TORINO, DEMONSTRAȚIE PENTRU DREPTUL LA LOCUINȚĂ ȘI IMPOTRIVA EVACUĂRII FORȚATE A TABEREI ROM DE PE LUNGO STURA LAZIO

Redacția
Texte selectate sau scrise de echipa redacţională: Vasile Ernu, Costi Rogozanu, Florin Poenaru.

Ieri după-amiază, 12 octombrie 2015, o sută cincizeci de persoane au mărșăluit prin centrul orașului Torino. Aceștia, locuitori ai barăcilor de pe Lungo Stura Lazio, amenințati cu evacuarea forțată de către Primăria Orașului Torino sau „beneficiari” ai proiectului de incluziune in „locuințe temporare” sau în social housing de pe Corso Vigenavo, amenințati la fel cu evacuarea s-au aflat in fața Primăriei, Prefecturii și televiziunii pentru a-și cere drepturile și a face cunoscute nedreptățile subite. Alături de grupul informal Gatto Nero Gatto Rosso și alte persoane solidare, marșul prin centrul orașului s-a desfășurat pentru a sublinia dreptul la locuință, dar si pentru a divulga adevărurile despre proiectul de incluziune ”La città possibile” (trad. Orașul posibil) creat de către Primărie și Prefectură, în colaborare cu asociații și alte cooperative sociale. Proiectul a costat aproape 5 milioane de euro, prezentându-se ca un exemplu virtuos de „depășire a taberelor nomade”, dar în practică nu este altceva decât o evacuare forțată, fără o alternativă reală de rezolvare a problemei locuinței pentru cele peste o mie de persoane care până în 2013 locuiau în barăcile neautorizate a celei mai mari tabere din Europa. Contractul de milioane făcut de Primăria Torino și împărțit între asociații precum Valdocco, A.I.Z.O, Terra del Fuoco, Crocce Rossa, Liberitutti, Stranaidea a avut ca scop încheierea unei evacuari în mamieră „tăcută”, care altfel, doar prin prezența forțelor de poliție, nu s-ar fi putut face.

Pentru a justifica ghetto-izarea si constrângerea unor persone în barăci sau, mai bine zis, indiferența instituțională, de mai bine de 15 ani, familiile din această tabără au fost etichetate ca „nomade” fiind împărțite în categorii și selecționate în mod arbitrar pentru a fi „incluse în proiect”. Câțiva „merituoși” au fost incluși în case temporare, alții deportați „voluntar” în România sau alții pur și simplu evacuați forțat. Astfel, prin proiect, tabăra era prezentată ca o vină individuală și nu ca o consecință socială impusă de sărăcie, exploatare și discriminare. Până la sfârșitul acestui an proiectul trebuie să se încheie și tabăra evacuată, barăcile demolate, evacuările, chiar și din social housing executate, lăsarea familiilor în stradă și mai ales cinci milioane de euro absorbite de asociații și cooperative. Mai mult, dacă cumva cineva „care a fost inclus în proiect”, precum Aramis și familia sa, încearcă să se întoarcă în tabără este întâmpinat de poliție care nu ezită sa scoată pistolul, sprayul paralizant și mai ales să se manifeste prin intimidare, violență și pe urmă arestare.

Totuși ceva se întamplă. În luna mai a acestui an, aproape o sută de oameni dintr-o altă tabără de pe strada Germagnano au blocat una din multele tentative de marș rasist din cartierul Barriera di Milano, Torino. Ieri, 12 octombrie, pe ritmuri muzicale diferite, manele, familiile amenințate din Lungo Stura cu evacuarea au arătat că nu se mai crede în promisiunile deșarte ale asociațiilor și cooperativelor create pe „pielea romilor”. Inclusiv încercarea patetică de infiltrare în demonstratie a reprezentanților asociației A.I.Z.O a fost respinsă cu determinare de către familii, mai ales de către cei care cu toate că au fost „incluși” în proiectul de social housing (gestionat de A.I.Z.O, proprietate a baronului mansardelor Giorgio Molino) de pe Corso Vigevano. Iar zarva membrului „post-fascist” al Fratelli d’Italia, Maurizio Morrone, putea doar stârni râsete, fiindcă mândrul consilier anti-imigranți a aruncat din Primărie fluturașe cu orarele autocarelor dinspre România spre Torino…

În fața primăriei și prefecturii și-au spus punctul de vedere femei, bărbați și copii, subliniind că a locui într-o casă este o nevoie a tuturor, la fel ca dreptul la îngrijire medicală, dreptul la educație și libertate de mișcare. Iar orice încercare de evacuare și demolare va găsi un răspuns și o reacție. Dacă Primăria consideră că unica alternativă este războiul social, marșul de pe 12 octombrie a demonstrat că împreună ne vom lua ceea ce ni se cuvine și ne vom redobândi demnitatea!

Împotriva golirii bidonvill-ului de pe Lungo Stura, împotriva evacuărilor proiectului „Orașul posibil”, împotriva violenței polițienești, împotriva taberelor și speculelor pe seama romilor.

Casă, sănătate, libertate de mișcare pentru toți și toate!

Torino, 13 octombrie 2015

Locuitorii taberei sub evacuare
Locatarii din social housing sub evacuare
Grupul „gatto nero gatto rosso”

 

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.

Ultimele articole