Mişcarea Ocupă Wall Street – fiindcă de acum e o mişcare – e cel mai important eveniment politic din Statele Unite după revoltele din 1968, în a căror descendenţă directă se află şi pe care le continuă.
De ce a început în Statele Unite în acest moment – şi nu trei zile, trei luni ori trei ani mai devreme sau mai tîrziu – nu vom şti niciodată cu siguranţă. Condiţiile erau prezente: dificultăţi economice acute şi în creştere, nu doar pentru cei cu adevărat afectaţi de sărăcie, ci şi pentru un segment din ce în ce mai semnificativ al lucrătorilor săraci (cunoscuţi sub numele de “clasă mijlocie”); o exagerare incredibilă (exploatare, lăcomie) a averii celor mai bogaţi 1% ai populaţiei SUA (“Wall Street”); exemplul rebeliunilor din toată lumea (“primăvara arabă”, mişcarea indignados din Spania, cea a studenţilor din Chile, a sindicatelor din Wisconsin, şi lista continuă). Nu contează care a fost scînteia care a stîrnit focul. E aprins.
În prima fază – primele cîteva zile – mişcarea a fost costituită de o mînă de persoane îndrăzneţe, cei mai mulţi dintre ei fiind tineri, care au încercat să demonstreze. Presa i-a ignorat complet. Apoi, cîţiva şefi ai poliţiei s-au gîndit că un pic de brutalitate va opri demonstraţiile. Momentele au fost capturate pe peliculă iar filmul a devenit un fenomen pe YouTube.
Aceasta ne-a adus în a doua fază – publicitatea. Presa nu a mai putut ignora demonstranţii cu totul, astfel că a încercat să îi trateze, întîi, cu condescendenţă. Ce ştiu aceşti tineri ignoranţi şi netoţi (plus cîteva femei în vîrstă) despre economie? Au vreun program pozitiv? Erau “disciplinaţi”? Demonstraţiile, ni s-a spus, se vor răsufla în curînd. Nici presa nici puterile nu au prevăzut însă (par să nu înveţe niciodată) că subiectul protestului va rezona puternic şi va deveni contagios. În oraş după oraş au fost iniţiate “ocupaţii” similare. Oameni fără slujbă mai în vîrstă au început să se alăture. Apoi cîteva vedete. Apoi sindicatele, inclusiv preşedintele AFL-CIO. Presa din exteriorul Statelor Unite a început să urmarească evenimentele. Întrebaţi ce doresc, demonstranţii au răspuns: “justiţie”. Acest răspuns a început să aibă sens pentru tot mai multă lume.
Iar aceasta ne-a adus în a treia fază: legitimitatea. Universitari cu o anumită reputaţie au început să sugereze că atacul contra “Wall Street” este oarecum justificat. Deodată, principala voce a responsabilităţii centriste, New York Times, a publicat pe 8 Octombrie un editorial în care se susţinea că protestatarii au într-adevăr “un mesaj clar şi prevederi de politici specifice” şi că mişcarea era “mai mulr decît o revoltă tinerească”. În articol mai scria: “Inegalitatea extremă este caracteristica principală a unei economii disfuncţionale, dominată de un sector financiar condus la fel de mult de speculaţie, politica suprapreţului şi susţinere guvernamentală, ca de investiţiile productive.” Puternic limbaj pentru New York Times. Mai apoi, comitetul de campanie al Partidului Democrat a lansat o petiţie prin care solicita susţinătorilor partidului să îşi declare adeziunea cu protestele Wall Street.
Mişcarea a devenit respectabilă. Iar odată cu respectabilitatea au apărut pericolele – faza a patra. O mişcare de protest importantă care devine populară se confruntă de obicei cu două pericole. Primul e organizarea unei contrademonstraţii de dreapta semnificative. Eric Cantor, liderul conservator (şi isteţ) al Republicanilor în Camera Congresului a făcut deja un apel în acest sens. Astfel de contrademonstraţii pot fi destul de violente. Mişcarea Ocupă Wall Street trebuie să fie pregătită şi să considere modul în care ar reacţiona ori le-ar stăvili.
Al doilea şi cel mai mare pericol rezidă tocmai în succesul mişcării. Pe măsura ce atrage tot mai mult sprijin, se măreşte diversitatea perspectivelor între protestatarii activi. Ca întotdeauna, dificultatea se măsoară între Scilla unui cult strîns care ar pierde fiindcă are o bază prea îngustă, şi Caribda pierderii coerenţei politice din cauza extinderii. Nu există nici o formulă simplă pentru evitarea vreunei extreme. E complicat.
Cît despre viitor, s-ar putea ca mişcarea să evolueze în sensul creşterii puterilor sale. Ar putea realiza două lucruri: să forţeze restructurarea pe termen scurt a măsurilor luate de guvernare, pentru minimizarea problemelor cu care se confruntă în mod acut oamenii; ori să aducă transformarea pe termen lung a modului în care o mare parte a populaţiei americane priveşte realitatea crizei structurale a capitalismului şi transformările geopolitice majore care au loc, într-o lume multipolară.
Chiar dacă mişcarea Ocupă Wall Street ar începe să-şi piardă tăria, din cauza epuizării ori a represiunii, a avut deja succes şi va lăsa o moştenire de durată, la fel ca rebeliunile din 1968. Statele Unite se vor fi schimbat, şi anume într-o direcţie pozitivă. După cum spune vorba, “Roma nu a fost făcută într-o zi”. Un nou sistem-lume – mai bun, o înnoire în bine a SUA – acestea sînt scopuri care necesită efortul repetat al mai multor generaţii. O altă lume este însă, într-adevăr, posibilă (deşi nu e şi inevitabilă). Şi putem face diferenţa. Ocupă Wall Street constituie deja o diferenţă. O mare diferenţă.
Traducere de Ovidiu Ţichindeleanu
Commentariul Nr.315, 15 Oct., 2011
Un articol cam optimist. Mi-as dori sa aiba dreptate.
nici o sansa, 1968 nu a lasat nici o urmare!!
Vad ca si CNN-ul e de un optimism moderat
http://news.blogs.cnn.com/2011/10/17/occupy-movement-goes-global-as-a-symbol-of-shared-economic-frustration/?hpt=hp_c1
Nu stiu daca OWS va putea determina vreo modificare in politica economica a SUA sau a altor state peste ceea ce deja impune actuala criza economica, dar cred ca cel mai important rol al acestui protest este miscarea in sine. Este, cred, pentru prima data cand, la nivel global – in special gratie retelelor de socializare – apare o astfel de miscare cu revendicari atat de “utopice”. Este prima data cand oameni din toate colturile lumii se coalizeaza in jurul unei idei si reactioneaza in timp real. Si culmea, nu sunt saracii din Africa, din India, sau din China, unde acel 1% se manifesta zdrobitor. Probabil fiindca acolo oamenii sunt inca redusi la tacere de saracie. Nu, sunt oamenii din SUA, din Marea Britanie, Germania, etc, care pentru 70% din populatia globului nu ar avea niciun motiv de protest sau nemultumire. Este un fel de problema la varf care s-ar putea sa anunte niste schimbari profunde in politica si mai ales in modelul capitalist de redistribuire a veniturilor.
Iluzii!!!!
Totul este iluziii, lumea este o iluzie… si viata este numai teatru vietii Nietzsche)…. dar un teatru singeros… Wallestein ramâne un simpatic iluminist…. dar este de ajuns sà vezi cum a fost eliminat Gaddafi cà sà nu se face un proces cà sà ai o dovada cà suntem în o piesa teatralà de tip “Grand-guingnol” moritor. cà sà-ti demonstrezi iluzia iluminismului.. înca o data, cel mai tare va cîstiga si cînd va slabi, va fi inlocui… Sic transit gloria mundi!
@ Claude Karnoouh
Mi se pare mie, sau aţi renunţat la analiza cu metodă şi la comentariul antropologic în favoarea câtorva fulguraţii sapienţiale? Nu vă imput nimic, ci doar remarc – corrigez-moi si je me trompe – o deviere bruscă înspre apoftegma amară… Sau e o formă de… eroism (de tipul: “Wie viel Wahrheit erträgt, wie viel Wahrheit wagt ein Geist? Das wurde für mich immer mehr der eigentliche Werthmesser.”)?
@Vali
Une différence (peut-être contradiction) entre la suggestion d’actions pour soulager peut-être la vie des gens qui s’appauvrissent, mais en même temps, je crois, une lucidité froide sur ce certains appellent l’histoire, d’autres le devenir, l’accomplissement (de quoi????)… Il semble, si je parle comme Adorno que la dialectique négative même la danse sans rémission possible… n’étant pas croyant, bien qu’élevé dans le calvinisme le plus rigoureux (il m’en reste l’éthique), je n’y vois la vengeance de Dieu comme les réformé l’affirmaient après la défaite de Mohasc, mais plutôt la némesis… elle des dieux… ou simplement l’aveuglement de l’homme moderne qui s’étant délié de toutes les limites (y compris chez les bigots qui pleurent que le christianisme ne se peut plus vivre en Europe— suivez mon regard! Qui en appelle au Christ pour mieux faire entrer de l’argent dans leur escarcelle)… en tous cas l’heure n’est pas aux réjouissances, ou peut-être la seule réjouissance possible et le sourire d’un enfant devant un fruit mûr…
Într-adevăr, nu a venit ceasul euforiilor declamative sau al jactanţei pleziriste. O senină, necomplezentă (şi fertilă) autocenzură ar fi un bun demaraj, o minimă igienă atitudinală (vorba veteranului Badiou: « Nous devons être, impitoyablement, nos propres censeurs. »). Cât despre cecitatea ochiului (post)modern, aş îndrăzni să spun că enormele vicii de refracţie compromit, în primul rând, autoscopia. E grav, fireşte, să percepi scrumbia drept Leviathan sau viceversa. Însă e fatal să îţi întorci privirea spre tine şi să contempli un zeu…
cred ca mai degraba Occupy e cea mai important miscare dupa cea de la Seatlle din 1999 impotriva IMF si WTO…
@marius. perfect de acord. Wallerstein exagereaza legatura cu 68. sau, in orice caz, e mult prea devreme. deocamdata avem de a face cu un fenomen la nivelul unei fractiuni de clasa: white, middle class, youth. foarte importanta, nu zic. dar mai e pana sa depaseasca acest nivel si chiar sa devina o miscare de clasa. sloganul we are the 99% nu poate ascunde acest lucru. si vestea buna e ca aceste discutii sunt parte din discutiile pe care le au organizatorii ocupatiei.
Mai multe “alunecari” in textul asta: “arab spring”, “indignados” din Spania etc etc n-au nimic de-a face cu OWS; n-are legatura cu nici-o “minunata” trezire globala la un “neo-comunism”, e vorba doar de excesele capitalismului care, culmea! au fost incurajate mai des de Stinga Americana si mai rar de Republicani; OWS nu sint “cei mai saraci” pentru ca slava Domnului, au haine, mincare, celulare…
Ann Coulter zice (las textul in engleza, suna mai bine):
If the Flea Party [adica OWS] were really concerned about the greedy “Wall Street 1 Percent,” shifting money around to make themselves richer and everyone else poorer, their No. 1 target should be George Soros.
Of course, we don’t know exactly how much money Soros has, since he keeps all his money in offshore bank accounts protected by Sen. Chuck Schumer (Democrat).
We do know that Soros has been convicted of insider trading. And we know that his general modus operandi is to run around the world panicking sovereign nations, so he can pocket the difference when their currencies collapse.
But the OWS protesters love Soros! It’s Fox News they hate.
Last week, the great minds of the OWS movement, bored with playing bocce ball and getting stoned, decided to protest at the homes of Wall Street’s robber barons. They then proceeded to walk right past George Soros’ apartment building in order to protest at the homes of Rupert Murdoch and David Koch.
You may not like Koch and Murdoch’s products — fertilizer and media — but neither one has anything to do with Wall Street. Unlike money manipulators such as John Corzine (Democrat), Robert Rubin (Democrat) and George Soros (Democrat and Obama’s biggest supporter), Koch and Murdoch make money from corporations that actually produce something.
They take risks, make things and get menaced by the government. Wall Street schemers take no risks, produce nothing and get bailed out by the government.
Even assuming, for purposes of argument, that Koch and Murdoch are as evil as these morons seems to think, the protesters call their demonstration “Occupy Wall Street,” not “Occupy Businesses Whose Products We Disapprove Of.”
Ar fi putut sa spuna altceva Ann Coulter? Mai cauta si spune-ne si ce a zis Sarah Palin.
@Cezar: Deci Ann Coulter n-are dreptate, iar argumentul tau e … ironia?
OK, atunci cine a spus asta:
“Truth to a leftist is like daylight to a vampire”
?
Chiar nu stiu cine a putut sa emita o fraza atit de penibila. Si te rog sa nu te superi pentru afirmatia asta dar pur si simplu mi se pare a fi din categoria “Alba ca Zapada”.
Se refera la faptul ca stingistii pretind ca vor sa asculte alte pareri, dupa care sunt socati si char jigniti sa afle ca exista si alte puncte de vedere.
In cazul asta, Wallerstein si altii sugereaza ca OWS e vezi Doamne inceputul unei noi internationale proletare bla bla, iar daca altii spun “nu, e cel mult impotriva exceselor capitalismului de care sunt mai degraba vinovati X si Y”, incep ironiile…
E mai complicat. Intotdeauna e mai complicat si in acelasi timp mai simplu decit ceea ce spun/scriu analistii, politicienii etc. Important e ceea ce rezulta. Liberalii americani la fel ca opozantii lor, ultra-conservatorii, analizeaza conform propriilor dorinte.
Textul in sine e foarte coerent si problema pe care o semnaleaza e una cit se poate de pertinenta ( si paradoxala ) indiferent de “istoricul” respectivei.
Argumente “ad hominem” … stiti cum e …
)
Foarte posibil sa aiba dreptate, ca doar rechinii se cunosc mai bine intre ei. Totusi, asta nu stirbeste prestigiul miscarii de a fi expresia unei nemultumiri reale, asta in timp ce avocati de top gen Ann Coulter se multumesc cu a fi mercenari intr-un razboi privat al profiturilor intre doi rechini gen Murdoch si Soros.
Ma indoiesc ca a avut succes. Nu s-a schimbat nimic
Si mie nu mi se pare un succes real. Este vorba numai de niste revolte locale, nici macar revolte nu sitn, ci numai niste manifestari anti, care nu au schimbat nimic si nu vor schimba nimic.
Nu este prima data cind in SUA ultimilor 10 ani au avut loc miscari anti, unele destul de violente…
Si tot aceleasi lucruri se intimpla la ei si in intreaga lume.
Eu sint mai optimist, pt ca vad ca incepe sa se schimbe discursul intelectualilor, prind mai mult curaj si se spun mai multe adevaruri despre sistemul actual si defectele lui incorigibile. Nu mai are cum sa fie doar o fumigena, asa cum am banuit la inceput. Chiar daca a fost asa, situatia e clar defavorabila sistemului si puterii actuale occidentale. Din pacate multi oameni ai vechii puteri revendica drepturi de autor in schimbari “majore” ce au loc. Un exemplu: in documentarul “Inside job”, Soros si frantuzoaica de la finante -care a preluat acum FMI dupa catapultarea lui DSK, cica ar fi impotriva virfului actual al piramidei. Dar se vede de fapt ca s-au schimbat doar citiva oameni la virf, dar politicile economice si sociale sint aceleasi: capitalism curat murdar! Cind miscarile astea pro-democratie acuza clar bogatanii, finantistii, economistii si politicienii actuali, nu vad cum ar putea fi vazute doar ca o cerere catre stapinire de a slabi latzul. E o revendicare a puterii de decizie de catre mase. Din pacate, in discutiile de pe CA sau prin presa nu prea gasesti mostre de cereri ale particpantilor, de propuneri clare. Totusi ele exista, doar ca aparatul de propaganda a reusit sa le acopere. Trebuie sa existe vointa si rabdare pentru a le descoperi. Din pacate, ‘telectualii au prea multa rabdare cu ei insisi dar cu ceilalti reusesc sa fie critici chiar daca nu ii pot echivala in pragmatism.
.
Iata un exemplu de comentariu foarte scurt dar consistent: http://occupywallst.org/article/10-15-call-to-action/#comment-91792
“Nationalize the banks, cap personal income at 500,000 a year, worker control of the Major Largest corporations, guarantee good universal health-care, a job, a 30 hour work week, a decent job, free well funded public education … We have the physical resources for all of this, the technical skill for all this, the people to implement all of this… The problem is that we have a political economic system based off of the creation of profit for profits sake and a political class whose power economically and politically would be destroyed by this move.”
Cred ca acest gen de propuneri ar trebui discutate, asta fiind urmatorul pas logic in context. De exemplu ma bucur ca s-a adus vorba despre limitarea averii, dar mi se pare deja foarte mult 500 mii pe an. Deja asta e capital ce poate corupe…
Ah, si… felicitari pentru articolul despre limitarea averii
Eu, pt ca sint un simplu muncitor si am fost sarac de cind ma stiu, am o obsesie: nu-mi place sa vad cersetori. In sistemul actual e imposibil sa asiguri joburi pentru toti cei apti de munca care vor sa munceasca. Reducerea orelor de munca in domenii mai solicitante (din punct de vedere fizic, psihic – nu conteaza) ar putea crea multe joburi. Sau se poate calcula necesarul de joburi pe domenii si imparti la toata suflarea apta si dornica de munca. Dar asta se poate face intr-un sistem economico-social bazat pe productie in functie de necesitati reale ale populatiei, nu pe necesitati mincinoase create de marketing si numite “cerere si oferata pe piata libera”. Si uite asa ajungem la propunerile clare din Zeitgeist. Totul e sa stabilim cum se poate face tranzitia spre un astfel de sistem, pt ca vad ca incepe sa fie clar pentru tot mai multi oameni ca aceasta schimbare este iminenta.
Vedeti, pentru curajul americanilor de a aduce schimbarea in discutie trebuie sa multumim acestei miscari
nici o sansa, nu ai cum sa mai vezi asa ceva!!
Aici, la noi, n-a fost nici un semn de solidarizare cu aceasta miscare.Eu sunt cu sufletul alaturi de ei.Dar trebuie sa cuprinda mai multe tari aceasta miscare.Totusi sa nu fie o facatura americanoida, ca astia nu au limite.
Poate ca aceasta miscare e punctul de plecare.
nu e nimic, nici nu are ce fi!!
In cazul in care va intereseaza:
http://somatosphere.net/2011/10/preamble-to-an-ethnography-of-the-people%e2%80%99s-mic.html
In lipsa puternicului adversar care a fost URSS-ul comunist, sistemul capitalist se dezvolta asa cum stie cel mai bine, spre si mai marea imbogatire a celor bogati, in detrimentul restului oamenilor aflati in slujba elitei.
Idealul “putere-avere-putere” este cel care misca sistemul. Nemultumirile celor saraciti-tot mai multi-sunt constientizate de elita, asa ca prin miscari de genul OWS sunt create supape de revarsare a ostilitatii publice, supape prin care se evita acumularea periculoasa de aversiuni care ar putea destabiliza sistemul. In concluzie, OWS-apa de trandafiri pentru rechini.
Pingback: Cine ocupă Wall Street și de ce? | Despre utopii și distopii în imagini | Cogitus
Pingback: A Doua Revoltă Arabă: cine cîştigă şi cine pierde – ospoon.eu