Am făcut cereri în baza Legii 544, dar n-am primit niciodată răspunsuri pe cale oficială privind salariile de la Universitatea Babeș-Bolyai. Conducerea Universității a refuzat cu obstinație să-mi răspundă ani de zile. Pur și simplu a ignorat cererea presei. Primim în schimb comunicate de la biroul de presă al instituției în care rectorul Marga își dă cu părerea asupra chestiunilor politice. Dar niciodată, cu un răspuns la o întrebare simplă privind salariile universitarilor, deși este vorba de o instituție publică, susținută cu bani de la bugetul statului. Și prin urmare, informația este obligatoriu publică.
Dar iată că recent a apărut o copie a declarațiilor de venit a unor profesori de la UBB. Cîtă vreme ea nu este contestată public (și nu este) nu putem decît să o luăm ca fiind autentică.
Și ce vedem? Că salariile sînt de 8-10 mii de euro pe lună pentru capii sistemului. În timp ce un asistent universitar are 250 de euro pe lună. Adică de 30 de ori mai puțin. Salariul unui profesor cu funcție este de 10 mii de euro pe lună. Iar al unui profesor fără funcție de conducere, de zece ori mai mic.
Conferențiarii sau chiar profesorii universitari care nu sînt în grațiile rectorale nu depășesc 800 de euro pe lună salariu.
Nu înfierăm cu mînie proletară veniturile colosale pentru o țară săracă ale unor universitari de conjunctură, dar putem observa că diferența incredibil de mare dintre salariul de sus și cel de jos arată disprețul celor din vîrful ierarhiei față de tinerii care îi urmează. Față de sistem. Și asta pentru că prin autonomie, conducerea unei universități stabilește salariile.
Privind lista cu veniturile conducerii UBB înțelegem că între elita academică și clasa politică nu este nicio diferență: și unii și alții înșfacă cît pot de mult cînd sînt în vîrf, în detrimentul celor de la bază, pe principiul, cînd or ajunge și ei, și-or lua atunci!
Acest tip de comportament rudimentar, din păcate, se autogenerează, cei care azi sînt la bază și jinduiesc după un salariu mai mare abia așteaptă să ajungă și ei sus, să pună mîna pe ce au lăsat predecesorii. Să le ia locul și banii. Sau să intre în grațiile castei conducătoare. Au înțeles că doar așa se poate! Iată de ce goana după funcții și favorurile rectorului este cel mai important obiectiv creat în universitate la această oră.
Sistemul de salarizare cu discrepanțe enorme între conducător și condus institue raporturi de forță, ca în feudalism și un control al sistemului care nu mai are nimic de-a face cu democrația. Prin astfel de mijloace se întrețin conduceruile universităților, mandate la rînd.
Sistemul ierarhic, construit pe favoruri și menținut cu bani a dat rectori longevivi și a produs absolvenți mediocri. Castele universitare și-au rezervat resursele și au creat sistemul prin care ele să supraviețuiască: sistemul ierarhic piramidal. De tip faraonic.
Iată cîteva minusuri majore ale unei astfel de instutuții. Instiutuția monstru condusă feudal.
1. Masificarea sistemului. Numărul mare de studenți ce învață în condiții precare. Goana după bani a impus regula:îi treceți așa cum sînt, pentru că aduc bani.
2. Conducerile universităților au impus admiterea tuturor înscrișilor din aceleași motive, financiare. Salariile mari nu pot fi luate decît dacă numărul studenților este cît mai mare. La UBB învață atîția studenți cîți locuitori are orașul Turda (60 de mii).
3. Universitățile din România încasează anual tot mai mulți bani și tipăresc tot mai multe diplome, dar nu reușește mai niciuna să intre nici măcar în primele 500 din lume.
4. Au compromis ideea de democrație academică practicînd ierarhia feudală, bazată pe supunere și constrîngere salarială.
5. În senatul universității clujene, de exemplu, nimeni nu se împotrivește deciziilor comunicate de rector. Ședințele se desfășoară cu gurile închise.
PS: Să nu vă mire faptul că sursele nu pot fi citate. Deocamdată.
