Mate Andras Levent şi Marton Arpad, deputaţi UDMR, au introdus o serie de amendamente la legea de punere în aplicare a Noului Cod Penal, prin care se urmăreşte ca faptele demnitarilor să nu atragă răspunderea penală în cazul infacţiunilor de corupţie şi de serviciu: luarea de mită, traficul de influenţă, delapidarea, purtarea abuzivă, abuzul în serviciu, neglijenţa în serviciu, etc. În noul cod infracţiunile respective vizează sancţionarea faptelor săvârşite de funcţionari publici, cărora le sunt asimilaţi demnitarii. Printr-un amendament sunt excluşi din categoria funcţionarilor publici demnitarii, urmând a nu li se aplică legea, şi printr-un alt amendament se modifică substanţial definiţia conflictului de interese.
Cu privire la primul amendament
În art. 175 lit. b din legea de punere în aplicare a Noului Cod Penal se precizează că funcţionar public în sensul legii penale este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără remuneraţie exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură. Unul din amendamente urmăreşte eliminarea demnitarilor din definiţia prevăzută pentru funcţionarii publici pe motiv de încălcare a statutului constituţional al demnitarilor, care nu poate fi asimilat statutului funcţionarilor publici.
Autorul amendamentului a susţinut că “Am pus o ordine constituţională în legislaţie. Este greşită concepţia conform căreia o lege este făcută doar pentru ca cineva să câştige din ea. O lege neconstituţională nu poate fi votată pentru că e neconstituţională. De ce să adoptăm legi neconstituţionale, ca pe urmă să fie atacate şi să fie respinse la Curtea Constituţională” (Hotnews).
Într-adevăr, Constituţia distinge între demnitari şi funcţionari publici, distincţie preluată şi într-o serie de alte acte normative precum Legea 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, în care se precizează, în art. 2 al. (1), că funcţionarii publici sunt persoane numite în funcţie, spre deosebire de demnitari, care sunt persoane alese (art. 6 pct. e). În categoria demnitarilor sunt incluşi parlamentarii, miniştrii, consilierii de stat, Avocatul Poporului, membrii Curţii de Conturi, primarii, consilierii judeţeni şi locali. Noul Cod Penal urmăreşte aplicarea infracţiunilor şi în cazul demnitarilor, definiţi în sensul legii penale ca funcţionari publici, spre deosebire de Codul penal în vigoare, care se referă, în reglementarea infracţiunilor de serviciu sau în legătură cu serviciul (art. 246-258), strict la funcţionari publici.
Evident, constituţionalitatea trebuie respectată, dar aceasta se poate face în două moduri: fie prin scoaterea demnitarilor din definiţia oarecum abuzivă a funcţionarilor publici, având ca rezultat neaplicarea legii în cazul demnitarilor, fie prin precizarea distinctă, la fiecare infracţiune, a categoriilor cărora li se aplică legea, printr-o formulare simplă de genul „fapta funcţionarului public sau a demnitarului, care constă în…”, fără ca demnitarii să fie definiţi ca funcţionari publici. Dacă e greu de conceput, o redactare care să fie luată ca model nu trebuie căutată departe – art. 70 al Legii 161/2003: prin conflicte de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative. Funcţionarii şi demnitarii sunt trataţi distinct şi legea se aplică ambelor categorii.
Un amendament atât de atent la problemele de constituţionalitate ar fi trebuit să vizeze modificarea textului legal în sensul aplicării legii, şi nu al lipsirii ei de eficienţă. În fond, problema declarată ţine de respectarea Constituţiei şi nu de incriminarea propriu-zisă aplicată demnitarilor: autorul amendamentului nu a susţinut că aplicarea legii şi în cazul demnitarilor ar fi ceva rău, ci doar a precizat, atent, că acest lucru trebuie făcut într-o manieră constituţională… Prin indicarea separată a subiecţilor activi în cazul infracţiunilor s-ar respecta distincţia de statut prevăzută în Constituţie şi încă ceva neglijat de amendament, dar de o importanţă constituţională fundamentală: egalitatea în faţa legii, esenţială pentru statul de drept.
Referitor la cel de-al doilea amendament
Noul Cod Penal preia integral în textul de incriminare a conflictului de interese prevederile din actualul Cod Penal: fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, îndeplineşte un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soţul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căruia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură.
O primă modificare prevăzută în amendament introduce o precizare suplimentară cu privire la folosul patrimonial, care trebuie să fie „nejustificat” pentru a atrage aplicarea legii. La prima vedere pare o precizare redundantă, însa folosul patrimonial poate fi justificat, de exemplu, printr-un contract încheiat: un contract presupune drepturi şi obligatii corelative în sarcina ambelor părţi, folosul obţinut de una din părţi fiind justificat contractual de serviciul prestat de cealaltă parte. Contractul justifică beneficiul, nu ca în cazul unui furt de exemplu, şi în acest sens orice fel de folos/beneficiu poate fi justificat, având ca rezultat eludarea completă a legii.
O altă modificare vizează renunţarea la o prevedere referitoare la persoana în favoarea căreia a fost realizat folosul: cea cu care funcţionarul public s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani. Autorul a dat un exemplu cu ocazia explicării propriei poziţii susţinând că „Dacă eu, de exemplu, sunt consilier local, mă duc şi cumpăr o pâine de la o societate care închiriază spaţiu de la primărie, eu ca şi consilier local nu mai pot vota prelungirea contractului acelei firme pentru că intru în conflict de interese pentru o singură pâine” (Hotnews).
Exemplul era menit să sublinieze absurditatea reglementării la care trebuie renunţat şi, mai în glumă, mai în serios, merită analizat juridic. În situaţia precizată şi în orice alte cazuri asemănătoare, pentru cel care cumpără o pâine raportul este de natură civilă, nu comercială cum se prevede în infracţiune, şi numai celui care o vinde i se aplică legea comercială, aflându-se în desfăşurarea unei activităţi de comerţ. Orice persoană fizică poate intra într-un raport contractual prin cumpărarea unei pâini, dar fără să săvârşească un fapt de comerţ (art. 5 cod comercial). Mai mult, orice infracţiune presupune săvârşirea faptei cu vinovăţie, iar în cazul conflictului de interese este voba de săvârşirea cu intenţie, care poate fi directă sau indirectă. În toate cazurile prevăzute în infracţiune este necesar ca funcţionarul public să ştie că prin îndeplinirea actului va realiza direct sau indirect un folos patrimonial, consecinţă pe care o urmăreşte sau o acceptă. Infracţiunea are în vedere doar situaţia în care funcţionarul public are o reprezentare clară a consecinţelor urmărite prin săvârşirea infracţiunii. Deci demnitarii pot cumpăra liniştiţi pâine pentru uzul personal, fără să aibă conştiinţa încărcată că încalcă legea…
Nici unul din cele două amendamente nu poate fi justificat prin bunele intenţii ale autorilor de a modifica legea în sensul acoperirii neconstituţionalităţii şi a unei mai bune aplicări a ei. Nu se urmăreşte îmbunătăţirea prevederilor, detalierea unor condiţii neclare care ar lăsa loc la abuzuri, ci lipsirea reglementărilor de orice eficacitate în combaterea faptelor de corupţie săvârşite de demnitari. Consecinţele unei eventuale adoptări a acestor amendamente se vor vedea în viitoarele rapoarte europene; cele de până în prezent atenţionează că nu am facut progrese semnificative în combaterea faptelor de corupţie săvârşite de această categorie.
Da da cum ramane cu mituirea fotbalistilor de catre Jiji ? O fi fotbalistu functioner public?! (si o fi mita oferta “ba centru atacant iti dau 100.000 lei barii daca nu ratezi lovorura de la 11 metri”?).
Adevarul este ca in materie de mita se merge pe asimilarea cu functionarul public. Prin derogare de la principiul ca penalul este de stricta interpretare. Uneori se mege prea departe (nastase anchetata ptr “mita” sub acuzatia ca a facut nu stiu ce in timp ce era in opozitie. Oare ce infractiune in legatura cu serviciul poa savarsi unu in opozitie? Ce sa faca sau sa nu faca in directa legarura cu atributiile sale?!)
Insa proounerea asta miroase naspa. Fiindca “demnitarul” fie el si ales exercita functii publice . Are control si jurisdictie asupra functionarilor publici. Poate da dispozitii functionarilor publici. Prin asta demnitarul exercita functii publice , deci este functinar public de facto. Si inca functionar de grad mediu sau superior. De ex un ministru este demnitar. Care demnitar poa fi “atentionat” (cu o vila, cu niste milioane) sa impuna functionarului public o anume achiztie ( de ex sa cumpere Starfighter. Ca mai demnitar decat printu consort nu este decat sotia sa – regina). Asta imi aminteste ca se sutinea ca ministrii nu pot fi judecati pe motiv ca ar lipsi o lege a raspunderii ministeriale. Acu o avem da sinistrii au ajuns cam intamgibili.
Inca ceva . Exemplul cu painea este parsiv. Fiindca orice functipnaras amarat din primaire risca sa cumpere o paine de la magazinu ala. Insa amaratu de functionaras nu va primi o “atentie” … el va fi sensibilzat doar de calitatea painii (da=l in @@@@@ ca are paine veche !!).
@Cine a crezut vreo data cà UDMR nu era ca si celelalate partide in România… un instrument cà sà-si facà bani cîrmuirtori… partidele, deci si UDMR înclus e un ciolan pentru interlopi mai bine îmbracati decît Bercea Mondial, dar un ciolan nici mai mul nici mai putin… deja o parte din muncitori magyari disponibilizati (l-am constat de mai multe ori la mineri magyari someri din Bàiuti Làpusului si din Cavnic) nu mai voteazà pentru el… problema e cà acesti muncitori n-au pentru cine a vota….
Modelul este destul de vechi,ultima data s-a maniestat in mult discutata Lege 24/2012 privitoare la asa zisa raspunderere a magistratilor.In acest act normativ,se transforma frumusel infractiunea[abuz in serviciu,neglijenta cu urmari grave ,fals si altele] in abatere disciplinara.Mediatizata cum se cuvine de impachetatorii de cacat din presa a fost prezentata ca un indraznet act de a angaja raspunderea magistratilor desi la momentul adoptarii intervenise o importanta schimbare de practica a Curtii de Justitie Europene.Mafia impachetatorilor de cacat are traditie la noi fiind cea care a acoperit intreg jaful de 21 ani dar se manifesta si anterior.Ea cuprinde rezolvitorii ,functionari publici,in ministere si administratii locale,demnitari ,magistrati[judecatori si procurori]jurnalisti si evident politie si servicii.
Off topic (da tot despre justitie) din ciclul eu voi democratie da nu ptr catei! azi sa ne radem cu si de Curtea ERRORpeana a Drepturiloe Omului si corectitudinea politica :
http://cmiskp.echr.coe.int////tkp197/viewhbkm.asp?action=open&table=F69A27FD8FB86142BF01C1166DEA398649&key=96588&sessionId=84335455&skin=hudoc-pr-fr&attachment=true
International child abduction proceedings before Romanian courts were too slow and did not examine child’s best interests.
Nimic de zis despre lentoarea procedurilor de la noi. Da’ ce fi aia “child’s best interests”?
Deci pe text :In April 2004, Mr Karrer married his wife, a Romanian citizen, in Salzburg, Austria. In February 2006, their daughter, Alexandra, was born.
In February 2008, Alexandra’s mother filed for divorce in Austria. In September 2008, both Alexandra and her mother left for Romania while the child custody proceedings were still pending in Austria
Observati el este “domnul Karrer ” insa sotia sa este doar mama Alexandrei.. (sclava din harem pesemne). Sigur ca “mama Alexandrei” nu este de etnie rrrroma ca atunci prea corecta curte ar fi scris doamna Karrer. Asa ca fiind romanca nu este doamna si nici drept la numele sotului nu are !!
Ina oare de ce o fi plecat romanca aia neidentificata (ca romanca nu merita!) ? The Bucharest Court of Appeal observed in particular that Mr Karrer had been violent towards Alexandra’s mother and that, as a result, an Austrian court had granted a restraining order in 2008. The Romanian courts were satisfied that Mr Karrer breaching this restraining order Presupun ca her Karrer nu s-a limitata doar la a zice doar verfluchte rumanische Hurre ci si a tastat in sistem morse vorbele sale civilizat-austriece in sistem morse (pumn = punct , palma = linie) sau poa’ Braille … daca onor curtea asutriaca a hotarat sa sa ii dea ordin de restrangere. Pe care herr Karrer l-a respectat de nu a mai putut aia suporta si a luat-o la goana … Intre timp ca asa este normal cand se transeza o despartenie intre o sclava oaresicare si un domn austriac cu ascendeenta in Herrenflok aceiasi justitie austriaca – europeana si catolica! – a hotarat ca tatal sa aiba copilu in unica sa grija in November 2008, the Salzburg District Civil Court granted Mr Karrer temporary sole custody of Alexandra until the finalisation of the divorce proceedings (ma rog un copil de 2 luni incredintat unui tata cam violent … da ppa ca atunci cand dat interdictu judecatorii erau beti crita si au crezut ca atunci cand domnul Karrer zicea “rumanische Hündin“ sau poa “Sau” se referea la o catea/Sau patrupeda si au aplicat legile de protectie a animalelor).
Dupa multa polologhie juridica curtea ERRORpeana concluzioneaza :In conclusion, the Romanian courts had not carried out an in-depth analysis with a view to assessing the child’s best interests, and had not given Mr Karrer an opportunity to present his case in an expeditious manner as required under the European Convention of Human Rights interpreted in the light of the Hague Convention.
De un se vede ca interesu superior al copilei este sa asiste la scandaluri, violente asupra mamei sale ca sa invete ca o sotie austriaca trebe sa stea supusa sotului ei mai ales cand face parte dintr-o rasa inferioara… adica e romanca nu rroma.
PS . Din motive care nu va intereseaa eu urmaressc (cam superficial) cazurile de la HUDOC. De trei ani. Intotdeauna o femeie este “doamna X” nu doar “mama copilului”. Insa am mai vazut cazuri in care “jurisprudenta” curtii e cam sensibila la tara, religie si etnie….
PPS: sa nu treaca prin cap ca am apucaturi feministe. Insa in cestii din astea dau prioritate femeilor. Tocmai fiindca sunt barbat!!
Legea ste o bariera peste sar leii, pe sub care trec cateii si doar magarii stau in fata ei!
Aş zice să nu exagerăm. Şi să citim (cităm) bine. Dvs. citaţi un comunicat de presă deşi aveaţi acces la sentinţă. Acolo vedeţi că doamna K.T. ar putea fi acuzată de sperjur. K.T. a afirmat că A. K. a fost violent, a obţinut un restraining order provizoriu pe trei luni, procuratura austriacă a anchetat, omul a fost achitat şi instanţa de la Salzburg nu a prelungit ROul.
Mai departe. CEDO nu face procese pe fond, nu analizează decît modul în care statul reclamat a respectat Convenţia EDO. Iar fapt e că CEDO are obiecţii faţă de cum au judecat instanţele româneşti. Curtea de Apel s-a bazat doar pe existenţa acelui restraining order expirat. În mod straniu, CdA a zis că A.K. a încălcat în septembrie 2008 un RO de trei luni emis în februarie 2008, expirat deci în aprilie 2008 şi neprelungit. Cum poţi să încalci ceva expirat? Şi judecătorii de la CdA au mai dedus că dacă omul a fost violent cu soţia (fapt nedemonstrat) o să fie violent şi cu copilul. Absurd. Plus că nu l-au citat pe nenea austriacul să stea de vorbă cu el în timp util.
Deci zău dacă pricep ce aveţi cu CEDO la faza asta.
Pingback: Tratatul fiscal – îl semnăm cu demnitate sau fără? Şi ceva Petrom, NYT « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET