Ciprian Domnisoru pe VoxPublica
Un sondaj realizat de site-ul bestjobs arată că una din zece firme din România le oferă angajaților posibilitatea să tranzacționeze între ei zilele de concediu. Pe de altă parte Codul Muncii prevede la art. 144 aliniatul 2: (2) Dreptul la concediu de odihna anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renuntari sau limitari.
Codul Muncii mai prevede:
Art. 38. [interdicţia renunţării la drepturile prevăzute de lege]
Salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Art 145 (1) Durata minima a concediului de odihna anual este de 20 de zile lucratoare.
Art 146 (1) Concediul de odihnă se efectuează în fiecare an.
Ne mai explică site-ul pro-legal.ro:
“Fiind un drept absolut obligatoriu, concediul nu poate face obiectul vreunei cesiuni sau renuntari, iar durata sa nu poate fi redusa sub limita minima legala nici macar cu acordul explicit al salariatului; orice astfel de cesiune, renuntare sau limitare este nula absolut.
Cu alte cuvinte, salariatul nu poate renunta sub nicio forma la zilele sale de concediu de odihna, iar angajatorul este obligat sa ii acorde salariatului intreaga perioada a concediului la care acesta are dreptul legal.”
Ştirile care au prezentat sondajul bestjobs au avut grijîă să menționeze cum ne “aliniem la tendințele internaționale” şi cum în SUA 9% dintre companii oferă angajaților posibilitatea tranzacționării zilelor de concediu. Practica vânzării zilelor de concediu este însoțită şi de răscumpărarea în bani a zilelor de concediu nefolosite.
Ambele mecanisme încalcă prevederile Codului Muncii. Cu toate acestea ştirile care prezintă studiul bestjobs prezintă mecanismul ca pe vreo inovație prin care românii se aliniază la “tendințele internaționale”.
Tendințele internaționale sunt de subminare a drepturilor angajaților şi de flexibilizare a programului şi a contractelor. Ne tot aliniem la aceste tendințe nedemocratice cu sprijinul FMI şi al Comisiei Europene, îngropând zeci de ani de luptă sindicală.
Pentru angajații care se simt în vînă şi vor spune: este dreptul meu să îmi vând zilele de concediu ! , răspunsul este nu: zilele de concediu nu sunt doar supuse opțiunii angajatului, ele sunt un contract societal. Aşa cum vrem ca şoferii de camioane sau doctorii de gardă să fie odihniți aşa vrem ca orice angajat să nu îşi pericliteze sănătatea şi calitatea muncii vânzându-şi zilele de concediu.
Într-o țară ca România unde salariul nu ajunge de pe o lună pe alta, cei mai săraci dintre angajați, cei cu datorii şi copii de crescut vor ajunge prin aceste mecanisme ilegale să renunțe la concedii în favoarea celor mai bine plătiți angajați . Acest mecanism ilegal trebuie să înceteze iar presa are datoria să semnaleze că această modă a vânzării zilelor de concediu nu este o inovație de resurse umane ci o încălcare a legii.