TEMA: Sănătatea românească – în moarte clinică?
Sistemul de sănătate românesc a înregistrat neîntrerupt disfuncţionalităţi grave după 1989. Lipsa fondurilor necesare, prostul management, excesul de achiziţii şi corupţia sunt adeseori invocate ca fiind cauzele principale ale colapsului în pragul căruia se află sistemul. În pofida dublării fondurilor alocate sănătăţii (minister şi CNSAS) din 2005 până în prezent, în pofida tentativelor succesive de “reformă”, sistemul a rămas la fel de neperformant. Actualmente, Comisia Prezidenţială pentru Analiza şi Elaborarea Politicilor în Domeniul Sănătăţii lucrează la un proiect de lege care, pe lângă creşterea taxelor, prevede privatizarea spitalelor şi administrarea private a banilor publici pentru sănătate.
Este clar că sistemul de sănătate nu mai poate funcţiona ca până în prezent, dar este privatizarea singura soluţie pentru eliminarea ineficienţei sau există şi alte alternative? Până unde poate fi lăsat sistemul la latitudinea pieţei libere şi unde începe nevoia de reglementări şi de intervenţie a statului? Cât de compatibil va fi noul sistem cu imperativele incluziunii sociale şi cât de mult va răspunde el nevoilor categoriilor defavorizate, locuitorilor din zonele sărace sau bolnavilor incurabili? Care sunt problemele şi, mai ales, care sunt soluţiile la criza actualului sistem de sănătate?
Textele temei:
- Reforma Băsescu în Sănătate: segmentarea consumatorilor /de Ciprian Domnisoru
- Despre privatizarea în sănătate ca soluţie la criza permanenta a sistemului / de Sorin Paveliu
- Cine are grijă de cei care ne îngrijesc? / de Jonathan Stillo
- Sănătatea este un drept. Nu se poate privatiza totul. Tuberculoza nu e privatizabilă / Interviu cu Florin Chirculescu
- Sondajul asiguratului pierdut. Despre marketizarea sănătăţii / de Cristina Rat
- Imperativul asistenței medicale / de Paul Krugman
- Cetǎțeanul-pacient / de Cristina Alexandra Pop
- Alchimiştii sănătăţii / de Sorin Paveliu
- Legea prinvind dezorganizarea şi nefuncţinarea sistemului de sănătate din România /de Costin Militaru
- IPP respinge proiectul legii sănătăţii – afacerea de 8 miliarde Euro anual pentru asigurătorii privaţi din care lipseşte grija pentru nevoile pacienţilor
- Pozitia Societatii Academice din Romania: Alina Mungiu-Pippidi: Guvernul ar trebui sa retraga proiectul Legii Sanatatii in forma actuala
- Româmia în pragul privatizării totale a îngrijirilor de sănătate. O analiză a principalelor m[suri propuse în noua lege a sănătăţii / de Sorin Paveliu
- Sănătatea neoliberală: o magistrală de la portofel la inimă / de Ovidiu Tichindeleanu
- De ce bunurile publice nu sunt privatizabile şi cum piaţa are nevoie de un stat puternic / de Victoria Stoiciu
- Manifestul lui Chirculescu / Pacientul român – un consimţământ informat / de Florin Chirculescu
Temele SocialAtac sînt sprijinite de Fundaţia Friedrich Ebert România 
Opiniile exprimate de autori nu reprezintă cu necesitate poziţia FES
Pingback: Reforma Băsescu în Sănătate: segmentarea consumatorilor | Critic Atac
Pingback: Sondajul asiguratului pierdut. Despre marketizarea sănătăţii | Critic Atac
Pingback: Imperativul asistenței medicale | Critic Atac
Sa vedeti voi moarte clinica cind s-o rupa CNAS in vreo 20 de case private si cind veti avea acees NUMAI la pachetul minim (o batatura si doua tablete de tuse), in rest, numai cu plata!!! Abi astept sa vad cum se va mai minari statistica cu resterea SMVN…
Textul de față are în vedere sănătatea publică în România. La început ne este prezentat faptul că din anul 1989 , lucrurile au început să se agraveze și să meargă foarte prost în acest domeniu. Reformele care au avut loc cu privire la sănătatea publică nu au ajutat cu nimic, chiar dacă din 2005 până la ora actuală au fost dublate fondurile alocate acestei instituții . Cauzele acestei disfuncționalități sunt multiple acestea fiind :coruptia, lipsa fondurilor, proasta funcționare a instituției. Pentru a merge mai bine această instituție, Comisia Prezidenţială pentru Analiza şi Elaborarea Politicilor în Domeniul Sănătăţii încearcă să dea curs unei legi ce are în vedere privatizarea și creșterea taxelor.
Nu se știe dacă această nouă soluție va da roade.
Un contraargument la noua soluție propusă de către stat este dat de Florin Chirculescu( 6 octombrie 2011) în articolul ”Sănătatea este un drept. Nu se poate privatiza totul. Tuberculoza nu e privatizabilă”, disponibil online la adresa: http://www.criticatac.ro/10402/sanatatea-este-un-drept-nu-se-poate-privatiza-totul-tuberculoza-nu-e-privatizabila/ [ 6 octombrie 2011]. Privatizarea nu este o soluție tocmai bună, întrucât pacienții deja plătesc sume considerabile pentru a fi tratați bine, ceea ce inseamnă că acest domeniu dispune de anumite fonduri, si totuși nimic nu s-a schimbat. Cauza pe care o depisteaza Florin Chirculescu, este aceea că managerii din dorința de a aduce profit maxim spitalului , pun profesionalismul pe locul doi, banul având câștig de cauză.
Concluzionând, aș dori să-mi afirm părerea față de sistemul sanitar din România. Consider că deocamdată nimic nu va putea fi schimbat întrucât profesionalismul în România, este îndepărtat cu toate puterile. Chiar dacă la început toți dau dovadă de acest lucru, mai târziu ajung să uite de unde au plecat și nu-și mai fac treaba , totul fiind ghidat de bani. Sunt de acord cu domnul Florin Chirculescu, nu este vina banilor că sănătatea publică nu merge mai bine, ci este vina celor ce lucrează în aceste instituții. Astfel spus ” sănătatea nu este decât o marfă”. ( Florin Chirculescu, 6 octombrie 2011)
O prima intrebare pe care ar trebui sa ne-o autoadresam ar fi: De ce tot mai multi oameni aleg sa se trateze in strainatate de afectiuni pe care in mare parte le putem trata si in Romania? Si mai ales de ce tot mai multe persoane aleg strainatatea chiar si pentru o operatie simpla sau pentru o nastere? Dupa caz, raspunsurile pot fi: “de snobi”, “pentru ca au bani” sau realistul “pentru ca se tem sa apeleze la sistemul de sanatate romanesc”! Raspunsul din urma fiind de fapt, asa cum spuneam cel corect, realist si departe de orice forma de snobism.
Desi fondurile alocate sanatatii s-au dublat dupa 2005, schimbarile intarzie sa apara. In conditiile in care ajungi de urgenta la spital si nu poti alege unde ajungi trebuie sa fii intotdeauna pregatit sufleteste mai ales material pentru a putea oferi cate ceva tuturor, altfel nu intotdeauna ai garantia ca te vei trezi din anestezie. Cand medicii spitalelor din Romania nu sunt capabili sa puna un diagnostic corect sau mai grav, un diagnostic, cand inainte sa-ti faca analizele necesare pentru a vedea de ce anume suferi esti luat in primire si bagat la perfuzii cu te miri ce la care descoperi ca esti alergic si intri in stare de soc, cand bolnavii de diabet ajung la urgente fara puterea de a mai spune ce li se intampla, iar in prima faza li se administreaza prin perfuzie glucoza, cand esti repartizat intr-un salon unde vizita medicului uita de multe ori sa apara sau unde nu esti ascultat atunci cand iti dai cu parerea pentru simplu motiv ca nu esti medic si unde din lipsa valorizarii medicilor, a salarizarii lor corecte dar – sa nu excludem – si a incompetentei lor te temi sa ajungi si alegi atunci cand ai ocazia sistemul privat, singura solutie ramane privatizarea. Alternative nu se mai poate spera ca exista. Mai mult decat atat, nici privatizarea nu este o garantie de siguranta personala atunci cand ajungi in spital, dar cu siguranta este un inceput. Nu in ultimul rand trebuie tinut cont de faptul ca privatizarea ar trebui sa insemne inainte de toate testarea competentelor cadrelor medicale! Un spital privat si o mai buna tratare, putin (poate) mai umana nu ofera si garantia sigurantei personale cata vreme medicii ajunsi acolo au lipsuri care afecteaza direct pacientii. Privatizarea ar trebui sa fie inainte de toate o garantie de profesionalim deci excluderea din sistemul sanitar romanesc a tuturor medicilor care nu sunt cel putin foarte buni. Iar dupa atatea intamplari si povesti suficient de mediatizate cu si despre medici incompetenti, se poate cu usurinta face o selectie atenta! De ce? Dintr-un singur motiv suficient de puternic. Medicina nu este o facultate pe care sa o poti termina cu nota de trecere sau care sa-ti permita sa experimentezi pe fiinte vii!
Spitalele private, o alternativa?
Sistemul privat, cat de mult va raspunde el nevoilor categoriilor defavorizate, locuitorilor din zonele sarace sau bolnavilor incurabili este un al doilea punct la care ar trebui sa ne gandim atunci cand alegem privatizarea. Si asta pentru ca indiferent daca un locuitor din zonele sarace, fara posibilitati sau un bolnav incurabil, ambii aleg sistemul de stat dintr-un motiv sau altul, fie ca nu au acces la cel privat poate insemna de multe ori acelasi lucru cu atat mai mult cu spitalele din zonele fara posibilitati sunt ele in sine fara posibilitati si nu ajuta cu nimic, la fel nu trateaza afectiuni grave, incurabile. Asadar, un sistem privat, corect si sigur poate ajuta si aceste categorii defavorizate mai mult decat ar face-o actualul sau viitorul sistem sanitar de stat, lipsit de igiena, fonduri, profesionalism si mai ales interes. Privatizarea poate fi o solutie pentru ca asa cum in alte tari europene se gasesc solutii pentru a se trata si cei cu situatie financiara precara am putea face acelasi lucru. Peste toate astea cert este ca renuntarea la sistemul privat si ramanerea in sitemul de stat nu-i va trata pe cei saraci si cu atat mai putin pe cei ce sufera de boli incurabile.
Realitatea medicala
In continuare vor avea parte de anestezii de 12 ore pentru o operatie de jumatate de ora, de perfuzii cu glicemie administrate bolnavilor de diabet si de ce nu tratarea unei boli pe care nu au de fapt si agravarea celei care a ramas nedescoperita. Ca sa nu mai discutam de absenta vizitelor medicului, de orizontul limitat pe care il au in domeniul ales, lipsa informatiei, ignoranta si faptul ca intri in spital cu o problema, iesi cu ea nerezolvata si cu inca cel putin trei dobandite “gratie” igienei de la fata locului.
Si inca ceva: nu mai vrem sa ne arda copiii nou nascuti in maternitati din cauza asistentelor care ii uita in incubatoare si nici sa-i inmormantam la cateva zile dupa i-am nascut tot din cauza asistentelor care ii scapa din brate pe holurile spitalelor! Pentru categoriile celor fara posibilitati si bolnavilor incurabili, poate da, pentru ei solutia sistemului de stat va fi mai buna mai mult moral, pentru ca se vor linsiti la gandul ca nu e o tragedie daca nu au bani. Dar in realitate, poate fi o tragedie alegere acestui sistem in sine, pentru ca se stie oricum: ceea ce este ieftin sau gratuit nu este degeaba asa!
Sa nu uitam ca sursa majoritatii problemelor este de cele mai multe ori lipsa civilizarii. Nu este oare momentul sa incercam sa ne civilizam?
Cand principiile devin dogme
Sunt un cetatean care a votat constant cu PDL si Traian Basescu, adica cu dreapta. Sunt de acord cu multe dintre masurile pe care le-au luat, insa introducerea asigurarilor private de sanatate pe pachetul de baza si sustinerea acestui punct de vedere pana in panzele albe ma face sa nu mai votez in viata mea cu dreapta. In Germania de exemplu, fondurile pentru asigurarea de stat sunt gestionate de organizatii NON-PROFIT. Numai persoanele care castiga mai mult de 50.000 Euro pe an pot opta pentru asigurari private. O persoana care opteaza pentru asigurare privata nu poate opta si pentru asigurare de stat. 85% din populatia Germaniei au asigurarea de baza (de stat).
Germania este o tara in care economia de piata chiar functioneaza, cu toate acestea, nu se joaca cu sanatatea cetatenilor ei. Se pare ca PDL si Traian Basescu au o mare problema: aplica legati la ochi principiile economiei de piata. Asa se intampla cand dogmele intuneca judecata. In SUA sistemul de sanatate privat este un dezastru si totusi PDL si Traian Basescu insista sa privatizam tot sistemul, inclusiv asigurarea pachetului de baza. Se uita astfel ca scopul politicii este sa slujeasca cetateanul si nu sa urmeze in mod rigid niste principii, care astfel devin dogme.
Pingback: Să dezbatem pe bune Legea Sănătăţii. IPP: stop celei mai mari privatizări din istorie. Topul fricii « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET
@lagunaalbastra — Un turist ameican (sic!) la Moscova incepe sa aibe dubii ca metroul pe care-l astepta va mai veni vreo data si incerca o conversatie cu ghidul sau rus:
“Nu te supara, asa mult dureaza mult pana cind vine metroul la voi?” Raspunsul tipat – scrisnit al rusului vine prompt: “Voi vorbiti, voi vorbiti, care acum 100 de ani omorati negrii?”
Argumentele tale vorbesc de la sine si nu merita prea multe replici. Recunosc ca desi am 52 de ani am facut progrese mici dar constante din liceu. Eu mai ma straduiesc. Tu ce ai de gind? Ce are a face stilul cu sumedenia de subiecte si argumente puse in discutie? Ai grija ca insusi zeul tau a facut un gest si a batut in retragere! Am senzatia ca ai ramas precum soldatul japonez din transee. Du-te si cere sa ti se dea alta tema! Daca totusi esti cu adevarat un “vizionar” radical de dreapta care are ca motto, asa cum zici ” De asemenea, am auzit ca viata e nedreapta in multe alte privinte.”, iti recomand o zi de voluntariat la camera de garda a unui spital de urgenta. Nu uita insa sa privesti direct in ochii celor “nedreptatiti” inainte de a le taia craca de sub ei – fie macar in gind. Unii au incercat cu pusca, altii cu lagarele, desi toti au inceput cu gindul! Solutia tine dupa cit il duce mintea pe fiecare.
Articolul relateaza faptul ca România continuă să se afle mult în urma altor state europene în ceea ce priveşte sistemul de sănătate.
Nu mai este un secret pentru nimeni faptul ca sistemul medical romanesc se afla intr-o stare jalnica: spitalele sunt slab dotate, lipsa banilor ii pune pe blonavi in situatia de a aduce aproape totul de acasa, iar salariile in sanatate sunt din ce in ce mai mici, conditiile de munca mizere.
Cateva masuri care pot imbunatati sistemul:
1. Statul finanteaza sistemul, dar nu il controleaza decat intr-o mica masura. Anual, sute de milioane de euro din bani publici, sunt sifonati prin tot felul de metode, iar inainte de a cere mai mult de la contribuabili, guvernul ar trebui sa elimine risipa.
2. Toata lumea trebuie sa plateasca asigurari de sanatate, indiferend de nivelul veniturilor si/sau de situatia sociala in care se afla. Sistemul este subfinantat, dar lucrurile nu au cum sa se schimbe atat timp cat sunt oameni care nu platesc asigurari, insa beneficiaza de asistenta medicala.
3. Din puncul meu de vedere ar trebui introdus un pachet minim de servicii medicale de care toti romanii sa beneficieze indiferent de nivelul contributiilor, iar accesul la servicii aditionale sa se faca prin intermediul unui sistem privat de asigurari de sanatate. Astfel incat cei care platesc asigurari mai mari sa aiba un acces la o gama mai larga de servicii, iar cei care platesc mai putin, la o gama mai restransa, dar intotdeauna sa existe un pachet minim pentru cei care nu platesc deloc asigurari de sanatate.