făcut englezii când l-au refuzat coloniştilor nord-americani…

    3. Deci cei care au plecat să muncească în străinătate sunt comparaţi cu deţinuţii, corupţii şi nebunii. Well played!

    4. “În SUA, acesta a fost introdus de republicani în timpul războiului civil pentru a da posibilitatea soldaților să voteze – nu chiar cel mai progresist și democratic segment al societății.” Adică aceiaşi soldaţi care-şi puneau pielea la bătaie pentru păstrarea Uniunii, destui dintre ei fiind aboliţionişti care luptau împotriva sclaviei. Şi aceiaşi soldaţi care au votat masiv în 1864 cu Lincoln împotriva generalului McClellan, de altfel relativ popular în armată, dar care voia să încheie pace cu Confederaţia (recte să accepte continuarea sclaviei). Într-adevăr, reacţionari şi totalitari soldaţii ăia…

    5. “Dacă am condiția prezența la vot de taxarea diasporei, sunt convins că discuția s-ar încheia pe loc.” Ştii cam câţi bani trimit în ţară românii plecaţi dincolo? Câte familii trăiesc din asta, iar în caz contrar ar sta cu mâna întinsă la stat sau ar muri de foame? Bani care sunt cheltuiţi în ţară, şi de pe urma cărora sunt locuri de muncă. Acum trebuie să mai cheltuie şi câteva sute sau mii de euro să se întoarcă acasă să voteze. Frumos, n-am ce zice.

    6. “Ceea ce poate apărea ca o surpriză pentru înflăcărații apărători ai votului diasporei (înflăcărare provenită din faptul că au votat candidatul care trebuie în 2014) (…)” Cam aceeaşi înflăcărare e şi împotriva votului diasporei, din aceleaşi motive – că nu au votat candidatul “care trebuie”.

    • Mihai

      Replic doar la punctul 5, ca practic, nu faceti decat sa va agatati de niste detalii, unele cu-adevarat stupide ( vezi punctul 1): de ce nu sa dam drept de vot si patronilor firmelor straine care investesc in Romania? Ca doar si ei asigura sute, daca nu chiar mii de locuri de munca? Ce daca sunt in hong kong, sua sau austria? Nu conteaza,

      • Eugen

        1. a. Era o simplă observaţie, nu văd ce e “stupid” când corectezi o greşeală.

        b. Romanizarea presupunea, în timp, şi acordarea unor drepturi politice, ceea ce explică durabilitatea sistemului roman. Nu cred că ăsta e un simplu detaliu, mai ales când vorbeşti despre politică.

        2. a. Da, să poată vota, dar numai dacă obţin cetăţenia română. Dreptul la vot, aşa cum bine observă autorul, e stabilit în mod subiectiv. Nici nu poate fi altfel. În clipa de faţă, condiţia sine qua non e să fii cetăţean al unei ţări (adică, în cele mai multe cazuri, să fii născut în ţara respectivă). Nu este cel mai bun sistem, dar este cel mai puţin rău, care a apărut în urma unei evoluţii. Dacă interzicem votul românilor plecaţi în străinătate, atunci îl dăm automat tuturor străinilor care locuiesc în România? Că doar sunt aici, decizia i-ar afecta direct etc.

        b. Dacă ajungem să condiţionăm dreptul la vot la alegerile parlamentare
        şi prezidenţiale de reşedinţă, de ce să nu introducem şi alţi factori?
        Cum spun kinn şi berenger, vot cenzitar sau în funcţie de un test de cultură generală. Nu văd de ce, de pildă, un asistat social profesionist, suferind de demnitate cronică şi care trăieşte din mila statului, contribuind în schimb doar la producţia de dioxid de carbon şi îngrăşăminte naturale, să poată vota, în timp ce unul care e sclav pe vreo plantaţie din Spania dar care cu banii ăia întreţine o familie rămasă în ţară, care astfel nu ajunge în situaţia de a fi susţinută de acelaşi stat, să nu o poată face. Sau unul care crede că Pământul e plat să poată decide cine conduce România, în timp ce un inginer român care lucrează la Microsoft sau Google să nu aibă acest drept. Cu toate astea, eu nu aş interzice niciodată dreptul la vot asistatului sau needucatului.

        3. Până la urmă, problema nu e că votează diaspora, ci cu CINE votează. Dacă românii din străinătate ar fi de stânga, ar umple facebook-ul de steaguri roşii şi ar muri de dragul Podemos, Florin Poenaru ar fi scris acum, cu aceeaşi hotărâre revoluţionară, un text despre cât de important e votul lor şi cât de fascişti sunt cei care vor să-l interzică. Dar cum şansele ca diaspora să susţină un candidat socialist sunt cam la nivelul celor ca să-ţi pice un meteorit în cap la cinci secunde după ce ai câştigat marele premiu la loto, avem textul de faţă.

    • laur22

      1- emperor Augustine google intoarce la ea chipul lui Augustus deorece in un semnificativ numar de lucrari augustus e numit augustine acuma mie echivalentza imi scapa da incerca si tu

      2- adica parlamentul britanic care a hotarat asa ceva nu era democratic ?
      Hmmm discutabil . Ultima data cand am verificat australienii voteaza in Australia si canadieni in Canada si nu in UK deci ….. modul de rezolvare al respectivei probleme e pana si azi …. discutabil si dovezile sunt mai degraba contra decat pro si daca imi vii cu examplul Faukland ….. ori dominioanele franceze am sa-tzi zic bine ma ….

      3-nu chiar cu totzii doar cu australieni cei plecatzi cu dubele din UK ca sa isi serve penalty terms in Australia . Si sincer nu noi i-am comparat cu detzinutzii ci ….. cei ce le refuza din principiu dreptul de vot in strainate (grecii danezii maltezii etc samd ) lor , minorilor, nebunilor si parnaiasilor

      4- nu e vorba de solatzii aceia ci in general de votul soladatzilor din toate timpurile si cu osardie azi aici acum cand putem masura ci precize cu voteaza orasel anexa ale bazelor militare in USA acum daca tu ai vreo statistica ca care sa arate ca respectivele districte electorale voteaza altfel decat asa cum a spus autorul “nu chiar cel mai progresist și democratic segment al societății “ show me the link.
      Stii pentru ce spune beletristca epocii ca luptau respectivii soldatzi nordisti ?
      Not at all for the negroes! For 11 silver dollars a month and for the Union.
      Si da destui nu insemna nici pe departe majoritatea caci da au exista destui soldatzi negri in armata nordista destui adica …. ~aproape un regiment da de aici si pana la a spune ca negrii au castigat razboiul civil e cale lunga.

      5- am auzit ca si evazionistii le dau bani pitipoancelor lor . Daca e asa pe logica ta nu le putem interzice evazionistilor condamntazi penal dreptul la vot DEOARECE UITE : “Câte familii trăiesc din asta, iar în caz contrar ar sta cu mâna întinsă la stat” Si banii hotzilor tot in tzar sunt cheltuitzi tot in tzara da asta nu le da hotzilor nici-un fel de privilegii electorale . Adiuca vrei tu sa zici de USA nu e democratica cand conditzioneza dreptul de vot IN STRAINATATE de plata impozitelor IN USA ? Frumos n-am ce zice.

      6- da asa este si cum o rezolvam ?

      Fapt statistic este ca “Votul prin corespondență este practicat de 49 de țări, dar tendința este ca acesta să fie eliminat în favoarea celui în persoană. Mai multe state au considerat că nu se îndeplinesc criteriile de securitate a votului și de identificare a persoanei.„ Ei , ei si nu eu
      Desi sincer tehnic nu intzeleg care e problema deoarece e vorba de vot electronic adica de aceiasi tehnologie folosite in cazul transferurilor bancare deci …. tehnic la mintea mea sistemul e rezonabil de sigur dar daca statistica zice ca nu …. asta o fi adevraul statistic.

      Acuma daca e sa facem o analiza de caz ce zici de Olanada si de renuntzarea de catre ea la votul electronic (si aia tot PSD-itsi) ? Dar de Armenia ? Dar de conditziile de vot din USA (vezi articolul nu interzicere ci conditzii mai restrictive , pre-registratzion fisa fiscala la zi etc samd )

      Si da sa stim pe cine contam conteaza atunci cand bagi in lege aberatzii gen quorum ca daca nu sti precis catzi sunt, niciodata da absolut niciodata nu se poate atinge quorumul necesar nu asa ?
      Ori poate ca asta e scopul si nu m-am prin eu.
      PS Cat despre votul universal ….aaaaa in lipsa unei adrese cum se aplica pentru cei din tzara aceast universalitate fara ca sa trisezi ?
      Cum potzi sa votzezi atunci cand nu potzi sa ai un ID deorece cand nu ai o adresa reala si permeneneta?
      Cu o adresa fictiva 200 de oameni inregistratzi la aceiasi adresa (caz real in Buciuresti la evidentza populatziei ) ?

      PPS diaspora nu votat si nici macar nu s-a prezentat la sectziile de vot.
      Disapoora = 3 milioane de “capsunari” .Prezenta la sectziile de vot din diaspora ~ 300.000 talibani cu spume la gura ceea ce nu e nici pe departe reprezentativ pt diaspora da e un pretext bun sa creezi o isterie media .

      Sincer mie mi-e paralel daca si cum sa voteze diaspora ori cei de casa cu precalificare sau fara . Cu fisa fiscala la zis si doctorat sau fara de-a valma si cacademicieni si si freemani din teleormat totzi cu totzii de-a valma .

      Ceea ce ma deranjeaza cu adevrat e ca „în chestiunile esențiale oricum nu votăm, fie că suntem acasă, fie că suntem diaspora” zice articolul.

      Ori asta deabia asta zic eu ca, conteaza , dar deja asta nu mai conteaza nu asa ? cacofonia e potrivta perfect sistemului politic de cacao de la noi

  • kinn

    Adica un fel de vot cenzitar pentru disapora (costul biletului dus-intors). Atunci de ce sa nu introducem votul cenzitar general, ca la 1900, ca sa “responsabilizam” pe toata lumea. I-ar strica cuiva un plus de responsabilitate?

    Sau hei, cum propuneau unii, de ce nu un test de cultura generala? Adica, cum alegi cu responsabilitate un presedinte cand tu nu stii nici ca Soarele se invarte in jurul Pamantului, d-apai sa fii auzit de atributiile presedintelui si separarea puterilor?

    Dar nu, astea nu, ca trebuie sa responsabilizam numai pe cine trebuie.

  • DanCanada

    Wow! 🙂 Prostie mai mare ca asta de mult n-am mai citit! Ori poate dl Poenaru a vrut sa ridice traficul si-asa pe moarte de la CriticAtac?
    Asta ar fi o solutie pt a face diaspora sa nu mai voteze deloc. Nimeni nu cheltuie atitia bani doar pt un vot. Si pt ce? Pt un stat corupt, mafiot, falit. Dragnea, Ponta, Iliescu, Geoana, Bombonel – toti dinozaurii comunisti si post-comunisti au sa adore ideea asta.

  • berenger

    plin de aberații articolul, dar sunt și lucruri amuzante: „Conform acesteia, statul este cel care își conturează prin legi corpul elector. Statul decide cine, în ce forme și prin ce modalități poate participa ca subiect la alegeri, fie ca alegător, fie drept competitor. Modul în care statul își conturează corpul elector este strict o decizie politică.”

    mi-s curios dacă statul ăsta omnipotent lăudat de autor ar da o lege (pentru că el „decide cine, în ce forme și prin ce modalități poate participa ca subiect la alegeri, fie ca alegător, fie drept competitor”, indiferent la principii precum universalitatea votului, de exemplu) cum că persoanele sub 1000 de euro venituri pe lună nu mai pot vota (sau să voteze plătind o taxă echivalentă cu diferența dintre 1000 de euro și veniturile lunare), cum ar reacționa măritul autor. e arbitrar? bineînțeles, dar autorul spune că e absolut în regulă așa: „Ca orice decizie politică și aceasta este … cele mai multe ori complet arbitrară”

    când se vor învăța măreții ideologi că, odată folosit un anumit tip de argument, trebuie să fii pregătit să fie folosit în orice context?

  • Cristi Chiscop

    Florin Poenaru, de unde aveti informatia asta?
    “Germania a suspendat dreptul de vot al diasporei în 2008 după ce a fost declarat neconstituțional. A fost reintrodus recent cu multe restricții.”
    Dreptul de vot al “diasporei”, cum o numiti dumneavoastra, nu a fost niciodata suspendat de facto in Germania. In 2010 a fost introdusa o plangere la Curtea Constitutionala de la Karlsruhe, pe care judecatorii constitutionali au respins-o in 2013 ca nefondata, ba mai mult au statutat in decizia lor ca este perfect constitutionala solicitarea votarii prin posta fara furnizarea unui motiv anume. In 2011 a fost introdusa o alta plangere care a fost acceptata de Curte in 2012, insa plangerea se referea la faptul ca dispozitiile legale pentru cetatenii germani din strainatate intrau in contradictie cu universalitatea votului. Astfel, Bundestagul a trebuit sa modifice legea pentru alegerea Bundestagului, prevazand mai multe situatii in care cetatenii germani aflati in strainatate pot vota. Deci, nu au fost introduse mai multe restrictii, ci au fost modificate prevederi considerate de Curte prea restrictive!

  • gheorghhe

    Un articol bun. La alegerile locale cred că nici nu se pune problema să voteze decît cei care sunt în localitatea de reședință la momentul votului. Rămîne problema cu votul la parlamentare, europarlamentare și prezidențiale. La europarlamentare mi se pare normal să poată vota și diaspora, nu știu cum. La ambasade? prin corespondență (cum asiguri secretul votului?), electronic? (e nevoie de o parola, un username, niște formalități destul de complicate). La alegerile parlamentare nu văd de ce nu ar putea vota pe la secții de votare din orașele mari din diaspora. La prezidențiale are dreptate Florin: cine votează trebuie să suporte și consecințele. Aș vrea să știu și o bibliografie privind modul în care procedează celelalte state. Lipsește din articol, ar trebui adăugată.

  • lemon_difficult

    Nu putem justifica o restrictie in plus prin simplul fapt ca exista acum dificultati logistice in exercitarea dreptului la vot sau ca acesta poate fi restrans pentru anumite categorii (precum cei care sunt considerati incapabil sa exercite discernamant sau cei al caror drept e restrictionat in urma unei pedepse penale). Din contra restrictiile actuale pot si merita sa fie dezbatute, daca sunt sau nu justificate. Pragul de 18 ani e destul de general acceptat. De la 18 ani in sus se considera ca esti adult, ca ai un discernamant mai dezvoltat decat inainte, ca daca poti sa-ti servesti tara trebuie sa poti si vota, samd. Pierderea dreptului la vot in urma unei pedepse penale e discutabila. Poate ca e o masura punitiva corecta, poate ca nu, dar se face numai daca un judecator a decis ca ai facut *ceva* care sa atraga aceasta masura punitiva. Sa nu poti vota daca ai un anume fel de dizabilitate de ordin mintal e la fel o chestie care se aplica unui grup mic de oameni despre care un specialist a stabilit ca nu este in deplinatatea facultatilor…

    Ce au facut romanii care se intampla sa fie in strainatate – poate pentru 6 luni, poate pentru 2 ani, poate pentru 5 – ca sa merite sa le fie restrictionat dreptul la vot si mai mult decat este deja? Si cum stabilim cat timp in strainatate ar trebui sa-ti atraga pierderea dreptului, atata vreme cat ramai cetatean. Tu propui ca simpla prezenta in afara tarii sa insemne ca nu poti vota dar asta pare injust in masura in care a) ramai cetatean roman, cu toate bunele si relele pe care le semnifica asta si b) poate ca esti acolo doar temporar, poate ca intentionezi sa revii, poate cum spunea altcineva ai copii aici…

    Cred ca e gresit sa plecam de la premisa ca cine e plecat nu mai este legat de tara, nu mai cunoaste realitatile sau nu mai suporta consecintele deciziilor luate de alesi. Daca eu, de exemplu, stau in UK, ce se hotaraste la Consiliul European despre accesul meu la beneficii sociale in UK, ca roman, nu ma priveste? Nu am dreptul sa aleg si eu pe cel care merge acolo sa vorbeasca pentru mine? Chestiunea responsabilizarii e foarte alunecoasa pentru ca daca mergem mai departe cu rationamentul putem foarte repede sa ajungem la votul pe baza nivelului de educatie sau averii. In fond, de ce ar fi un roman care munceste temporar in Italia in constructii mai putin responsabilizat sau mai deconectat de “realitatea romaneasca” decat un om instarit care are un munte de bani si pe el nu-l doare prea tare daca mai exista sistem de securitate sociala sau de sanatate in tara ca el oricum are economiile sale? Poate ca ar trebui cei peste un anumit venit sa nu mai voteze, ca oricum nu-i afecteaza nimic ca se pot tira oricand din tara. Sau poate ca cei care nu au facultate si nu inteleg fineturile sistemului politic nu ar trebui sa se pronunte. Nu putem noi sa ne arogam autoritatea de a stabili cine voteaza mai responsabil sau mai inteligent. Atata vreme cat am dreptul la vot pot sa ma duc legat la ochi si beat in cabina si sa pun stampila unde se nimereste. E dreptul meu si nimeni nu-mi poate spune ca nu mi-l exercit suficient de inteligent sau responsabil. In final, as mai adauga ca obligativitatea de a veni inapoi in tara pentru a vota ar insemna ca fix oamenii care au mai putin timp si mai putine resurse materiale ar fi exclusi.

  • Călin Lucaci

    Eu as prefera o modalitate chiar mai drastica de selecție a corpului elector. Nu doar votul in tara ci si obligativitatea înregistrării prealabile a cetatenilor romani care au acest drept. Sa stim pe cine contam, dar sa si eliminam astfel posibilele fraude. Totodata sa oferim posibilitatea votantului de a verifica ulterior inregistrarea votului sau.

    • berenger

      îmi place acest: „să știm pe cine contăm”. cine, mai exact, să știe? și de ce? iar consecințele înregistrării obligatorii vor fi două, negative ambele: partidele mari vor avea grijă ca electoratele dependente să se înregistreze – iar primarii de la țară și din orașele mici și mijlocii vor avea grijă de asta. altfel spus, mita electorală va înflori și mai tare. în al doilea rând, „vocea electorală” a categoriilor sărace, cu educație scăzută, marginale, dar neînregimentate, dispare.

  • Mihail

    Mesajul implicit al textului este ca ar trebui sa ingradim votul celor din diaspora pentru ca nu au votat corect sau nu au inteles ce voteaza in 2014. Acesta e un argument a la Plesu si Ghinea pe invers, adica foarte putin diferit de propaganda de dreapta care ar vrea sa anuleze voturile poporului ‘prost si needucat’ care voteaza cu PSD. Autorul presupune ca sutele de mii de precari care lucreaza in strainatate si care n-au avut resursele de a merge pana la Londra sau Madrid sa stea la cozile interminabile ar fi votat fix la fel, cu entuziasm pro Iohannis. Poate tocmai imaginea hegemonica a diasporei burgheze/ civilizate votante oricand anti-PSD ar fi meritat deconstruita. Dar autorul adopta aceeasi pozitie ca PSD la alegerile de trista amintire: suntem total impotenti sa castigam voturile acelora din strainatate care adera la valori de stanga, deci hai sa obstructionam cat mai tare posibilitatea de a vota a diasporei mobilizate impotriva noastra. Mi se pare o greseala tactica majora ca un om de stanga sa se pozitioneze pe o astfel de pozitie conservatoare.

  • Florin Popa

    Dl. Poenaru are de fapt o problema cu optiunile politice ale diasporei, e jenant de evident. Daca diaspora ar fi fost mai bine orientata ideologic, poate ca termenii discutiei erau altii. E amuzant sa vezi ce sofisme ieftine sunt puse la bataie pentru a sustine, in esenta, limitarea drepturilor civice ale catorva milioane de romani.

  • Georgescu Viorel

    “diaspora” o gaselnita” favorabila tuturor partidelor de a “aranja scorul electoral….in functie de cum pot “aranja mai rapid ceva excursii sau plati ceva aciuiati peste hotare…sa votezi in 3 secunde la Paris….

  • Gigi

    Ce-i drept, autorul este onest: nu doreste o discutie asupra ideii de a limita dreptul de a vota in functie de interesele politice – accepta aceasta idee ca pe o realitate si o
    considera justificata. In acelasi timp, nu doreste sa poarte aceasta discutie intr-un mod total impartial – doreste doar sa fie ignorata agenda politica a ”taberei castigatoare de atunci”, nu si a taberei pe care o reprezinta. Cu alte cuvinte, inceputul articolului este: ”eu vreau ca oamenii aia, care au votat altfel decat mine de cateva ori, sa nu mai poata sa voteze asa usor; motivele pentru care este justificata dorinta mea sunt urmatoarele”

    Apoi autorul incepe argumentatia. In primul rand, spune ca statul isi contureaza corpul elector, lucru absolut corect, dar in acelasi timp irelevant din moment ce el nu doreste
    retragerea dreptului de vot pentru persoanele din diaspora. Pentru ca nu despre
    asta era vorba aici, nu? Nu dreptul de vot se aduce in discutie ci usurinta prin care acest dorept de vot poate fi exercitat. Afirmatia ca o entitate, daca are dreptul de a defini membrii unei multimi, are automat si dreptul de a defini regulile fundamentale care se aplica in acea multime (si de a defini reguli diferentiate in functie de membri) e falsa. Si afirmatia aia reprezinta cam tot paragraful 3 din articol.
    In paranteza fie spus, faptul ca decizia este politica (lucru care mie nu mi se pare corect, dar constat ca este adevarat) nu ar trebui sa fie adus in discutie de cineva care
    nu are putere politica. Cine stie, rezultatul s-ar putea sa fie opus celui dorit.

    In urmatorul paragraf, autorul aduce alt argument: la alegerile locale nu se poate vota in
    afara localitatii, asa ca de ce s-ar putea vota in afara tarii la alegerile generale? Aici cred ca este doar o problema logistica. Ar fi destul de dificil sa coordonezi votul in alte sectii intr-un sistem descentralizat cu zeci de circumscriptii electorale. Bineinteles, votul electronic ar rezolva aceasta problema.

    In continuare, autorul foloseste apelul la practica comuna si spera ca nimeni nu isi da seama. In plus, justifica indepartarea posibilitatii de a vota in afara tarii prin ideea ca aceasta posibilitate este introdusa, istoric vorbind, de forte conservatoare. Printre aceste forte conservatoare ii enumera si pe republicanii americani din razboiul civil; insa ei erau totusi mult mai progresisti decat republicanii actuali, care restrictioneaza votul populatiei de culoare prin introducerea cerintei de a prezenta acte de identitate cu fotografie (dovedind ca ”daca nu votezi cu mine mai bine nu votezi deloc” nu are culoare politica)

    Articolul acesta mi-a adus aminte de acel banc in care, in mijlocul unei orgii, cineva aprinde lumina si spune ”hai sa ne reorganizam si noi”. Partea cea mai trista este ca
    Forin Poenaru, unul din reprezentantii mai educati ai extremei stangi romanesti, a avut timp din noiembrie 2014 pana acum sa isi contureze ideea si sa o argumenteze intr-un mod cat mai putin atacabil si care i-ar da cat mai multe sanse de a fi adoptata.

    Si asta e tot ce a reusit sa scrie.